Autorul acestor traduceri are bucuria să poată oferi cititorilor din ţara noastră un mănunchi de poezii care i-au procurat, descoperindu-le în urmă cu două decenii, revelaţia unui produs liric de o autenticitate şi sinceritate a exprimării artistice aproape fără precedent. Şi azi, la fel ca şi în momentul descoperirii lor, traducătorul a rămas cu sentimentul că în jurul acestei poezii de frumuseţe superlativă stăruie o aură discretă, umilă, iradiind o ingenuitate greu de găsit la poezia multor popoare. Îi rămâne acum cititorului însuşi să se convingă de cele afirmate
*
Spre deosebire de sculptura neagră, scoasă la iveală cu adevărat la începutul secolului nostru, poezia populară africană s-a impus mai târziu şi cu o anumită dificultate, întrucât fusese considerată doar obiect de studiu pentru etnografi. În Europa şi aiurea interesul arătat acestei lirici elementare, aşa-zise primitive, creşte odată cu dezvoltarea gustului pentru versul simplu, direct, concret, într-un cuvânt, descătuşat de toate normele poetice tradiţionale.
Născută pe spaţiul vast al unui continent încă insuficient cunoscut, poezia din volumul de faţă aduce mărturia unei lumi fascinante şi, în acelaşi timp, a unei culturi insolite, atributele sale principale fiind - pe lângă cele anunţate la începutul acestor rânduri - spontaneitatea şi raţionamentul simplităţii desăvârşite. Create în marea lor majoritate în ritmul dansului, versurile poeziei africane transmit datini şi obiceiuri cu referire imediată la activitatea unui colectiv restrâns (ca bunăoară vânatul), dar şi sentimente individuale, care nu exclud bucuria, melancolia, teama sau restriştea, comunicandu-ne astfel un mesaj uman de nebănuită profunzime. Mai e nevoie oare să subliniem că deseori ele constituie imagini dramatice ale vieţii sociale dintr-un timp istoric vitreg pentru triburile africane? Oricum am judeca-o, chiar dacă anumite aspecte legate de practica magiei rămân imposibil de descifrat, poezia africană ne cucereşte spontan, nu atât prin prezenţa exotismului, cât prin sinceritatea şi farmecul conţinutului său, exprimat printr-o formă despuiată de orice podoabă artistică inutilă.
P.S.
imn soarelui
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Soare, tu, care vezi toate lucrurile,
tu, a cărui rază strălucitoare
străpunge norii întunecoşi, -
soare, ţie această închinare!
Ţie, soare, rege al cerului, vânător zeiesc,
soare, ţie această închinare!
În faţa privirilor tale fulgerătoare
şi-a iuţilor săgeţi din cuhniile tale-nfierbantate
se prăbuşeşte înspăimântătoarea noapte
rostogolită în hăuri de beznă.
Cu lovituri luminos de sclipitoare
îi sfâşii mantia,
mantia neagră, căptuşită cu foc,
presărată cu stele sclipitoare -
îi sfâşii mantia neagră!
Soare, tu, care vezi toate lucrurile,
tu, a cărui rază strălucitoare
străpunge norii întunecoşi, -
soare, ţie această închinare!
cântece cosmologice
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
În cântecul ce urmează, soarele e considerat o vatră încinsă. Când norii se îngrămădesc pe cer şi soarele se întunecă, zeul suprem Khmvum porneşte la drum ca să privească în urma soarelui pe cale de disparitie:
Focul se întunecă, lemnul se înnegreşte!
Flacăra se stinge, peste noi năpasta!
Peste noi năpasta, o, Khmvum!
Khmvum porneşte la drum,
pe drumul spre soare.
În mâna lui sclipeşte curcubeul,
arcul vânătorului, acolo deasupre.El a auzit glasul copiilor săi.
Întru ajutorarea soarelui, zeul se duce la Calea lactee culegând din stelele sale pe care le vârâ într-un sac uriaş. Din sac răstoarnă stelele în soare, reinviindu-i jarul:
Cu braţele pline le adună repede repede repede.
Cu braţele pline le îngrămădeşte.
Cu braţele pline, repede, repede,
că femeia care adună şopârle
ingramandindu-le în coş,
iar coşul, plin până sus, se revarsă.
către tanno, zeul fluviului
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Şuvoiul de apă încrucişează drumul,
şi drumul încrucişează din nou şuvoiul de apă;
care-i mai bătrân?
Nu trecem noi drumul, ca să întâlnim şuvoiul ăsta?
Şuvoiul îşi are începutul cu mult, mult înainte.
Şuvoiul îşi are începutul în Făcătorul.
El este cel care făcuse fiinţa:
Sacrul Tanno, sacrul.
rugăciunea ţesătorului
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Pacea, pacea, pacea,
vrajba n-o să ajungă aici
iar duşmanul meu nu va veni.
O, Baudisutu! Drăcoaica şi pruncul ei,
eu vă laud.
Fluvii
şi munţi,
cu neputinţă să nu va zăresc.
Şi dacă fluviul o să sece
atunci o să sece şi munca mea.
Şi dacă Nigerul o să sece
atunci şi munca mea o să sece.
cântec de luna nouă
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Kabbia, aoolo! Ia-mi chipul!
Tu să-mi dai chipul tău!
Tu să-mi iei chipul!
Cel care nu e prea zdravăn!
Tu să-mi dai chipul tău -
acela cu care, după moarte,
vie iarăşi te întorci,
când nu te zărim;
tu cobori şi iarăşi te întorci -,
ca să te pot asemui,
căci tu stăpâneşti fericirea
de-a te întoarce pururea vie,
când nu te simţim;
cândva ţi-a spus şi iepurele
că aşa ar trebui să faci.
Tu i-ai răspuns cândva
că şi noi ar trebui să ne întoarcem
vii, după moarte.
despre nestatornicia omului
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
În timpurile întunecate ale obârşiei când Stăpânul alcătui lucrurile
făcu soarele;
şi el se naşte şi piere şi totusi se întoarce.
Făcu omul;
şi el se naşte şi piere şi NU se întoarce.
cântec la steaua canopus
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
O, stea care te înalţi acolo,
lasă-mă să văd o antilopă!
O, stea care te înalţi acolo,
Lasă-mă să dezgrop furnici
cu băţul acesta!
O, stea care te înalţi acolo,
îţi dau inima mea da-mi-o şi tu pe a ta!
O, stea care te înalţi acolo!
mâine lasă-mă să văd o hienă,
lasă câinele s-o ucidă,
lasă-mă s-o mănânc.
lasă-mă să-mi umplu burta
noaptea să pot dormi liniştit!
cântece rituale
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
I
Au trecut atâtea zile.
Suntem tabăra care pribegeşte.
În faţa noastră stau zile (poate) luminoase.
II
Lumina se întunecă,
noaptea-i şi mai noapte.
Cu ziua de mâine, foamea.
Zeul e supărat pe noi.
Bătrânii au murit.
Departe le-au rămas osemintele.
Sufletele lor rătăcesc prin preajmă.
Undes-s sufletele lor?
Poate ştie
vântul care trece alături.
Departe le sunt osemintele.
Sufletele lor rătăcesc prin preajmă.
Sunt foarte departe?
Sunt foarte aproape?
Vor sângele jertfei?
Sunt îndepărtate?
Sunt apropiate?
Vântul, care trece alături,
duhul care învolbură(frunza veştedă).
Poate ele ştiu.
cântec de dans pe timp de furtună
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Fiu al soarelui ameninţător!
Preaviteazule Guru, preaputernicule în glas,
vorbeşte-mi totuşi cu blândeţe!
Căci n-am păcătuit cu nimic!
Mă iartă!
Căci mi-am pierdut capul!
O, Guru!
Fiu al norului ameninţător!
bocet după ploaie
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
De ce nu vine ploaia?
Care stăpân pune stavila ploii?
Soarele îşi aruncă focul:
Va trăi mai departe omul?
Sau duhurile vor aduce vremea ploii aici?
În felul ăsta omul cunoaşte doar setea.
Ce să mai facă omul?
Mai bine rămâneam,
pentru că suntem uitaţi.
cântec pentru zeul tunetului schango
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
O, Schango, tu eşti stăpânul,
tu apuci în mână pietrele încinse
ca să pedepseşti vinovaţii, ca să-ţi răcoreşti mânia.
Ce lovesc ele e nimicit,
focul înghite pădurea,
copacii se prăbuşesc,
stricăciunea ameninţă tot ce-i viu.
blestem pentru se, zeul destinului
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Se al meu de m-ai făcut, blestemat să fie!-
unui erete blestemul nu-i face nimic! -
Se al meu m-a făcut.
La ce m-a trimis în lume?
De-aş fi ştiut, nu veneam.
Neştiutor e copilul în pântecul mamei.
De-aş fi ştiut, rămâneam dincolo,
aş sta şi acum la fluviul de hotar şi aş bea apă!
Blestemat fie Se al meu!
Dar un blestem încă nu poate ucide eretele.
Dacă-i adevărat că Se al meu m-a făcut,
vreau să mor şi iarăşi să vin.
Dar nu am murit.
Dar Se al meu m-a chinuit destul până acum!
ceea ce mă tulbură am arătat.
Ceea ce există în viaţă, am arătat.
Din partea mea lăsaţi-i pe alţii să-şi tăinuiască soarta!
Am venit pe această lume, sunt tare sărac:
O, sărăcie, o, sărăcie de moarte, fii blestemată!
deprimare
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
I
Frumosul loc de joacă se preface repede în paragină,
frumosul loc al plăcerilor se preface repede în paragină,
pădurea străveche se preface uşor în iarbă de stepă,
frumosul nostru oraş se preface iarăşi în stepă.
II
Groparii nu vor să mă pună în groapă,
el îngroapă picioarele, partea de sus a trupului o lasă neingropata;
ca să vină ai mei şi să-mi vadă faţa,
ca să vină şi să se vadă în chipul meu.
III
Toba nu vesteşte bucuria,
"Mizeria vieţii!" "Mizeria vieţii!" vesteşte toba,
numai mizeria vietii o vesteşte toba
bătrânul hoinar
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Sprijinit de toiag şchiopătez încoace precum un schilod,
odinioară luam parte fără trudă la exerciţiile de rugăciune.
Pe vremea aceea tribul meu era numeros ca şi stelele, azi nu mai dai de zece bărbaţi!
Mi-am părăsit tribul şi rudele, am nesocotit Obolei.
Spoiala o-nlaturi spălând-o, culoarea pielii n-ai cum s-o schimbi.
Hoinărind prin locuri străine mi-am pierdut vaza şi numele.
Am învăţat obiceiuri de care mi-e silă, pentru că Stăpânul aşa o voise.
Toate femeile care azi se împodobesc cu fire de mătase
într-un timp îndepărtat purtau podoabe dăruite de mine, pentru că diavolul aşa o voise.
rugăciune în faţa osemintelor descărnate
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
SOLO:
Închise-s
porţile Dan-ului.
CORUL:
Închise porţile Dan-ului.
SOLO:
De-a valma se înghesuie acolo duhuri de morţi,
în cete, ca muştele,
ca muştele roind
în dansul de seară.
CORUL:
În dansul de seară.
SOLO:
Roiuri de muşte ce seara dansează
când noaptea se lasă mai neagră,
când soarele piere departe,
când noaptea se lasă mai neagră,
muştele roitoare,
învolburarea frunzelor moarte,
în vuietul uraganului.
CORUL:
În vuietul uraganului.
SOLO:
Ei aşteaptă pe cel -
care va veni
aici.
CORUL:
Cel care va veni.
SOLO:
Cel care va spune
unuia: "Vino!", altuia "Pleacă!"
CORUL:
Unuia: "Vino!", altuia "Pleacă!""
SOLO:
Şi Khmvum va fi lângă zămislirile sale
CORUL:
Lângă zămislirile sale.
TOŢI:
Şi acesta-i sfârşitul.
cântec de dor
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Mi-am încercănat ochii cu negru antimoniu.
În jurul pântecului mi-am pus o cingătoare de amulete.
Vreau să-mi astâmpăr dorul dragostei,
o, tu, flăcăul meu zvelt!
Mă duc în spatele zidului.
Mi-am acoperit sânii cu poalele.
Voi frământa lut frumos.
Voi spoi casa prietenului meu,
o, tu, flăcăul meu zvelt!
O să-mi iau bucata de argint.
O să-mi cumpăr mătase.
O să-mi pun amulete.
O să-mi astâmpăr dorul dragostei
ţinând în mâna vasul cu antimoniu,
o, tu, flăcăul meu zvelt!
unui iubit delăsător
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Leul din Sigovada -
nu veni, altminteri te înghite;
nu-ţi grăbi sosirea,
dar nici nu zăbovi - mi-e dor de tine!
O, preadulce iubit,
eşti o namilă, dar fugi de un şoarece.
Cât timp trăieşti, vreau să te bocesc -
murind, ai putea să mă auzi?
Ce curge, apă e,
dar ce scoate apă, ce-i?
Ce curge, sunt lacrimi:
ce-mi aduce neastâmpărul, ce-i?
Ce plouă, e zeu:
norul e numai o umbră.
Ce plânge, e inima;
lacrimile sunt numai o umbră.
Gâsca-i fericită,
ea nu se îneacă niciodată.
Dar tu eşti zeu,
inima ta nu ştie dorul.
ca să farmeci o femeie
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Demon nebun
după mireasma mamei lui
demon al nebuniei nebun
după mireasma mamei lui
încheagă laptele galben
încheagă laptele negru.
Această femeie să înnebunească după mine
cum nebun e şi
copilul după mama lui.
Această femeie să înnebunească după mine
cum nebun e şi
berbecul ăsta mare şi alb
după mama lui.
Această femeie să înnebunească după mine
cum nebun e şi
berbecul ăsta mare şi alb
după stăpânul lui.
cântec de noapte
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Cerul se făcu întunecat, asemenea bumbacului vopsit cu indigo.
Ceaţa picură asemenea laptelui proaspăt.
Hiena urlă - leul, stăpânul junglei, răspunse.
Dulce-i în ceasul acesta să schimbi cuvinte şoptite
cu prietenul ce are pielea strălucitoare.
cântec de dor
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Ştii: dacă mă uit după tine
şi nu te zăresc,
ochii mei mici, de multă-ncordare, se prefac într-un lac,
de nerăbdare tălpile mele mici încep să frământe pământul.
Vreau să-l văd pe tânărul Samba Dyallo!
Iubitul meu cu pielea roşie e plecat în război.
Ocrotească-l zeul!
iubitul dezamăgit
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Alungă-mă, frumoasă mea, cum crezi tu mai bine!
Boabele de porumb care se mănâncă la voi sunt ochi de oameni!
Cupele din care beţi, sunt cranii de oameni!
Rădăcinile voastre de manioc, sunt oase de oameni!
Cartofii voştri, sunt degete omeneşti!
Alungă-mă, frumoasă mea, cum crezi tu mai bine!
N-o să te dorească nimeni!
năzuroasa mabruka
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Mabruka, fiică a ţinutului nostru,
cu ochii revărsaţi de sclipatul stelelor!
M-am îndreptat spre Ghadames,
am drumetit spre Alger,
am drumetit spre Bonă
peţind-o pe mabruka (asemuire nu i-am găsit nicăieri!).
Mabruka, tu, carnea şi sângele meu,
tu, inima mea, cât de bun sunt cu tine!
Inima mea boleşte
din pricina ei.
urmarea e considerată drept răspuns dat de M.;
în acelaşi timp poate fi un monolog al cântăreţului.
Vinde-ţi cămilele,
vinde-ţi oile,
vinde-ţi feciorii -
preţ pentru Mabruka.
Tu, stăpân peste vite şi turme,
că să-ţi aparţină
îţi dau multă bătaie de cap.
Mii de bunuri trebuie să-mi aduci,
numai pentru sute de bunuri
pe Mabruka n-ai s-o primeşti.
Cu gâtul ei mlădiu
Mabruka-i o femeie-cămilă.
Dintîi ei se asemuie aurului,
mâinile ei sunt numai din aur,
inelul ei este din aur curat,
braţul ei este mlădiu ca nuiaua.
nasul ei este aidoma trandafirului,
chipul aidoma oglinzii,
picioarele ei sunt roşii asemenea henne-i.
Încălţările ei sunt din aur,
tulpanul din fire de aur,
părul i se asemuie aurului.
Vesmântul de pe coapse e înflorat cu fir de argint,
cămaşa ei este toată înflorată cu argint,
pantalonii îi sunt de mătase.
Păru-i bogat alcătuieşte un scăunel!
Sănii ei sunt ca un vas argintat -
priveşte-i pieptul:
Ia lumina ochilor!
priveşte-i numai trupul,
se leagănă ca firul de trestie!
Urmarea constituie răspunsul îndrăgostitului:
"O, să nu cazi cumva! Tu
nu mă bagi în seamă
şi mă laşi să plâng însângerat!"
cântec de alinare
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Solista:
Potoleşte-te, iubito, da, stai liniştită.
Potoleşte-te, iubito, stai liniştită.
Corul:
Ah, potoleşte-te, da,
stai liniştită.
Potoleşte-te, ascultă cum bat cu drăgălăşenie untul, da,
stai liniştită.
Potoleşte-te, te bucură de băuturile lui Lagumba, da,
stai liniştită.
Potoleşte-te, darnic ne preamăreşte zeul, da,
stai liniştită.
Ea clăteşte blidul pentru lapte, i-e scârbă de mângâieri, da,
stai liniştită.
Potoleşte-te, stăpânind în jilţul înalt, da,
stai liniştită.
Potoleşte-te, tu fată ca şi celelalte fete, da,
stai liniştită.
Cea pe care ai numit-o mamă, a fost şi ea fată, da,
stai liniştită.
Mătuşa mare, a fost şi ea o fată, da,
stai liniştită.
Mătuşa mică, aşa-i, a fost o fată, da,
stai liniştită.
cântec de nuntă, la despărţire
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
O, iubitule, mă lasă, eu plec!
Ah, iubitule, taci, ah, iubitule, stai liniştit!
Copil al mamei mele, ah, nu ţipa,
ah, nu ţipa, tu gâtlej de ţipete!
Ah, taci, copilule, las-o-ncolo durerea!
Ah, da, iubitule, tu pleci unde şi-alţii au plecat!
Copil al mamei mele, obişnuieşte-te!
Ah, copilule, taci, las-o-ncolo durerea!
Copil al mamei mele, mă lasă, eu plec!
cântec de mulţumire, la naşterea unui băiat
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Căpetenia ridică băiatul şi rosteşte această rugăciune:
Ţie, Facatorule, ţie, Atotputernicului,
jertfesc această plantă nouă -
încă un fruct al copacului bătrân!
Tu eşti mai-marele, noi suntem copiii,
ţie, Făcătorului, ţie, Atotputernicului!
Priveşte sângele care curge aici,
copilul care ţipă aici!
Ţie această plantă nouă,
fructul nou al copacului bătrân!
Corul (toţi cei de faţă):
Ţie, Făcătorului, ţie Atotputernicului,
ţie această plantă nouă,
fructul nou al copacului bătrân!
cântec de leagăn
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Hiena nu-i aici,
duhul zgomotului azi e liniştit.
Stai culcat, copilul meu,
şi odihneşte-te!
Elefantul e legat,
odihneşte-te!
Retezaţi-i coada!
Bilal e-un băiat cuminte.
Odihneşte-te!
Retezaţi-i coada!
Bilal e-un băiat cuminte.
fluierarul
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Fluierar, prietene drag, cât de lin
pluteşti deasupra apei!
Treci cu graţie şi izbucneşti deasupra râurilor pline.
O, fermecătoarea mea pasăre
cu ochi luminoşi şi cap încununat cu creastă!
Noapte de noapte stau culcat fără să dorm
şi până în zorile roşii
mă tot gândesc la aripile tale albe,
fluierar, prietenul meu!
cântecul leoaicei care îşi previne odrasla
"Cântece africane"(1975)
traducere: petre stoica
Fereste-te de cel care stăpâneşte arme tăioase
şi poartă ciuf din coadă de tigru!
De cel ce stăpâneşte câine alb, -
o, tu odrasla leoaicei cu părul scurt!
Tu, odrasla mea cu urechile scurte,
odrasla leoaicei care înghite carne crudă,
tu, inghititor de carne!
Odrasla leoaicei cu nările înroşite de pradă,
tu, cu nările roş-însângerate!
Odrasla leoaicei care soarbe apa mlastinei,
tu, sorbitor al apei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu