În copacul pribegind în sus
clopotul, seara coboară
până în adâncurile albastre ale umbrei
care sufletul vorbeşte în cânt.
În tine se întunecă focul,
trupul bănuie călătorie luminoasă,
suspinând se leagănă peste ape
dincolo de lăcaşul vieţii, pierit.
Ţie-ţi apare noua sfinţire,
aripi duc spre dansuri pototolite,
sus, mai presus de toate-ntrebarile
De ce şi Cum şi Unde şi Când
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu