"...a face portretul lui Paul Georgescu este foarte interesant. Era un comunist absolut convins, ba foarte critic, puteai să discuţi cu el, te combătea, în sfârşit... Undeva în anul patru, a venit ca activist de partid la universitate şi ne-a luat pe două grupe, una de la secţia română, alta de la secţia germană. Şi ne-a-ntrebat: Ce părere aveţi despre Arghezi?", la care toţi să facă-n pantaloni, fiindcă până atunci era procesul cu Arghezi etc. etc. S-a lăsat tăcere. "Ştie vreunul o poezie de Arghezi? Una socială." Zic CALIGULA. Pe vremea aceea aveam o memorie bună şi îmi plăcea Arghezi foarte mult. "La ce secţie eşti dumneata?" m-a întrebat. "La germană" - "Nu se poate. Păi cum?". Încep: "Tovarăşe profesor..." Îmi zice: "Eu nu sunt profesor, sunt activist de partid", căci tipul era cinic... Continuu: "Eu am vrut să dau la roamana, conjuctura m-a obligat să vin la germană, pentru că nu au fost suficienţi studenţi..." M-a înştiinţat: "Noi înfiinţăm GAZETA LITERARĂ, care va fi altceva (pe-atunci nu există o revista literară, FLACĂRA ţinea locul, acolo se publicau articolele teoretice, critice, tot ce vrei), vom avea pagini de literatură adevărată. Te angajez!" Zic: "Tovarăşe profesor, eu detest realismul socialist". "Nu umblă cu tâmpenii din astea, eu ţi-am spus că facem literatură. Te angajez la pagină externă". "Nu vreau!" "Dar ce vrei dumneata?" "Eu vreau să practic meseria de profesor, să mă întorc la ţară, să fac apostolat" "Dumneata eşti nebun! Eşti nebun", aşa mi-a zis. A plecat.
Şi vine repartizarea la Lonea. Când am auzit, am înlemnit, cum să mă duc eu la Lonea? M-am dus la el. Se înfiinţase, într-adevăr, GAZETA LITERARĂ, cu un foarte interesant număr unu, cu caricaturi de epocă. Şi i-am zis: "Uitaţi, a venit repartizarea...". A luat-o, a rupt-o şi-a indicat: "La ESPLA, la secţia de proză!". Era foarte mare tipul, devenise acum şi redactorul-şef al GAZETEI LITERARE plus al secţiei de propagandă şi cultură. După două săptămâni de ESPLA am crezut că iau foc. Când am văzut că vine un grafician la redactorul-şef şi-i spune "Nu mai e bună, domnule, coperta, uite, aici e combina şi dumneata pui un ţăran care se uită urât la combină, nu se poate aşa ceva" - i-am spus tovarăşului că nu mai vreau. "Dar ce vrei dumneata?" "la clasici!" "Bine, du-te la clasici; acelaşi lucru. Eu plec de la ESPLA". "Domnule, dumneata nu eşti sănătos. Ce vrei până la urmă? Am zis: "Corector". S-a uitat la mine şi n-a fost de-acord.
Între timp, am făcut cunoştinţă cu un om foarte drăguţ şi m-am angajat corector. Asta a fost şansa unică a vieţii mele. Cum să va spun, în acea perioada exista o singură editură mare, ESPLA - Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (EPLA, într-o vreme). Mai există Aditura CFR, Ceres, care se ocupa de pomicultură şi de-astea... ESPLA, în schimb, era o editură mamut, cu vreo 500 de angajaţi; 20 de corectori. Şi toţi scriitorii români veneau acolo, cu manuscrisele, aşa i-am cunoscut. Am învăţat enorm. inclusiv comportamentul scriitorilor: unii veneau cu nişte ifose fantastice. Pot spune că am învăţat şi limba română acolo. Sigur că veneam întotdeauna mahmur la muncă, după chefuri -de-abia se constituise grupul nostru, cu Nichita - şi adormeam la ora zece, după şapte cafele şi lăsăm la greşeli, ceva de groază. Tatăl lui Paul Cornea -fusese tipograf al lui Arghezi, era un om extraordinar, care ţinea enorm la mine, începusem să public -mi-a spus pe-atunci: "Lasă, că am să fac eu o treabă care să te bucure. Sub pretextul că vin corecturi de urgenţă, vii la ora trei, ca să avem dimineaţă corectura făcută" îţi dai seama, veneam la trei...
Paul Georgescu (n. 7 noiembrie 1923, Țăndărei – d. 15 octombrie 1989, București) a fost un critic literar, eseist, jurnalist, romancier și scriitor român.
Paul Georgescu a fost redactorul-șef al „vechii” Gazete literare, numele dintre 1954 și 1968 al revistei România literară, calitate în care a practicat critica literară de încurajare, spre exemplu susținând debutul literar al lui Nichita Stănescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu