duminică, 26 iunie 2016

Petre Stoica în dialog cu Ion George Şeitan, Orizont, nr.8/1982 (fragment)




"Pe vremea când aveam obsesia condicei de prezenţă, scriam haotic ; scăpat de ea, mi-am permis organizarea unui program de lucru riguros. Două decenii la rând navigam cu pânzele sus doar noaptea. Scăzându-mi "vizibilitatea", am optat pentru un orar mai igienic. Iată, pe scurt "romanul" solicitat (pe care nu-l respect, n-am cum, în zilele plutirilor mele în derivă) : Părăsesc patul după apariţia liniştei în bloc, întru sub duş, mă spăl pe dinţi, aprind ţigara şi trec imediat la bord. Îmi arunc privirile peste manuscrisele zilei precedente şi ridic ancora. Pun pe hârtie, cuminte, disciplinat, purici de litere şi, odată ce subiectul îşi găseşte forma mulţumitoare, mitraliez la maşina de scris. Desigur, poemul meu se naşte în alte condiţii, deseori nici nu ştiu când şi cum l-am compus. După-masă reiau traseele întrerupte. Munca nefiindu-mi normată, trudesc şi transpir cu plăcere."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu