..."-Scriu relativ greu, mai cu seamă după zile inactive sau de oboseală excesivă. În căutarea mea de a aşeza cuvântul la locul potrivit, se întâmplă ca acestuia, înfumurat şi antipatic, să-i displacă vecinătatea altui cuvânt, considerându-l şchiop, chior, lepros. Apar rezistenţe de lungă durata ce pot fi înfrânte printr-o metodă universală: repetata retranscriere. Te vezi transformat în muncitorul carierelor de piatră. Până la urmă stradania incapatanata aduce satisfacţie, inima cânta triumful. Iubesc simetria, rotunjimea formei. Îi salut pe cei având curajul să afirme că stilul primează adevărului. O frază invadată de paraziţii limbii, de expresii ruginite şi căzute în desfrâu, mă îmbolnăveşte. Le pot evita în scrisul meu? Regret vechile mele neglijenţe stilistice, duhul lor de broască râioasă mă urmăreşte până şi-n somn.
Poemul are un nucleu magic în plasma căruia există multiple nuanţe de ton şi culoare. Nu chiar întotdeauna te-ai fixat definitiv asupra nuanţei ideale, apar astfel incertitudini născând variantele. Cred că fiecare poet înzestrat cu oarecare experienţă trăieşte o asemenea stare de nesiguranţă, care e de natură inefabilului"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu