Yvan Goll

Petre Stoica:

  YVAN GOLL(1891-1950) s-a născut la Saint-Die(Franţa). Absolvind gimnaziul german din Metz, studiază filologia la Strasbourg, şi obţine titlul de doctor. Primul război mondial îl găseşte la Zurich, unde se împrieteneşte cu James Joice, căruia îi transpune în limba germană faimosul ULYSSE. În anul 1916 Goll se căsătoreşte cu scriitoarea Claire Studer (traducătoarea de mai târziu a poemelor sale de limbă franceză), şi în 1919 se mută împreună cu ea la Paris. Aici, participă la înfiinţarea suprarealismului (1924), punându-i la dispoziţie propria să revista SURREALISME.

La invadarea Franţei de către trupele hitleriste, Goll se refugiază în Statele Unite, apoi, în 1947, revine la Paris şi peste trei ani moare de leucemie.Cu intenţia de a-l salva de la moarte, o mulţime de tineri poeţi americani, germani, francezi, austrieci şi norvegieni şi-au oferit sângele necesar transfuziilor. Gestul acesta simbolic e amintit şi azi cu emoţie.

 Schimbarea ţărilor şi oraşelor corespunde în creaţia lui Goll cu schimbarea a tot atâtea registre poetice. Însă opera să poartă caracteristicile distincte a două mişcări literare : expresionismul şi suprarealismul. La strofă şi rimă a renunţat de timpuriu şi definitiv, în favoarea unor ritmuri ingenioase, alternante uneori, urmărind (în special spre sfarsitul perioadei sale creatoare) efecte de limbaj şi valorile incantatorii ale cuvântului, fără să putem spune că şi-a împins experienţă până la exces. Poetul "înfrăţirii umane" şi al pacifismului, descins din lirica marelui rapsod modern Walt Whitman, a publicat de-a lungul vieţii numeroase volume (lirică, proză, eseistică etc.), dintre care unele erau înnobilate cu ilustraţii semnate de Matisse, Picasso, Marc Chagall, Georg Grosz şi Hans Arp.

Impunându-se în primul rând ca poet de limba germană, Goll a continuat să scrie în franceză şi apoi în engleză, pentru că înainte de moarte să compună din nou în limba care l-a consacrat. Yvan Goll este în acelaşi timp şi un interesant dramaturg. Prin grotescul pe care îl înfăţişează (cu rădăcini în UBU ROI al lui Alfred Jarry) piesă să MATUSALEM SAU ETERNUL CETĂŢEAn scrisă în 1922, prefigurează teatrul absurdului din anii de după cel de-al doilea război mondial. Acelaşi Goll şi-a legat numele de o antologie, interesantă şi azi : CELE CINCI CONTINENTE, ANTOLOGIE MONDIALĂ A POEZIEI CONTEMPORANE - 1922.