A sosit şi ziua în care să-l văd pe autorul MOROMEŢILOR în carne şi oase: la Uniunea Scriitorilor. Apoi l-am întâlnit pe stradă, trecea singur, cu fruntea uşor aplecată. Chipul, aşa cum i-l ştiam din fotografia anului 1947, i se asprise parcă, purta umbrele întunecate ale vieţii literare ce-l urmăriseră şi pe el. Odată m-am pomenit la o masă aglomerată la care luase loc şi Marin Preda. Ascultam atent, evitand amestecul în discuţii. Care scriitor învăţăcel nu se bucură ştiindu-se în preajma unei personalităţi artistice, apreciate pe întreg cuprinsul ţării? Creatorul MOROMEŢILOR lua rar cuvântul la şedinţe, în schimb punea mâna pe condei, polemizând cu George Călinescu, Petru Dumitriu şi nu numai cu ei. Polemiza verbal şi la masa improvizată ad-hoc. Atent la părerile altora, fără să-i întrerupă. Ideea cuiva, găsind-o interesantă, o saluta admirativ, în stil moromeţian: "e-te-te-al dracu!" Te aflai în prezenţa moralizatorului lipsit de ifose. Avea opinii ferme, le susţinea cu fervoare, neabătut de la principii clădite pe logica bunului-simt. Stau mărturie pentru totdeuna splendidele-i eseuri şi confesiuni din IMPOSIBILĂ ÎNTOARCERE (1971), publicate iniţial în hebdomadarul LUCEAFĂRUL. Şi nu îi lipsea nici curajul civic. La o mai veche întrunire scriitoricească de însemnătate specială, voia să afle chiar din gura lui Gh-Gheorghiu-Dej cum stăm cu alfabetizarea pe care - deţinea el niscaiva informaţii! - o considera împlinită numai pe hârtie. Gest temerar într-o epocă în care toate trebuiau acceptate în ambalajul staniolului de nuanţă roz.
Viaţa e plină de imprevizibil. Paşii care m-au apropiat de Marin Preda îi făceam tocmai în casa lui... Baconsky! Între prozator şi poetul clujean se iscase cândva o dihonie ce atinsese apogeul o dată cu venirea MOROMEŢILOR pe lume, când cronicarul STELEI alcătuise un certificat de naştere cu litere spinoase. Pe la mijlocul anului 1965, Parcele au decis să pună pecete unei ostilităţi nimănui folositoare. Agresivitatea cuiva, văzându-i în egală măsură, i-a unit graţie demersurilor diplomatice întreprinse de Mihai Gafiţa. Între ei se legase o prietenie exemplară, curmată în condiţii meritând uitarea. La trecerea lui Baconsky dintre vii, Marin Preda va caligrafia cu stilu-i caracteristic armonioasele zile ce le petrecuseră laolaltă, făcând totodată şi portretul uman al autorului CORABIEI LUI SEBASTIAN: "Am petrecut [...] ani îndelungaţi împreună ore de neşters. Poetul era încântător în indignările lui, indignări ce se cumulau cu vârsta, verva inepuizabilă, comparaţiile, imaginile, punerile în scenă imitând colegi şi personagii curente, expresia unui umor scânteietor pe care puţini ştiau sau îşi închipuiau că putea coexista cu viziunile sale de coşmar din ultimele cărţi şi care şi acela conţineau umor, dar în mod bizar, lipsite de seninătate, cu aspect lugubru. Apoi prietenia dintre mine şi el s-a îndepărtat, dar a rămas preţuirea şi, în ultima vreme, Mihai Gafiţa îşi relua eforturile de odinioară pentru ca această prietenie să reînvie". (9 PENTRU ETERNITATE) "Este o mare dovadă de nobleţe când admiraţia supravieţuieşte prieteniei" - spun uzând de autoritatea înţeleptului Jules Renard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu