marți, 14 iunie 2016

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967 Traduceri de Petre Stoica - Johannes Bobrowski



VULTURUL

Johannes Bobrowski

 Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Cu aripi larg desfăcute
deasupra râului,
deasupra pădurii mlăştinoase,
stă vulturul - sub aecada vremii, gheare,
un semn cu margini ondulate,
ţintuit în lemnul uşii mele - voi fi
trezit, clătinându-mă, pe muntele pădurii
trezit de ochiul zburător
din boschete.

Cu aripile desfăcute,
am ţintuit în cuie vulturul,
de casa mea, de coama ei - voi dormi,
voi călători în somn, un semn de cenuşă
deasupra pădurilor.










REFUZ

Johannes Bobrowski

 Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Foc,
din sânge, ademenire :
omul frumos. Şi aidoma somnului
trecutul, vise
pe râuri în jos,
pe ape, fără pânze
intrând în curent.

Şesuri - satele
pierdute, marginea pădurilor.
Şi-un fum subţire
săgetat
spre văzduhuri.

Odinioară,
gura bobosita, venea
Perkun, o pană în barbă,
venea pe urmele de copită ale elanului,
venea cel gângav,
trecea pe râuri, plasă de pescar,
beznă trăgea după el.

Acolo
am fost eu. În vremuri vechi.
Noul nu începea niciodată. Sunt un bărbat,
cu soţia lui un trup,
care îşi creşte copiii
pentru vremi fără spaimă.






 ÎN RÂU

Johannes Bobrowski

 Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Cu plutele în jos
în cenuşiul mai limpede
al malului străin, cu o lucire
care dă îndărăt, cu făşiile piezişe
ale cenuşiului, din oglinzi
ne săgeta lumina.

Capul Botezatorului
zăcea pe tâmple sfărâmate,
în părul retezat
o mână cu unghii albăstrii, despicate
în gheare.

Când te iubeam, neliniştită
inima ta, hrană pe focul
lovind, gura care se deschidea
înmărmurind, râul
era o ploaie şi zbura
cu bâtlanii, frunzele
cădeau, albia lui umplând-o.

Ne aplecăm asupra peştilor
împietriţi, înveşmântat în solzi,
cântecul greierului trecea
deasupra nisipului, nimeni
nu s-a apropiat de sălaşul nostru, nimeni
n-a stins oglinzile, nimeni
nu ne va trezi
în timpul nostru.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu