"O demilitarizare a temelor înalte, cu prestigiu cultural, asociată cu o infuzie de duioşii discrete, aflăm în ultimul volum de poezii al lui Petre Stoica. NUMAI DULCEAŢA PORUMBELOR (Cartea Roamaneasca, 1985). Marile subiecte lirice, aureolate de mister şi gravitate, sunt tratate cu deferenţă şi cu un fel de insolenţă ceremonioasă, în bună tradiţie a liricii iconoclaste : "metafizica umblă înfăşurată în cârpe / poetul moţăie pe bicicletă / şi cade în butoiul cu smoală // şi totuşi / ninge şi acum ca pe vremea titanilor / care scriau cu tandreţe numele omului (Note banale). Cotidianul, fizionomia diurnă a realului, banalitatea amănuntului sunt totuşi mai puţin evidente în acest volum şi, dacă totuşi ele există, au mai degrabă un rol strategic, fiindcă vin să sugereze un impas al sacralităţii, o explozie a derizoriului. Tonul este însă blând, decupajul imaginii are graţie, sugestia decreptitudinii este estompată în fine caligrafii, căci poeteul e, în fond, un elegiac care vorbeşte cu înverşunări melancolice despre grozăviile existenţei. Imaginile, departe de a fi violente, au mai degrabă o notă funambuleasca şi e probabil că în acest spectacol grotesc, inundat de inflexiuni lirice, stă întreg farmecul poeziei lui Petre Stoica
MICUL DEJUN
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Deschid radioul
ceainicul clocoteşte furibund
un om a fost executat de ce şi unde?
cum să aud dacă apa
invadează încăperea cu urlete?
un dictator obez a murit of a murit
înecîndu-se cu sîmburi de mere
aş plînge dar veselia copiilor
care se joacă pe balconul învecinat
mă înveseleşte şi pe mine
în sfîrşit
crainicul anunţă starea vremii
plouă pretutindeni în lume
numai în casa mea e soare
statuile se golesc de misterul verii
trenurile deraiază
se apropie toamna
răsucesc butonul radioului
ceaiul îmi frige buzele limba
în timp ce sub unghii
creşte spînul trandafirului dulceaţa
dimineţii
POEM FĂRĂ TITLU
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Am visat crocodili
unii se scobeau în dinţi
alţii priveau o rachetă de croazieră
am visat crocodili verticali şi melancolici
DOLIU
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
A murit tigrul verde mareşalul
îmi spune gărgăriţa diafană
care tigru verde care mareşal
o întreb picotind plictisit
n-are importanţă îmi spune
gărgăriţa veselă important
e faptul că a murit dimineaţă
pe când încălecai bicicleta
TEATRU DE PĂPUŞI
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Bună ziua copii
oaia mănâncă lupul
broasca înghite şarpele
porcul ocoleşte florile
mortul învie medicul
maşina circulă fără benzină
călăul iartă victima
mareşalului îi cad mustăţile
ÎN TIHNA SERII
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Vine păianjenul
vine din ungherul acela fără lumină fără nume în calendar
vine pe şase pe zece pe douăzeci de picioare de fier
se opreşte lângă statueta cu braţele supte de timp
stă la pândă negru viclean
ochii îi sunt de mărimea becului electric
pântecul cât globul terestru de pe masă
îţi ascultă
respiraţia sângele întrecutul trecut
apoi te înghite
în timp ce faci
complicatele calcule matematice
FOTBALIŞTII
Lui Al. Caprariu
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Fotbaliştii apar printre noi
ca o boare divină ca o flacăra de primăvară
apar dimineaţă şi amiaza şi seara
şi noaptea apar se strecoară în patul nostru conjugal
în puribus naturalibus
străpung pereţii sau intră direct pe fereastră
totul e-n funcţie de starea vremii
de poziţia aştrilor
bun-venit flăcăilor cu elice la glezne
bun-venit acestor fiinţe extraterestre
să închidem repede uşile
să nu răcească după transpiraţia
alergăturii le masăm muşchii obosiţi
le ascultăm hăul din inima încă vuind
de tunetul propriilor noastre aplauze
şi ţinem lungi dizertaţii
despre şutul lor năpraznic
precum o rachetă sol-sol
duhul lor
rămâne în ceasornice în periuţa de dinţi
în sarea pâinii în uleiul heringilor aurii
în carnetul de economii rămân mai ales
în paharele de votcă
în vis
copilul le curăţă ghetele
fata le spală tricourile în apă de rozmarin
funcţionarul le desenează iniţialele pe dosare
sirena le dezmiardă faţa cu leneşa coadă
eu le împletesc trandafir în poeme
ne însoţesc pretutindeni
la aniversări la botezuri la nunţi
la chefurile din bodegi la frizerii
la forumul pensionarilor din parc
unde Dumnezeu nu se iau după noi
numai la ceremoniile funerare lipsesc
dar la parastase sunt iarăşi prezenţi
slavă lor
slavă acestor fiinţe extraterestre
care ne seamănă doar atunci când strănută
sau când aduc pe lume copii
fără divina lor existenţă
am umbla pe stradă ameţiţi
ne-am salută cu mâinile
cusute parcă într-o singură mănuşă
fără ei
am trăi ca iepurii în cuşti
şi am muri doborâţi de lingoare
CĂRŢI
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Cărţi cu duioase poeme mitologice
cărţi cu stupide poeme dedicate Renaşterii
cărţi cu poeme despre estetica morţii
cărţi cu poeme aşa-zis filosofice
cărţi cu balade naive cu ode sclipind
că tortul destinat aniversării nepotului
cărţi şi cărţi
toate sunt minunate când burta ţi-e plină
şi iubita te aşteaptă în transparenta-i cămaşă de noapte
eu subscriu pentru o carte cu poeme banale din care
izbucnesc mirosurile şi zdrenţele pământului
şi behăitul oilor mânate la abator
într-un cuvânt o carte din care
se ridică suspinul poetului cu degetele prinse în uşă
va rog să-mi iertaţi preferinţele
şi faptul că fumez ţigări atât de ieftine
LECŢIE
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Ce pot învăţa de la tine iubite poet parnasian?
de la tine filosofule cu pantalonii căzuţi?
şi de la tine tehnocratule mereu în alertă?
priviţi:
câinii ling zaharul şi sarea din cărţile cu basme
priviţi:
pe platoşa anilor cresc saurieni cu litere strâmbe la gură
la urmă urmelor de ce să priviţi?
la urma urmelor nici nu ştiu cine sunteţi
lecţia mi-o dă piatra exilată în apă
piatră rotundă şlefuită lucioasă
în inima ei stă cheia
DINCOLO
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Semafoarele arată cale liberă
dar poţi trece cu picioarele retezate
dincolo unde se află parcul în care
mierla Isoldei
mai ţese postavul cântecului?
MORŢII NOŞTRI DRAGI
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Morţii intră noaptea în casă
morţii noştri dragi
dau la o parte draperiile grele
aprind chibrite unde sunteţi întreabă
unde
nimeni nu-i aude
dormim pe o altă parte a pământului
visăm dragostea fericirea visăm dimineaţă
sunând că un corn englezesc deasupra clădirilor
în care zi de zi fabricăm nemurirea în serie
nimeni nu-i aude
ei lunecă în bucătărie
îi întâmpină gândacii stacojii
mirosul sosurilor arse
boabele de piper risipite pe jos
rup din pâine înfometaţi
nu au mâncat nimic
de zece de douăzeci de cincizeci de ani
deschid frigiderul beau apă minerală
sunt însetaţi
de zece de douăzeci de cincizeci de ani
morţii noştri dragi privesc la ceas
nu mai ştiu să citească
se călăuzesc după rădăcinile ierbii
după harta cârtiţelor
furtuna
îi împrăştie înainte de revărsatul zorilor
pietrele încep să vorbească
maşinile încep să cânte
păsările încep să urle
ne jupui de pe faţă
pielea somnului transparentă
morţii noştri dragi
ei rămân în pulberea de pe haine
în murdăria de sub unghii
în noroiul de pe ghete
în funinginea din dosare
morţii pururea
morţii noştri dragi
NUMAI DULCEAŢA PORUMBELOR
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Zilele verii-au plecat
târâte cu funia de zei mânioşi
au mâncat din soarele cândva şi al meu
iată-mă acum pe o insulă de beton
numai dulceaţa porumbelor
stăruie pe buzele care ştiau să cânte
nostalgia şi treptele ei
stau seara şi ascult
mesajul crocodililor anunţă
mari transporturi de urzici şi rugină
aştept un frunziş să mă clatine
până atunci
întorc rima fericirii pe toate feţele
POEM METAFIZIC
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Ştiu că-ţi programezi sentimentele
între mângâiatul soţului şi periatul hainelor
între lăcuitul unghiilor şi sărutatul amantului
doamnă
nu-mi recita tocmai mie tabla înmulţirii
mă pricep
doar am fost cândva campion la înot
CONSTATARE DUIOASĂ
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Ei se prefac că trăiesc
cât e ziua de lungă se caţără pe ziduri
şi rabdă fără cârtire
gâdilatul aerului incandescent
unul nu vede acizii ţâşnind din fundaţii
păianjenul fecundând cu otravă fereastra
litera care ia foc în ficatul poetului
ei se prefac că trăiesc
şi spun că muşcatele sunt dăunătoare
mediului propicii gândirii
ba îl şi citează pe Jean-Paul Sartre
seară se culcă într-o ladă de campanie
acolo
unii dansează tango argentinian
alţii visează că joacă şah cu hipocampii
cei mai mulţi învaţă orarul
trenurilor înzăpezite pe veci
ADMINISTRATORUL
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţă porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Azi noapte mi-a intrat administratorul în casă
trăgea şi trântea pe jos sertare şi sertăraşe
dezlipea timbre fiscale îşi tăia unghiile cu forfecuţa bunicii
pângărea spaţiul dintre substantivele şi adjectivele mele
mi-a spart lentilele ochelarilor dar eu
continuam să urmăresc mişcările sale neruşinate
mă caută îndărătul dulapului îndărătul
culorilor din tablouri
găsea numai săpăturile timpului
eu stăteam la masa mea de scris
şi priveam
cum administratorul fiinţa asta
cu burtă hidropică şi picioruşe de muscă
se transformă în plantă agăţătoare
dimineaţă l-am întâlnit pe Virgil Mazilescu
spunea indignat domnule eşti un imbecil
de ce nu l-ai ucis era doar administratorul meu
în sfârşit lasă-l dracului şi ascultă-mi ultimul vers
eu sunt realitatea ba realitatea palpabilă
NOTE BANALE
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Teroriştii imberbii aceştia suavii
sug litera psihanalizei şi seamănă gloanţe
vânează golul din statui
şi aşezaţi pe paiele bibliotecilor
modifică tabla înmulţirii
prin ferestrele marilor clădiri
vine miros de tomate putrede amestecat
cu melodiile mamiferelor cu predici
apăsate din tuburi de spray
aerul otrăveşte ugerul caprei mileanare
apa sparge branhiile peştelui biblic
ecologii umblă cu detectoare
şi rătăcesc în subslolul statisticilor
umbra ta pandeste asemenea cătuşei
ca o broască iese frica din oul cuvântului
şi zboară prin lume cu aripi de înger
moartea se vinde ambalată în staniol
şi dumnealor afirmă sus şi tare
că pacea-i divizibilă ca o portocală
Jean-Paul Sartre ingenunchiaza în faţa
grăsuţului Cohn Bendit
în sfârşit un eveniment remarcabil
în cronica zilei mâloase
metafizica umblă înfăşurată în cârpe
poetul moţăie pe bicicletă
şi cade în butoiul cu smoală
şi totuşi
ninge şi acum ca pe vremea titanilor
care scriau cu tandreţe numele omului
DIDACTICĂ
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Înţelegerea textelor nu mai ajută
numai ajută nici metafizica marii
cărţile s-au desfăcut din cotoare
libărcile ascultă imnurile nopţii cutreierate de vânturi sacre
bonum augurium
înfăşuraţi în robe
stăm umăr lângă umăr şi învăţăm
golurile din alfabetul betonului
APROAPE UN HAIKU
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Pe tubul scârbos din beton
un fluture cu aripile împreunate
ca două rime perfecte
BANALĂ
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Gândacii au cucerit templul
gândacii albi gândacii mov gândacii negri
mănâncă pereţii florile din glastră
mănâncă o întreagă civilizaţie
şi intră în pantalonii poetului care tocmai
scrie poeme închinate progresului
rugăciunile insecticidelor devin inutile
învârtiţi manivela gramofonului
şi puneţi crocodilii să cânte
ORAŞUL VIITORULUI
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Un singur cub cu o singură fereastră
un cer transformat într-o singură uzină
de măcinat rumeneala amurgului
un subsol transformat într-o reţea
de captat melancolia şi dorul de mare
aici nu există microbi poeţi sau oase fracturate
nu există nici cai nici paralitici
nici trandafiri sau homari
un oraş ideal
în cubul acesta există numai
cosmonauţi şi roboţi şi drogaţi
şi arhitecţi ai trupului uman fără gură şi sex
suspinul amorului durează o fracţiune de secundă
plânsul şi mâncatul laolaltă
un minut şi un sfert
tubul digestiv şi inima şi maţul gros
sunt o tijă de plastic
modelată după indicaţia filozofilor antici
în cubul acesta igenic
există o unică direcţie o unică memorie
o unică tuşe
şi un milion de crocodili
aici nu se moare niciodată
aici din laboratoarele istoriei
ies adevăruri cu chip de broască semeaţă
şi cu aripioare de lăcustă
un singur cub cu o singură fereastră
deschisă spre punctul unde veghează-n genunchi
îngerul de piatră
salvat de pe fostul meu mormânt
Sasso-Lo, iulie 1984
ANNO MMCI
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Gândul omului era un curcubeu
melodiile sale ridicau sate oraşe hrăneau
făpturile pământului
istoria se retrage din pagini
memoria îmbrăţişează culoarea apei
semnalele pier în depărtare
şi piatra ia formă placentei
în ea gesteaza o pasăre fără aripi
viitoarea cumnată a infernului
MAI CITIŢI-MI UN VERS
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Acum
uşile se deschid prin apăsare pe buton
secolul aleargă pe patine cu roţi
şi suflă prin nările reactoarelor atomice
unde-s poeţii romantici?
foarfeca vântului le-a tăiat pletele lungi
lemurii le-au stins făcliile
îndărătul uşilor e iarnă
e-un continent în care litera îngheaţă
şi cuvintele se dilată până plesnesc
unde-s poeţii romantici?
mai citiţi-mi un vers
cu aromă de sulfina şi miere
omul a lunecat în univers
BĂTRÂNA DOMNIŞOARĂ
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Metafizică umblă desculţă printre zidiri năruite
poartă o bilă de sticlă pe nas ţine o langustă în mâna
la gât îi atârnă
un colier împletit din scaieţi
copiii aleargă după ea
aleargă şi ea ţipă în gura mare
proştilor proştilor proştilor
nu sunt iarbă nu sunt piatră nu sunt copac
sunt numai o rază a lunii rămasă pe pământ
sunt numai o rochie trecută
prin toate maşinile de spălat ale lumii
metafizica plânge irizată
se poticneşte şi cade într-o băltoacă de motorină
încalecă bicicleta mortului
şi porneşte
spre oraşul de cretă albastră
grefierii o prind în laţ şi o duc
la clinica de sub străvechiul nuc
vin marii înţelepţi în veşminte de plastic
îşi pun măştile de gaze
lentilele îi cercetează urechile igrasioase tălpile
crăpate după lungi drumuri pe străzi asfaltate
îi ascultă inima cântând ca un gramofon cu pâlnia spartă
pun diagnosticul:
e numai o fiinţă abstractă
e numai flatus vocis
s-o graţiem
bătrâna domnişoară primeşte un certificat de castitate
şi multă gumă de mestecat
undeva n cimitirul fiarelor vechi
aşteptând rigorile iernii
adoarme pe sacul vântului
COCOŞUL EXECUTAT
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Lui Miodrag Bulatovic
O cârjă a luat-o dimineaţă spre Atlantida
pleca să-şi vândă cocoşul roşu vietatea
care în pipota ei de aur
ascundea toate secretele omenirii
cu banii dobanditi din vânzare
voia să cumpere coapsele unei femei
voia totodată să cumpere sare şi-o sfoară
de tăiat ombilicul sărăciei
a întâlnit doi vagabonzi aiuriţi
unul se numea Adam celălalt Petre
tolăniţi în iarbă îşi căutau inima
se veseleau trăgându-se de barbă
piatra încinsă din drum le spunea
parabole despre chişiţa centaurului
şi uneori mâncau semincioare de păpădie
sub privirile cârjei şi-ale vagabonzilor
nişte gropari beţivi cărau o moartă
închisă într-un sac de pânză alba erau atât de beţi groparii încât
nu ştiau că duc la groapă soarele
înfrumuseţat de cele văzute
cârja fără cămaşă s-a oprit la nunta secolului
invitaţii sugeau ochii mieilor fierţi
mireasa dansa pe o bombă atomică
mirele se juca cu peştişorii şi cu mâţa
iar naşul citind ziarul câmpiilor elizee
adormise în putina măslinelor murate
Adam cânta la clarinet vrăjind orizonturile
Petre îşi admira picioarele aceste râuri
ce spală pământul în căutarea diamantelor
în momentele de oboseală
sorbeau amândoi din rachiurile poeziei
esenţe atât de tari de puteai ucide cu ele
toţi duşmanii libertăţii de-a râde
un nuntaş generalul escadroanelor gulu-gulu
a poprit cocoşul cârjei reumatice
cocoşul evadase pe piscul cireşilor
şi nuntaşii sublocotenti ai teroarei
au tras mai multe rachete sol-aer
în cocoşul roşu în candela tradiţiei
cerul s-a cotropit cu sânge cu pene cu meteori
cu maţe de vulturi cu mesaje absconse
cu aşchii de cârjă cu cioburi de sticlă şi cuie
s-a cotropit cu vaierul vagabonzilor
înjunghiaţi de doruri nedesluşite
şi moarta din sacul de pânză albă
s-a ridicat încetişor în picioare
pornind-o cu lampa cocoşului roşu în braţe
să propavaduiasca adevăruri de care
uneori ne este ruşine
VIETATEA CU OASE DE AER
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Balansez deasupra prăpastiei
şi întreb:
ce nume are teama? unde
s-a născut teama? ce vârstă
are teama? ce mănâncă
şi unde îşi petrece timpul liber?
doamnelor domnişoarelor şi domnilor
apropiaţi-vă-n vârful picioarelor
şi priviţi în prăpastie
între pereţii ei sclipitori
zac utopii excomunicări şobolani
instrumente de tortură ghilotine ecentrice
lagăre de concentrare cu firme duioase
discursuri ieşite din cimpoaiele broaştelor
autodafeuri scaplari ţapi infernali marţieni
perversităţi anarhie execuţii underground psychology
scafandrii coborând în oceanele sufletului
estropiaţi magie electronică standardizare stress
roţi dinţate automobile strivite măşti de gaze roboţi
proclamaţii homunculi şi eternul
terorism în veşminte după ultimul croi
aha va întoarceţi privirile
vă puneţi ochelari cu lentile întunecate
întreb şi tot eu răspund
teama este o personalitate juridică
voiajează numai incognito
mereu îşi schimbă peruca
că s-a născut înaintea dinozaurenilor
pe certificatul ei de naştere
stă scris începutul timpului
cu parfumul lui din amestec
de violete pucioasă şi sânge
gura ei este un apus de soare imens
un arc de triumf incomensurabil
prin care trece orice suflare
de la umilul purice
până la armatele pământului
înzestrate cu aruncătoare de flăcări
maţele ei au grosimea munţilor laolaltă
în burta ei delicată
zac epocile omenirii câte au fost
doamnelor domnişoarelor şi domnilor
teama nu vine la întâlniri prevăzute
este inefabilă asemenea poeziei
ea trăieşte pretutindeni
e nevăzutul şi nepipăitul
e numai umbra soaptei
golul dintre bătăile orologiului
respiraţia horoscopului
miezul ecoului
teama are caracter universal
ca dragostea fumatul şi băutul cafelei
se poate trăi fără ea?
fără spinul ei dulce în deget?
fără filoxera ei - plasă
întinsă peste fiinţa noastră supusă
tuturor rigorilor de circulaţie?
este oxigenul pâinea cea de toate zilele
o uşă de deschide altă se închide
şi tresărim la mişcarea curentului:
cine a fost? ce vrea?
doamnelor domnişoarelor şi domnilor
azi savanţii jonglează cu atomii
şi-i izbesc cu capul de pereţi
descoperiri şi invenţii capitale
curg pe bandă rulantă
dar forma fixă şi locuinţa
stării de spirit numită teamă
nu va fi descoperită niciodată
iată în ce constă hazul
acestei vietăţi cu oase de aer
în piele de beznă
îmi opresc balansul deasupra prăpastiei
gimnastica mea zilnică
şi mă aşez pe scaunul dentistului
MEMORIA
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
memoria copacului
memoria focului
memoria granitului
memoria fierului
memoria mlastinei
memoria baligei
memoria prafului
memoria omului?
CÂND NE-AM TREZIT
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Mai întâi căzuse o frunză în ceaşcă
apoi o pasăre rămăsese aninată în aer
picătura de sânge lucea pe piatră
şi brusc se opriseră toate ceasornicele toate
măsurătorile timpului
automobilele îşi continuau nebuneasca lor cursă
pâinea avea gustul ei dintotdeauna
înmormântările nunţile se desfăşurau conform obiceiului
îndrăgostiţii soseau punctual la întâlnire
viscerele înfometaţilor atârnau ca sforile de la smeele copiilor
roţile vieţii cântau străvechea lor melodie
dar ceasornicele rugineau implacabil
în scoica lor creştea muşchiul pădurii
arătătoarele se preschimbau în picioare de scorpion
sticla lor revenea la nisip
trecut fără trecut
memoria devorată de memorie
meşterii ceasornicari nu observau nimic
reparau şi montau
cu degete pline de mâzgă
trecuse o zi o săptămâna o lună
părul unghiile noastre creşteau
mai repede ca-n anii trecuţi
începuse să ningă
când ne-am trezit din somn
timpul avea culoarea cârtiţelor
nedumeriţi însetaţi
ne priveam unii pe alţii
lumea întreagă era un muzeu
GLORIA
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Gloria faraonilor şi măcinările pietrei
gloria satrapilor şi zborul efemeridei
gloria asupritorilor şi nisipul marii
gloria călăilor şi odă insomniei perpetue
gloria fanaticilor şi arcul curcubeului
gloria mincinoşilor şi limpezimile apei
gloria falsificatorilor şi ceapă degerată
gloria linguşitorilor şi demnitatea copacului
gloria mareşalilor şi pantalonii mei rupţi
gloria teroriştilor şi behăitul caprei
gloria amurgului şi dimineaţa surâsului ierbii
ELEGIE
Lui Modest Morariu
Petre Stoica, din volumul de versuri "Numai dulceaţa porumbelor", Ed. Cartea Românească 1985
Marea pururea marea
dimineaţa grădinilor de iod
cimitirul peştilor otrăviţi
mormântul cu flori de ţiţei
cântecul revine acelaşi
horcăitul zilei cu beregată tăiată
Evanghelia
se scufundă în densitatea ruginei
în timpul fără timp
păsările îşi lasă ultima cămaşă albă
pe umerii pietrelor cu sclipat de roze
tobele adâncurilor
violoncelul delfinilor
madrigalul valurilor
nu mai ezistă argonauţi
căutăm ce mai căutăm?
din imensele clădiri
resorturile civilizaţiei de nichel
ne catapultează direct pe plajă
biscuiţii marmeladă acră ne lunecă încă pe gât
surâde marea perfid
tuburi de spray fructe dezinfectate staniol
romane poliţiste cu cruime stilizate perfect
subsuoară şi pubisul injectate
cu parfum de oleandru
marea cu metafizica ei
marea cu zeii ei hermafrodiţi
marea cu vietăţile ei onirice
marea cu lumânările ei
chiar aţi plâns în somn?
doamnă
duceţi-vă la un medic psihiatru
sau dormiţi cu pisica în braţe
există şi alternativa sinuciderii
cuvinte lipsite de sens
sughiţ tranzistoarele behăie casetofonul
intelectualului estropiat
vesela albă plutea Evanghelia
unde-i mater maritima
aducea smochine capere vanilie rafie ulei de măsline
a rămas în iarnă lui Ovidiu
câinii vântului
i-au sfâşiat pavilionul
pe cearceafuri
trupurile se desfac în fragmente de var
biciuiţi de razele soarelui
creierii dezleagă cuvinte încrucişate
nedezlegate pier cuvintele mării
marea pururea marea
meschinăriile ascetismele trădările şi iubirile ei
după-amiaza deşertului
resturi pe plajă
inelul înecatului chibrituri arse coji de pepene
sticle pline de întuneric putrezit
valurile nu mai povestesc nimic
se închid în gândurile lor opaline
destinul îşi caută umbrele
după-amiază tristă ca o statuie cu braţele tăiate
tristă ca o pagină de istorie universală
pe faleza aridă
păzitorul caprelor priveşte crispat deaprtarea
îl chinuie rana dorinţelor erotice
pe puntea Evangheliei plânge gramofonul amurgului
crabii poartă trene de fosfor
mănâncă din seva misterului
seara valurilor fără chip
seara inimilor naufragiate
lungă nesfârşită plutire în vid
ceas de nisip golit de nisip
în calea Evangheliei
fantomele citesc ziarele tipărite în urmă cu două decenii
de atunci faţa lumii căutând paradisul
s-a schimbat de cinzeci de ori
fantomele îşi amintesc întâmplările din taverne
şi ele au căutat paradisul
stă şi acum un cuţit înfipt
în spatele tânărului marinar zurbagiu
plângă scufundate
speranţele gloriile cuceritorilor!
au dispărut atâtea imperii atâtea
marea şi memoria ei necruţătoare
noaptea trupurilor înfricoşate
noaptea mâinilor pătate cu sange
noaptea şi singurătatea naufragiaţilor
clinchetul clopoţeilor al milioanelor
de meduze ameţite
dangerous area
speriaţi
dormim îmbrăţişaţi în vis ca să nu rătăcim
în furtună ce poate veni
dar noi am murit de mult
mare cheamă-ţi lupii din larg şi asmute-i
să sfâşie teama surdo-mută
sexul ei abisal
unde-s oraşele depărtate?
gândacii le devoră măruntaiele de plastic
pulpele de oţel
wrek master moartea stă la masă
aşezată în apa ţărmului vălurită
bea citronadă
contabilizează trecutul prezentul
şi îmbracă viitorul în cifre
marea noaptea şi tăcerea
luna cap de amiral fără vârstă
priveşte busola harta compasul:
incotro se îndreaptă Evanghelia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu