Se afișează postările cu eticheta Johannes Bobrowski. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Johannes Bobrowski. Afișați toate postările

vineri, 7 iulie 2017

Leopold Voita despre volumul de poeme "Johannes Bobrowski" Traducere, antologie, prefaţă şi note de PETRE STOICA - Viaţa Românească, 1975



După cele 59 POEME de Georg Trakl, poetul Petre Stoica ne-a dăruit în colecţia "Cele mai frumoase poezii" un florilegiu din opera lui Johannes Bobrowski.

................................

Condensatele metafore, insolitul, euforia şi sugestia dovedesc că tălmăcitorul a pătruns în laboratorul ermetic al lui Bobrowski şi că, înainte de operaţia asupra căreia s-a aplecat cu obstinaţie, dar şi cu dragoste, a cântărit cu sagacitate virtuţile materiale ale limbajului, ideile circulând dintr-un vers într-altul. Fraza bobrowskiana, care nu curge niciodată lin, ci e frântă de incidente şi metafore aparent fără legătură între ele, absenţa perifrazelor, alegerea cuvintelor subliniind fonetic atmosfera tărâmului... au constituit un examen greu pentru fidelitatea tălmăcitorului, care a preferat arta sugestiei, ferindu-se să "înfrumuseţeze" originalul, chiar acolo unde la prima vedere apare "prozaic". Virtute rar întâlnită în travaliul multor tălmăcitori, obsedaţi să dea un spor de sensibilitate poeziei transpuse. Cele 59 POEME ale lui Bobrowski au dobândit, prin tălmăcirea lui Petre Stoica drept de cetate în aria limbii noastre.

duminică, 19 martie 2017

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica



MOBILE DE CALDER

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Alb metal
în aer
susţinut de negură
alb
o mişcare
noi îi dăm aripi

Gura ta
s-a deschis ca o roză
la tâmpla ta
se despoaie frunziş.





 PROUST

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Lumină.
Întoarce-te,
lumină, pe păr: o privelişte,
drumuri cu meri,
şi cerul, o frunză albă
neclintită în vânt, trasată cu linii,
subţire, o listă de nume
lungi. Sunetele clopoţeilor
de argint şi aramă.

Întoarce-te,
lumină, pe păr:
o privelişte, departe,
marea. Gura închisă.
Un tânăr trandafir
aşezat pe o tâmplă.





 ROSA LUXEMBURG

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Chinul

cânta ca o pasăre.
Zid, văzduhuri, sonorităţi
deasupra spaimei.

Gura cine ţi-o închide,
ciocârlie? Zbori
din orăşelul pajiştilor
în pustiire, alături
turnuri, gâfâind, acolo:

Ciocârlie, cântă poporului tău,
cântă puterea
tâmplelor. Aud un bătrân
vorbind despre ani mohorâţi.
Tandreţea, o lacrimă,
îţi spune numele.





 PESCAR DE NOAPTE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

În frumosul frunziş
tăcerea
nelecuita de durere.
Lumină
cu mâinile
dincolo de un zid.
Nisipul se smulge din rădăcini.
Nisipule, dispari
în apă, roşcat,
ia-o pe urma glasului,
ia-o prin beznă,
prada deşart-o dimineaţa.
Cântă vocile cu palori argintii,
du-le
spre adăpost,
urechile du-le în frunzişul frumos,
vocile cântă:
moartea e moarte.





 ZIUA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Acela s-a îndepărtat
acela cântă cu mâinile
văzduhurile se deschid
şi răspund
cu guri de aur

E-o linişte frumoasă
vom coborî
şi vom spune peştilor
porniţi
nu asteptati noaptea.





 CU VOCEA TA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu vocea ta
până în noapte
vorbeşte salcia, în jurul ei
zboară lumini.
Înalt, o floare de apă
trece prin beznă.
Cu vietăţile sale
respiră răul.

În trestia aromitoare
îmi port casa
împletită. Melcul
pe neauzite
îmi trece pe acoperiş.
Îţi descopăr faţa
desenată
în podul palmei mele.








SFÂRŞITUL NOPŢII DE VARA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Capul scaietului
caută după lumini
deasupra apei. O pasăre
scrisese semne
în frunzişul frasinului. În jurul
rădăcinilor de stuf şi trestie
peştele îşi arată purpura aripioarelor.

Se răzvrătise
împotriva slavei
praful.
El, din columnele negurei
păşeşte în câmpie, peste
râuri, întunecat
stârneşte focul.






 TRESTIE AROMITOARE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu vela ploii zboară
împrejur, un vaier nesfârşit,
vântul apei.
Un porumbel albastru
şi-a lărgit aripile
deasupra pădurii.
În gheaţa fărâmată
a ferigilor
lumina trece frumos
cu capul unui fazan.

Răsuflet,
te-alung,
găseşte-ţi un acoperiş,
treci printr-o, priveşte-te
în oglinda albă,
răsuceşte-te mută,
o spadă verde.



 CÂNTEC DE NOAPTE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Pasăre, vino,
pasăre verde,
din înalta constelaţie vino,
sub arcada mea de frunziş, pasăre,
să vorbim împreună

despre malurile fluviilor
respirând, drspre pământul negru
în ţinutul păduros,
despre casa zeilor,

unde începe omul,
unde deasupra lui întâlneşte lumina,
o găseşte un alt
ochi: astfel învaţă să cânte.

Pasăre,
pasăre verde,
sub bolta de frunziş
să vorbim despre asta.



SEPTEMBRIE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Acum e-o beznă,
largă,
coborând în adiere, deasupra
orei. Nu vrei să pleci.
Trandafirii palizi şi mărgăritele
urcând
pe gard,
albastru şi plăsmuirea
amurgului.

Şi ne vom iubi,
şi în fiecare dimineaţă
o să ne punem paşii alături,
albele cântece le vom chema din zăpadă,
puternic
şi pieptul
plin de vară,
sărutări pe ceafă, tărăgănatul
cântec al greierilor în păr.



DANSATORUL

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Iată:
torentul ce nu poate fi numit
_ unde mai sunt ţărmuri? -
pântec şi şolduri, se înalţă
din mădulare făptură.

Săltare, în răsuflet vieţuieşte
trandafirul, înspumat, al sângelui.
Sfârşeşte îmbrăţişarea!
Umbrele cresc în lumină.

CON AMORE! - totul.
Numai o dată ni se înfăţişează
Eros în pas de dans.
Gerul îţi străbate părul,
orb, orb
n-o să mai vezi.



 VULTURUL

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu aripi larg desfăcute
deasupra râului,
deasupra pădurii mlăştinoase,
stă vulturul - sub arcada furtunii, gheare,
un semn cu margini ondulate,
ţintuit în lemnul uşii mele - mă voi
trezi, clătinându-mă, pe colina pădurii
mă voi trezi, cu ochi rătăcitori
răsărind din tufişuri.

Cu aripi desfăcute,
am ţintuit în cuie vulturul,
de casa mea, de coama ei - voi dormi,
voi călători în somn, un semn de cenuşă
deasupra pădurilor.



CÂMPIA LÂNGĂ SHMANY

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cer pustiu. Dar
a venit o lumină
şi trece pe câmpuri. Gura ta
vorbeşte despre roşeaţă - ea trece,
o făptură, pe nisip,
umbrele ei
deasupră-i, în văzduh.



 1943


Johannes Bobrowski

 din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Vedeai
elanul pe întinderea
joasă a ţărmului, din ceaţă
se ridică în primăvară,
pe coarnele
răsunând de ploaie
purta noaptea

Şi auzeai bufniţele
şi auzeai porumbeii
aproape, deasupra pădurii, vara
răsună deasupra mlastinei,

când am păşit
în scurtul răgaz al despărţirii,
sub văzduh - o zburătăceală de aripi,
când am strigat
peste rău. Te ţineam de umeri.

Mai târziu
revin

Uit întunecimea.
În săruturi, odată mi-au
încercuit fruntea:
fum de grădini, nuiele,
răsufletul uşor-amărui.





Trakl

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Frunte.
Grinzile brune.
Scânduri de dușumea. Pași
spre fereastră.
Verdele frunzelor mari. Semne,
scrise deasupra mesei.

Pragul despicat. Și
părăsit. Domol
îndărătul Străinului
sub aripi de stancute
în iarbă și praf
drumul fără nume.















Locul de naștere al pictorului Chagall

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Stăruie în preajma caselor
uscate arome de pădure,
de afine negre și mușchi de pământ.
Și norul seara,
coborând în preajma Vitesbsk-ului, răsunând
din propria-i întunecime. Înlăuntru un râs
tremurat, pe când străbunicul
scruta de pe acoperiș
amintindu-și ziua nunții.

Și noi animam în vise.
Dar pe lângă astrele locului de obârșie,
s-a rotit, temeinic, un abur
bărbos, ca îngerul. Cu gura tremurândă,
cu aripi - lanuri de secară.

Prevestirea celor ce vor fi - acest
zvon de corn, arzând.
Se întunecă, orașul
plutește prin nori,
înroșit.










O singură dată avem
Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica
O singură dată avem
amîndouă mâinile pline de lumină -
strofele nopții, apele clatinate
ating iarăși marginea țărmului,
ating somnul aspru, fără ochi,
somnul de după îmbrățișare
al viețuitoarelor în păpuriș - apoi
stăm din nou în fața clinei
înspre cerul
alb, care vine
rece
asupra muntelui - cascadă de sclipiri -
și-i încremenit, gheața
coborâtă parcă din stele.


Pe tâmplele tale
vreau să trăiesc timpul
scurt, uitând, și fără zvon
sângele meu să-l las
în pribegie prin inima ta.




 Hoinarul

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Seara,
fluviul răsună,
rasufletul greu al pădurilor
cer, străbătut
de zborul păsărilor gureșe, malurile
beznei, demult,
deasupra focul stelelor

Am trăit omenește,
uitând să număr porțile,
cele deschise. La cele zăvorâte
am bătut.

Fiecare poartă e deschisă.
Cel care cheamă stă cu brațele
larg desfăcute. Așadar pășește la masă.
Glăsuire: pădurile răsună,
fluviul respirând
e străbătut de pești, cerul
tremură de focuri.









marți, 14 iunie 2016

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967 Traduceri de Petre Stoica - Johannes Bobrowski



VULTURUL

Johannes Bobrowski

 Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Cu aripi larg desfăcute
deasupra râului,
deasupra pădurii mlăştinoase,
stă vulturul - sub aecada vremii, gheare,
un semn cu margini ondulate,
ţintuit în lemnul uşii mele - voi fi
trezit, clătinându-mă, pe muntele pădurii
trezit de ochiul zburător
din boschete.

Cu aripile desfăcute,
am ţintuit în cuie vulturul,
de casa mea, de coama ei - voi dormi,
voi călători în somn, un semn de cenuşă
deasupra pădurilor.










REFUZ

Johannes Bobrowski

 Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Foc,
din sânge, ademenire :
omul frumos. Şi aidoma somnului
trecutul, vise
pe râuri în jos,
pe ape, fără pânze
intrând în curent.

Şesuri - satele
pierdute, marginea pădurilor.
Şi-un fum subţire
săgetat
spre văzduhuri.

Odinioară,
gura bobosita, venea
Perkun, o pană în barbă,
venea pe urmele de copită ale elanului,
venea cel gângav,
trecea pe râuri, plasă de pescar,
beznă trăgea după el.

Acolo
am fost eu. În vremuri vechi.
Noul nu începea niciodată. Sunt un bărbat,
cu soţia lui un trup,
care îşi creşte copiii
pentru vremi fără spaimă.






 ÎN RÂU

Johannes Bobrowski

 Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Cu plutele în jos
în cenuşiul mai limpede
al malului străin, cu o lucire
care dă îndărăt, cu făşiile piezişe
ale cenuşiului, din oglinzi
ne săgeta lumina.

Capul Botezatorului
zăcea pe tâmple sfărâmate,
în părul retezat
o mână cu unghii albăstrii, despicate
în gheare.

Când te iubeam, neliniştită
inima ta, hrană pe focul
lovind, gura care se deschidea
înmărmurind, râul
era o ploaie şi zbura
cu bâtlanii, frunzele
cădeau, albia lui umplând-o.

Ne aplecăm asupra peştilor
împietriţi, înveşmântat în solzi,
cântecul greierului trecea
deasupra nisipului, nimeni
nu s-a apropiat de sălaşul nostru, nimeni
n-a stins oglinzile, nimeni
nu ne va trezi
în timpul nostru.







Johannes Bobrowski


Petre Stoica:

JOHANNES BOBROWSKI (1917-1965) trece drept unul dintre cei mai moderni poeţi din R.D.G, iar opera lui se bucura de interes şi simpatie în R.F.G. În anul 1962 i s-a acordat "Premiul Grupului 47". S-a născut la Tilsie şi este fiul unui funcţionar feroviar. Soldat în timpul războiului, cade în captivitate sovietică, unde rămâne până în anul 1949. Ca poet şi prozator dotat, Bobrowski insistă în mod special asupra peisajului natal şi al unor locuri din partea răsăriteană a Europei, descriindu-le atmosfera şi specificul. Critica literară îi consideră peisagistica drept aceea a unui vizionar. Tonurile vibrante ale poeziei sale sunt întunecate şi melancolice. Simbolistica şi metaforica lui Bobrowski este destul de complicată ; ele îşi găsesc expresia într-o metrică originală., în care versul, întotdeauna nerimat, cade abrupt, cu virtuoase alternanţe de ritm. Pe lângă volumele de proză : LEWINS MUHLE şi romanul postum LITUAISCHE CLAVIRE, în scurta sa viaţă Bobrowski a publicat numai două culegeri de poezie : SARMATISCHE ZEIT (TIMP SARMATIC) - 1961 şi SCHATTENLAND-STROME (ŢARĂ A UMBRELOR ; FLUVII) - 1962