TIMIȘOARA UITATĂ Petre Stoica, autorul care scria poezii în grai bănățean de la vârsta de 12 ani și a înființat un muzeu unic în țară - Liana Păun - Jun 19, 2016

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris. Volume şi premii La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu. Fundaţia Petre Stoica În 1995, Petre Stoica a decis să lase Bucureştiul pentru a se reîntoarce în Banatul natal, şi a ales să se stabilească în orăşelul Jimbolia, supranumit odinioară „micul Weimar al şvabilor din România”. Şi-a adus de la Bucureşti impresionanta bibliotecă alcătuită din aproape 15.000 de volume şi colecţiile de tablouri, ex-libris-uri, filatelie, cartofilie, icoane româneşti, medalistică, adunate cu migală de-a lungul anilor. Decoraţii, râşniţe de cafea, cântare, clepsidre, ceasuri vechi, sticle de sifon sunt alte obiecte din colecţia sa, pe care a completat-o cu obiecte vechi pe care le-a mai găsit la Jimbolia. Multe dintre obiectele aflate în colecţiile poetului sunt adevărate rarităţi. Germanist de formaţie, Petre Stoica a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană care i-a purtat numele şi a organizat o serie de expoziţii şi manifestări culturale de ţinută europeană, s-a ocupat cu descoperirea şi studierea documentelor legate de existenţa aşezării. A reuşit să recupereze o cantitate impresionantă de manuscrise, fotografii sau documente, obiecte care pot reconstitui, măcar în parte, istoria oraşului. A descoperit, printre altele, arhiva fostei fabrici de pălării, un sigiliu al familiei Csekonics, care devenise proprietara pământurilor din jurul vechii aşezări încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un certificat de meşter asemănător celor din capitalele Europei sau cărţi vechi de o remarcabilă valoare. Memorabile sunt şi pozele de epocă din gara Jimbolia, printre care poze ale Regelui Mihai în gară, aşteptând-o pe regina-mamă Elena la reîntoarcerea din exilul impus de Carol al II-lea. Cafeneaua literară „Apunake” În 1999, scriitorul a inaugurat, la Jimbolia, cafeneaua literară „Apunake”, personaj al scriitorului Grigore Cugler, un îndrăgit autor de texte absurde şi suprarealiste din anii interbelici, din care recita cu multă plăcere în anii studenţiei. Cafeneaua a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului. Aici se organizau lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare. Ambientul, de un gust desăvârşit, a fost opera exclusivă a lui Petre Stoica, multe din obiectele expuse aici fiind din colecţia sa personală. Printre oaspeţii de vază ai cafenelei s-au numărat consulul Germaniei la Timişoara, directorul Centrului Cultural Francez, poetul Mircea Dinescu, numeroase oficialităţi. Tot la casa de cultură, unde a deschis cafeneaua, Petre Stoica a încropit şi o mică librărie, unde a vândut numeroase cărţi. Muzeul presei, unic în România Petre Stoica a fost, deopotrivă, un pasionat colecţionar de ziare vechi. Printre acestea se numără exemplare din ziarul „Timpul” în care semna Mihai Eminescu, toate numerele publicaţiei „Curier de ambe sexe”, editată de Ion Heliade Rădulescu care au apărut între 1836 şi 1838 şi au fost legate în 1862. Colecţia adusă de la Bucureşti a fost completată cu ziare jimboliene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele în mai multe limbi. În colecţia sa se găseşte şi publicaţia „Vlăstarul”, revistă a liceului „Sf. Sava, în care a fost publicat articolul de debut al lui Mircea Eliade, iar exemplarele din ziarul „Dimineaţa” arată că policromia în presă era folosită şi la 1912. El a reuşit, în ultimii ani de viaţă, să înfiinţeze la Jimbolia un muzeu al presei, unic în România şi al doilea din Europa, în care sunt expuse valoroasele exemplare din colecţiile sale, pe care le-a donat oraşului. S-a stins din viaţă la 78 de ani, în prima dimineaţă de primăvară a anului 2009, la Jimbolia, vechea aşezare şvăbească pe care a transformat-o într-un oraş al culturii.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris. Volume şi premii La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu. Fundaţia Petre Stoica În 1995, Petre Stoica a decis să lase Bucureştiul pentru a se reîntoarce în Banatul natal, şi a ales să se stabilească în orăşelul Jimbolia, supranumit odinioară „micul Weimar al şvabilor din România”. Şi-a adus de la Bucureşti impresionanta bibliotecă alcătuită din aproape 15.000 de volume şi colecţiile de tablouri, ex-libris-uri, filatelie, cartofilie, icoane româneşti, medalistică, adunate cu migală de-a lungul anilor. Decoraţii, râşniţe de cafea, cântare, clepsidre, ceasuri vechi, sticle de sifon sunt alte obiecte din colecţia sa, pe care a completat-o cu obiecte vechi pe care le-a mai găsit la Jimbolia. Multe dintre obiectele aflate în colecţiile poetului sunt adevărate rarităţi. Germanist de formaţie, Petre Stoica a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană care i-a purtat numele şi a organizat o serie de expoziţii şi manifestări culturale de ţinută europeană, s-a ocupat cu descoperirea şi studierea documentelor legate de existenţa aşezării. A reuşit să recupereze o cantitate impresionantă de manuscrise, fotografii sau documente, obiecte care pot reconstitui, măcar în parte, istoria oraşului. A descoperit, printre altele, arhiva fostei fabrici de pălării, un sigiliu al familiei Csekonics, care devenise proprietara pământurilor din jurul vechii aşezări încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un certificat de meşter asemănător celor din capitalele Europei sau cărţi vechi de o remarcabilă valoare. Memorabile sunt şi pozele de epocă din gara Jimbolia, printre care poze ale Regelui Mihai în gară, aşteptând-o pe regina-mamă Elena la reîntoarcerea din exilul impus de Carol al II-lea. Cafeneaua literară „Apunake” În 1999, scriitorul a inaugurat, la Jimbolia, cafeneaua literară „Apunake”, personaj al scriitorului Grigore Cugler, un îndrăgit autor de texte absurde şi suprarealiste din anii interbelici, din care recita cu multă plăcere în anii studenţiei. Cafeneaua a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului. Aici se organizau lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare. Ambientul, de un gust desăvârşit, a fost opera exclusivă a lui Petre Stoica, multe din obiectele expuse aici fiind din colecţia sa personală. Printre oaspeţii de vază ai cafenelei s-au numărat consulul Germaniei la Timişoara, directorul Centrului Cultural Francez, poetul Mircea Dinescu, numeroase oficialităţi. Tot la casa de cultură, unde a deschis cafeneaua, Petre Stoica a încropit şi o mică librărie, unde a vândut numeroase cărţi. Muzeul presei, unic în România Petre Stoica a fost, deopotrivă, un pasionat colecţionar de ziare vechi. Printre acestea se numără exemplare din ziarul „Timpul” în care semna Mihai Eminescu, toate numerele publicaţiei „Curier de ambe sexe”, editată de Ion Heliade Rădulescu care au apărut între 1836 şi 1838 şi au fost legate în 1862. Colecţia adusă de la Bucureşti a fost completată cu ziare jimboliene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele în mai multe limbi. În colecţia sa se găseşte şi publicaţia „Vlăstarul”, revistă a liceului „Sf. Sava, în care a fost publicat articolul de debut al lui Mircea Eliade, iar exemplarele din ziarul „Dimineaţa” arată că policromia în presă era folosită şi la 1912. El a reuşit, în ultimii ani de viaţă, să înfiinţeze la Jimbolia un muzeu al presei, unic în România şi al doilea din Europa, în care sunt expuse valoroasele exemplare din colecţiile sale, pe care le-a donat oraşului. S-a stins din viaţă la 78 de ani, în prima dimineaţă de primăvară a anului 2009, la Jimbolia, vechea aşezare şvăbească pe care a transformat-o într-un oraş al culturii.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris.

 Volume şi premii 

La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu. 

Fundaţia Petre Stoica 

În 1995, Petre Stoica a decis să lase Bucureştiul pentru a se reîntoarce în Banatul natal, şi a ales să se stabilească în orăşelul Jimbolia, supranumit odinioară „micul Weimar al şvabilor din România”. Şi-a adus de la Bucureşti impresionanta bibliotecă alcătuită din aproape 15.000 de volume şi colecţiile de tablouri, ex-libris-uri, filatelie, cartofilie, icoane româneşti, medalistică, adunate cu migală de-a lungul anilor. Decoraţii, râşniţe de cafea, cântare, clepsidre, ceasuri vechi, sticle de sifon sunt alte obiecte din colecţia sa, pe care a completat-o cu obiecte vechi pe care le-a mai găsit la Jimbolia. Multe dintre obiectele aflate în colecţiile poetului sunt adevărate rarităţi.

 Germanist de formaţie, Petre Stoica a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană care i-a purtat numele şi a organizat o serie de expoziţii şi manifestări culturale de ţinută europeană, s-a ocupat cu descoperirea şi studierea documentelor legate de existenţa aşezării. A reuşit să recupereze o cantitate impresionantă de manuscrise, fotografii sau documente, obiecte care pot reconstitui, măcar în parte, istoria oraşului. A descoperit, printre altele, arhiva fostei fabrici de pălării, un sigiliu al familiei Csekonics, care devenise proprietara pământurilor din jurul vechii aşezări încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un certificat de meşter asemănător celor din capitalele Europei sau cărţi vechi de o remarcabilă valoare. Memorabile sunt şi pozele de epocă din gara Jimbolia, printre care poze ale Regelui Mihai în gară, aşteptând-o pe regina-mamă Elena la reîntoarcerea din exilul impus de Carol al II-lea.

 Cafeneaua literară „Apunake”

 În 1999, scriitorul a inaugurat, la Jimbolia, cafeneaua literară „Apunake”, personaj al scriitorului Grigore Cugler, un îndrăgit autor de texte absurde şi suprarealiste din anii interbelici, din care recita cu multă plăcere în anii studenţiei. Cafeneaua a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului. Aici se organizau lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare. Ambientul, de un gust desăvârşit, a fost opera exclusivă a lui Petre Stoica, multe din obiectele expuse aici fiind din colecţia sa personală. 

Printre oaspeţii de vază ai cafenelei s-au numărat consulul Germaniei la Timişoara, directorul Centrului Cultural Francez, poetul Mircea Dinescu, numeroase oficialităţi. Tot la casa de cultură, unde a deschis cafeneaua, Petre Stoica a încropit şi o mică librărie, unde a vândut numeroase cărţi. 

Muzeul presei, unic în România

 Petre Stoica a fost, deopotrivă, un pasionat colecţionar de ziare vechi. Printre acestea se numără exemplare din ziarul „Timpul” în care semna Mihai Eminescu, toate numerele publicaţiei „Curier de ambe sexe”, editată de Ion Heliade Rădulescu care au apărut între 1836 şi 1838 şi au fost legate în 1862. Colecţia adusă de la Bucureşti a fost completată cu ziare jimboliene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele în mai multe limbi. În colecţia sa se găseşte şi publicaţia „Vlăstarul”, revistă a liceului „Sf. Sava, în care a fost publicat articolul de debut al lui Mircea Eliade, iar exemplarele din ziarul „Dimineaţa” arată că policromia în presă era folosită şi la 1912. El a reuşit, în ultimii ani de viaţă, să înfiinţeze la Jimbolia un muzeu al presei, unic în România şi al doilea din Europa, în care sunt expuse valoroasele exemplare din colecţiile sale, pe care le-a donat oraşului. S-a stins din viaţă la 78 de ani, în prima dimineaţă de primăvară a anului 2009, la Jimbolia, vechea aşezare şvăbească pe care a transformat-o într-un oraş al culturii.

Volume şi premii La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris..

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris. Volume şi premii La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu. Fundaţia Petre Stoica În 1995, Petre Stoica a decis să lase Bucureştiul pentru a se reîntoarce în Banatul natal, şi a ales să se stabilească în orăşelul Jimbolia, supranumit odinioară „micul Weimar al şvabilor din România”. Şi-a adus de la Bucureşti impresionanta bibliotecă alcătuită din aproape 15.000 de volume şi colecţiile de tablouri, ex-libris-uri, filatelie, cartofilie, icoane româneşti, medalistică, adunate cu migală de-a lungul anilor. Decoraţii, râşniţe de cafea, cântare, clepsidre, ceasuri vechi, sticle de sifon sunt alte obiecte din colecţia sa, pe care a completat-o cu obiecte vechi pe care le-a mai găsit la Jimbolia. Multe dintre obiectele aflate în colecţiile poetului sunt adevărate rarităţi. Germanist de formaţie, Petre Stoica a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană care i-a purtat numele şi a organizat o serie de expoziţii şi manifestări culturale de ţinută europeană, s-a ocupat cu descoperirea şi studierea documentelor legate de existenţa aşezării. A reuşit să recupereze o cantitate impresionantă de manuscrise, fotografii sau documente, obiecte care pot reconstitui, măcar în parte, istoria oraşului. A descoperit, printre altele, arhiva fostei fabrici de pălării, un sigiliu al familiei Csekonics, care devenise proprietara pământurilor din jurul vechii aşezări încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un certificat de meşter asemănător celor din capitalele Europei sau cărţi vechi de o remarcabilă valoare. Memorabile sunt şi pozele de epocă din gara Jimbolia, printre care poze ale Regelui Mihai în gară, aşteptând-o pe regina-mamă Elena la reîntoarcerea din exilul impus de Carol al II-lea. Cafeneaua literară „Apunake” În 1999, scriitorul a inaugurat, la Jimbolia, cafeneaua literară „Apunake”, personaj al scriitorului Grigore Cugler, un îndrăgit autor de texte absurde şi suprarealiste din anii interbelici, din care recita cu multă plăcere în anii studenţiei. Cafeneaua a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului. Aici se organizau lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare. Ambientul, de un gust desăvârşit, a fost opera exclusivă a lui Petre Stoica, multe din obiectele expuse aici fiind din colecţia sa personală. Printre oaspeţii de vază ai cafenelei s-au numărat consulul Germaniei la Timişoara, directorul Centrului Cultural Francez, poetul Mircea Dinescu, numeroase oficialităţi. Tot la casa de cultură, unde a deschis cafeneaua, Petre Stoica a încropit şi o mică librărie, unde a vândut numeroase cărţi. Muzeul presei, unic în România Petre Stoica a fost, deopotrivă, un pasionat colecţionar de ziare vechi. Printre acestea se numără exemplare din ziarul „Timpul” în care semna Mihai Eminescu, toate numerele publicaţiei „Curier de ambe sexe”, editată de Ion Heliade Rădulescu care au apărut între 1836 şi 1838 şi au fost legate în 1862. Colecţia adusă de la Bucureşti a fost completată cu ziare jimboliene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele în mai multe limbi. În colecţia sa se găseşte şi publicaţia „Vlăstarul”, revistă a liceului „Sf. Sava, în care a fost publicat articolul de debut al lui Mircea Eliade, iar exemplarele din ziarul „Dimineaţa” arată că policromia în presă era folosită şi la 1912. El a reuşit, în ultimii ani de viaţă, să înfiinţeze la Jimbolia un muzeu al presei, unic în România şi al doilea din Europa, în care sunt expuse valoroasele exemplare din colecţiile sale, pe care le-a donat oraşului. S-a stins din viaţă la 78 de ani, în prima dimineaţă de primăvară a anului 2009, la Jimbolia, vechea aşezare şvăbească pe care a transformat-o într-un oraş al culturii.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris. Volume şi premii La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu. Fundaţia Petre Stoica În 1995, Petre Stoica a decis să lase Bucureştiul pentru a se reîntoarce în Banatul natal, şi a ales să se stabilească în orăşelul Jimbolia, supranumit odinioară „micul Weimar al şvabilor din România”. Şi-a adus de la Bucureşti impresionanta bibliotecă alcătuită din aproape 15.000 de volume şi colecţiile de tablouri, ex-libris-uri, filatelie, cartofilie, icoane româneşti, medalistică, adunate cu migală de-a lungul anilor. Decoraţii, râşniţe de cafea, cântare, clepsidre, ceasuri vechi, sticle de sifon sunt alte obiecte din colecţia sa, pe care a completat-o cu obiecte vechi pe care le-a mai găsit la Jimbolia. Multe dintre obiectele aflate în colecţiile poetului sunt adevărate rarităţi. Germanist de formaţie, Petre Stoica a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană care i-a purtat numele şi a organizat o serie de expoziţii şi manifestări culturale de ţinută europeană, s-a ocupat cu descoperirea şi studierea documentelor legate de existenţa aşezării. A reuşit să recupereze o cantitate impresionantă de manuscrise, fotografii sau documente, obiecte care pot reconstitui, măcar în parte, istoria oraşului. A descoperit, printre altele, arhiva fostei fabrici de pălării, un sigiliu al familiei Csekonics, care devenise proprietara pământurilor din jurul vechii aşezări încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un certificat de meşter asemănător celor din capitalele Europei sau cărţi vechi de o remarcabilă valoare. Memorabile sunt şi pozele de epocă din gara Jimbolia, printre care poze ale Regelui Mihai în gară, aşteptând-o pe regina-mamă Elena la reîntoarcerea din exilul impus de Carol al II-lea. Cafeneaua literară „Apunake” În 1999, scriitorul a inaugurat, la Jimbolia, cafeneaua literară „Apunake”, personaj al scriitorului Grigore Cugler, un îndrăgit autor de texte absurde şi suprarealiste din anii interbelici, din care recita cu multă plăcere în anii studenţiei. Cafeneaua a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului. Aici se organizau lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare. Ambientul, de un gust desăvârşit, a fost opera exclusivă a lui Petre Stoica, multe din obiectele expuse aici fiind din colecţia sa personală. Printre oaspeţii de vază ai cafenelei s-au numărat consulul Germaniei la Timişoara, directorul Centrului Cultural Francez, poetul Mircea Dinescu, numeroase oficialităţi. Tot la casa de cultură, unde a deschis cafeneaua, Petre Stoica a încropit şi o mică librărie, unde a vândut numeroase cărţi. Muzeul presei, unic în România Petre Stoica a fost, deopotrivă, un pasionat colecţionar de ziare vechi. Printre acestea se numără exemplare din ziarul „Timpul” în care semna Mihai Eminescu, toate numerele publicaţiei „Curier de ambe sexe”, editată de Ion Heliade Rădulescu care au apărut între 1836 şi 1838 şi au fost legate în 1862. Colecţia adusă de la Bucureşti a fost completată cu ziare jimboliene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele în mai multe limbi. În colecţia sa se găseşte şi publicaţia „Vlăstarul”, revistă a liceului „Sf. Sava, în care a fost publicat articolul de debut al lui Mircea Eliade, iar exemplarele din ziarul „Dimineaţa” arată că policromia în presă era folosită şi la 1912. El a reuşit, în ultimii ani de viaţă, să înfiinţeze la Jimbolia un muzeu al presei, unic în România şi al doilea din Europa, în care sunt expuse valoroasele exemplare din colecţiile sale, pe care le-a donat oraşului. S-a stins din viaţă la 78 de ani, în prima dimineaţă de primăvară a anului 2009, la Jimbolia, vechea aşezare şvăbească pe care a transformat-o într-un oraş al culturii.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/

Născut la Peciu Nou în februarie 1931, Petre Stoica a urmat liceul „C.D. Loga” din Timişoara şi a absolvit facultatea de filologie din Bucureşti. Între timp, familia sa fusese deportată în Bărăgan, astfel încât după absolvirea facultăţii a rămas în Bucureşti. A fost corector la E.S.P.L.A., apoi redactor la prestigioasa revistă de cultură „Secolul XX”, ulterior devenind liber-profesionist şi trăind numai din scris. Volume şi premii La vârsta de 12 ani, Petre Stoica scria poezii în grai bănăţean, iar în 1957 debuta cu o plachetă de versuri, intitulată „Poeme”. După acest prim volum, a publicat peste 40 de volume de versuri, proză, memorialistică, publicistică şi traduceri din lirica universală, mai ales cea germană. Opera sa a fost distinsă cu mai multe premii literare, printre care cel al Uniunii Scriitorilor pentru volumul de versuri „Iepuri şi anotimpuri” şi premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”. În primii ani postdecembrişti, la fel ca majoritatea scriitorilor, a intrat în gazetărie, a fost o vreme redactor-şef al ziarului PNŢCD „Dreptatea” şi a înfiinţat „Dreptatea literară”, la care, în aproape cele o sută de numere editate, a avut colaboratori de mare prestigiu. Fundaţia Petre Stoica În 1995, Petre Stoica a decis să lase Bucureştiul pentru a se reîntoarce în Banatul natal, şi a ales să se stabilească în orăşelul Jimbolia, supranumit odinioară „micul Weimar al şvabilor din România”. Şi-a adus de la Bucureşti impresionanta bibliotecă alcătuită din aproape 15.000 de volume şi colecţiile de tablouri, ex-libris-uri, filatelie, cartofilie, icoane româneşti, medalistică, adunate cu migală de-a lungul anilor. Decoraţii, râşniţe de cafea, cântare, clepsidre, ceasuri vechi, sticle de sifon sunt alte obiecte din colecţia sa, pe care a completat-o cu obiecte vechi pe care le-a mai găsit la Jimbolia. Multe dintre obiectele aflate în colecţiile poetului sunt adevărate rarităţi. Germanist de formaţie, Petre Stoica a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană care i-a purtat numele şi a organizat o serie de expoziţii şi manifestări culturale de ţinută europeană, s-a ocupat cu descoperirea şi studierea documentelor legate de existenţa aşezării. A reuşit să recupereze o cantitate impresionantă de manuscrise, fotografii sau documente, obiecte care pot reconstitui, măcar în parte, istoria oraşului. A descoperit, printre altele, arhiva fostei fabrici de pălării, un sigiliu al familiei Csekonics, care devenise proprietara pământurilor din jurul vechii aşezări încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un certificat de meşter asemănător celor din capitalele Europei sau cărţi vechi de o remarcabilă valoare. Memorabile sunt şi pozele de epocă din gara Jimbolia, printre care poze ale Regelui Mihai în gară, aşteptând-o pe regina-mamă Elena la reîntoarcerea din exilul impus de Carol al II-lea. Cafeneaua literară „Apunake” În 1999, scriitorul a inaugurat, la Jimbolia, cafeneaua literară „Apunake”, personaj al scriitorului Grigore Cugler, un îndrăgit autor de texte absurde şi suprarealiste din anii interbelici, din care recita cu multă plăcere în anii studenţiei. Cafeneaua a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului. Aici se organizau lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare. Ambientul, de un gust desăvârşit, a fost opera exclusivă a lui Petre Stoica, multe din obiectele expuse aici fiind din colecţia sa personală. Printre oaspeţii de vază ai cafenelei s-au numărat consulul Germaniei la Timişoara, directorul Centrului Cultural Francez, poetul Mircea Dinescu, numeroase oficialităţi. Tot la casa de cultură, unde a deschis cafeneaua, Petre Stoica a încropit şi o mică librărie, unde a vândut numeroase cărţi. Muzeul presei, unic în România Petre Stoica a fost, deopotrivă, un pasionat colecţionar de ziare vechi. Printre acestea se numără exemplare din ziarul „Timpul” în care semna Mihai Eminescu, toate numerele publicaţiei „Curier de ambe sexe”, editată de Ion Heliade Rădulescu care au apărut între 1836 şi 1838 şi au fost legate în 1862. Colecţia adusă de la Bucureşti a fost completată cu ziare jimboliene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele în mai multe limbi. În colecţia sa se găseşte şi publicaţia „Vlăstarul”, revistă a liceului „Sf. Sava, în care a fost publicat articolul de debut al lui Mircea Eliade, iar exemplarele din ziarul „Dimineaţa” arată că policromia în presă era folosită şi la 1912. El a reuşit, în ultimii ani de viaţă, să înfiinţeze la Jimbolia un muzeu al presei, unic în România şi al doilea din Europa, în care sunt expuse valoroasele exemplare din colecţiile sale, pe care le-a donat oraşului. S-a stins din viaţă la 78 de ani, în prima dimineaţă de primăvară a anului 2009, la Jimbolia, vechea aşezare şvăbească pe care a transformat-o într-un oraş al culturii.

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2016/06/timisoara-uitata-petre-stoica-jimbolia-peciu-nou/