 |
| Ernst Jandl (1 august, 1925 - 9 iunie, 2000) a fost un poet, traducător și eseist austriac. |
Drumul lui Ernst Jandl spre notorietatea de care se bucură astăzi, are în urmă ani de febrile căutări artistice nerăsplătite de nimeni. După ce îi parcurgem volumul ANDERE AUGEN(Alţi ochi - 1956), radiogramă convingătoare a acestor căutări, ignorarea poeziei sale din acea vreme pare greu explicabilă. Se găsesc în cartea amintită versuri mature, de problematica socială modernă, dominată în mare parte de o tonalitate satirică apropiată de cea a lui Enzensberger, poet necunoscut pe vremea când debuta Jandl. Lecţia exprimării simple, uşor prozaice, e învăţată de la Brecht şi Carl Sandburg, dar universul investigat şi tehnica inteligenţelor metode de asociere sunt numai ale poetului austriac. Insuccesului i-au urmat ani de firească tăcere şi meditaţie, pentru ca în cele din urmă Jandl să simtă nevoia unei radicalizări a expresiei sale poetice. Îi vin în ajutor, cum o mărturiseşte el însuşi, dadaiştii şi scrierile Gertrudei Stein, dar şi contemporanii autohtoni, cei din cadrul lui "Wiener Gruppe". Îi studiază totodată pe expresioniştii nepatetici, în frunte cu August Stramm, preluând de la aceştia tehnica reducţiei cuvântului şi a potenţării versului cu funcţii pantomimice. După ce îşi îndreaptă atenţia asupra versului mai "concentrat şi intensiv", într-o zi Jandl aderă, printre primii din lume, la un nou tip de poezie, cunoscut sub numele de "Konkrete Lyrik". La prima vedere, "poezia concretă" pare să fie o recrudescenţa a dadaismului; în acelaşi timp dă impresia că ar fi vorba de un amestec de Dada şi letrism. De fapt, e vorba de o poezie în care există doar relaţia dintre poet şi limbă, şi nu între poet şi realul palpabil. Creatorul "poeziei concrete" pare să fie germanul Max Bense, dar Jandl este, indiscutabil unul dintre primii care o popularizează, contribuind în acelaşi timp la perfecţionarea ei. În prezent, genul îşi are pretutindeni în lume atât partizanii cât şi denigratorii, mai mare rămânând totuşi numărul derutaţilor! Atâta timp cât o asemenea creaţie rămâne simplă reprezentare grafică, o succesiune de semne care îşi propune numai şi numaai redarea unor "obiecte poetice", sorţii ei de a convinge estetic sunt reduse la zero. Cu atât mai puţin pot convinge "formele, în care nu se află nimic", având "varianta vizuală drept aria". Pură aberaţie, exprimând nu numai limita creaţiei lui Jandl, ci şi a crizei unei poezii care cere totală abolire a inspiraţiei, a conţinutului de orice fel, a inteligibilităţii etc, etc.
 |
Helmut Heißenbüttel
Autor
Născut: 21 iunie 1921, Wilhelmshaven, Germania
Decedat: 19 septembrie 1996, Glückstadt, Germania
|
Dar Jandl este un genial clovn al limbii, care jonglează cu literele şi cuvintele, asociindu-le şi disociindu-le, tăindu-le şi combinându-le cu voluptatate şi mai ales cu o fantezie de-a dreptul diabolică. Exegetul sau, poetul Helmut Heissenbuttel spune pe bună dreptate: "El creează versuri, înfruntând limba [pe care] o înhaţă şi se năpusteşte în ea", după breşa făcută, nu mai urmează "succesiunea logicii gramaticale, care determina corelaţia, ci o cale ce merge din surpriză în surpriză". Astfel, Jandl ajunge să arunce dintr-un cer imaginar torente de "Witz-uri" şi admirabile jocuri de cuvinte, inveselindu-şi cititorul până şi atunci când comunică lucruri profund tragice. O bună parte a poemelor sale trebuiesc recitate, altfel ele îşi pierd efectul percuţiei permanente, sau poate poanta scontată rămâne nerealizată. În general, caracterul lor e pantomimic, litera se cere multiplicată sau permutată, intensitatea pronunţării sale având funcţii declanşatoare. În cazul acesta avem de a face cu "poemul vorbit" (în opoziţie cu "poemul grafic" şi "poemul obiect"" sau "poemul literă"" - care trebuiesc privite. Pentru exemplificare, reproducem un poem de Jandl, care reprezintă tot ce are mai caracterisitc "poezia concretă", atât pe planul vizualităţii cât şi al conţinutului "humoristic:
tatăl
îşi controlează
lunga sa
barbă.
În ce are Jandl mai bun, cu acele versuri în care vede lumea pieziş, subliniindu-i şi ingrosandu-i laturile groteşti, se poate spune că poetul austriac adaugă peisajului liric actual notă de originalitate similară celeia aduse odinioară de Christian Morgenstern în literatura germană de la începutul veacului nostru. El are de pe acum un mare număr de cititori, care îi adoră "Witz-urile". Volumul sau LAUT UND LUISE (Sonor şi Luise), apărut în 1966 s-a epuizat într-un timp record, în ciuda unui preţ destul de... concret.
 |
Friederike Mayröcker (20 decembrie, 1924) în Viena, Austria) este un poet, dramaturg și romancier de ori austriacă.
Friederike Mayröcker scris primele texte literare la vîrsta de 15 ani. Din 1946 pînă în 1969 a lucrat ca profesoară de limba engleză. S-a pensionat de timpuriu, pentru a se putea dedica exclusiv scrisului. Apte ani mai tîrziu avea să debuteze în revista Plan. Mayröcker scris patru piese de acest gen împreună cu Ernst Jandl, partenerul ei de mână inimă, cu care a convieþuit din 1954 pînă la moartea acestuia în anul 2000. Este membră a Academiei de Arte Berlin, a Asociației autorilor din Graz a Academiei germane pentru limbă creație literară din Darmstadt. Friederike Mayröcker este considerată drept una din cele mai importante scriitoare contemporane din spaþiul lingvistic german. Acest rang l-a dobîndit mai ales prin poezie. S-a afirmat însă cu succes ca autoare de proză, de literatură pentru copii teatru radiofonic: »Iată cum î descrie marea poetă propriul concept maniera de lucru: Trăiesc în imagini. Văd totul în imagini, tot trecutul meu, amintirile sunt imagini. Iar imaginile le transform în cuvinte… Despre textele ei s-a spus că se sustrag intervenþiei raþionale, sunt o þesătură poetică, preponderent melancolică, sunt vise, care ne încântă - eliberează. Bună ca Mayröcker era expresia supremei laude printre avantgardistele din Viena postbelică...«[2] Friederike Mayröcker trăiește în Viena. |
Viaţa: între 1943-1946, soldat şi prizonier. Studiază germanistică şi anglistică..Este "Dr." şi predă limba engleză la un liceu din Viena. Din când în când preda germana la Londra. Publică numeroase broşuri de popularizare a "poeziei concrete". Trăieşte modest şi retras. Nimic din ţinuta sa extraordinară nu trădează apartenenţa la tagma poeţilor. Pare mai degrabă preot metodist sau un foarte grav rebusist. Poezia nu-i aduce decât satisfacţii estetice, dar nu şi venituri materiale - ca atare traduce şi romane.
1969
Ernst Jandl (1 august, 1925 - 9 iunie, 2000) a fost un poet, traducător și eseist austriac.
Ernst Jandl a făcut studii de lingvistică și literatură (germană și engleză) la Universitatea Viena. Din 1949 până în 1979 a lucrat ca profesor de limba engleză. S-a pensionat timpuriu, pentru a se putea dedica exclusiv scrisului. Jandl a scris patru piese de acest gen împreună cu Friederike Mayröcker, cu care a conviețuit din 1954. Ernst Jandl este considerat drept unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani din spațiul lingvistic german. Acest rang l-a dobândit mai ales prin poezie.
A fost membru al Academiei de Arte Berlin, a Asociatiei autorilor din Graz, a Academiei germane pentru limbă și creație literară din Darmstadt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu