 |
| Marbach am Neckar - Schiller-Nationalmuseum |
"Internationes" din Stuttgart mi-a anunţat vizita, aşa că sunt aşteptat. Intenţia mea e să stau de vorba cu Dr. Paul Raabe, presigiosul istoric literar, căruia i se datorează cele mai de seama editări de documente ale expresionismului. Numeroasele sale lucrări exemplare, constituie pentru germaniştii autohtoni şi de aiurea inestimabile instrumente de lucru. Decorul în care îl găsesc e clasic, de nedesprins din existenţa cotidiană a intelectualului de anvergură: volume debordând din rafturi, reviste, maldăre de plicuri, fotografii. Respiri un aer care îţi prieşte. Discuţia noastră începe profesional, fără prea multe formalităţi protocolare, de altfel de un anume folos doar pentru meleaguri mai apropiate de orient. Îl surprinde încă de la începutul conversaţiei interesul manifestat la noi în ţară nu numai pentru literatura modernă germană, ci şi pentru fenomenul cultural străin, în general. După ce îi arăt că pasiunea noastră e firească, şi înscrisă pe linia unor preocupări devenite tradiţionale, îi pun pe masă câteva numere din "Secolul 20", la care adaug antologia de lirică germană şi recentul meu volum de traduceri din Trakl. Le frunzăreşte cu un interes punctat mereu prin semne de exclamaţie. Sunt convins că omul din faţa mea e foarte sincer - chipul lui de copil îmbătrânit între cărţi, atât de timid, ar trăda orice disimulare. Preţ de două ore conversăm pe tema expresionismului, şi în cele din urmă despre ciudatul nostru Urmuz, al cărui nume, personal, l-aş caligrafia cu majuscule în istoria curentelor de avangardă din Europa. Mă întreabă dacă nu sunt dispus să colaborez la o carte, în fază de proiect, în care izvoarele subterane ale expresionismului vor fi urmărite dincolo de graniţele germane. Ea îşi propune să demonstreze înrudiri apropiate şi stări de spirit identice în numeroase ţări europene, în anumite raporturi cu isoria. Dacă mă gândesc la clasicii avangardei române, unii dintre ei prezenţi activ la naşterea lui Dada, fără doar şi poate primul copil nebun al expresionismului, propunerea care mi se face ar da o raţiune colaborării. Unul dintre punctele de sprijin în stabilirea eventualelor apropieri l-ar putea constitui revista lui Herwarth Walden, "Der Sturn". ea avusese printre primii colaboratori de peste hotare câţiva români în frunte cu Brâncuşi, Tristan Tzara, Brauner şi M.H.Maxy. Nu-mi amintesc să se fi vorbit vreodată la noi despre relaţiile acestor artişti cu "Der Sturn", una din faimoasele publicaţii ale expresionismului.
Înainte de a mă conduce în sala bibliotecii, Paul Raabe mă pofteşte să prelungim discuţia diseară la "Schillerhaus", unde vinul regiunii, cu o reputaţie consfiinţită de oenologi, ne poate apropia şi mai mult...
 |
| Paul Raabe (n. 21.02.1927 1927 în Oldenburg; † 05 iulie 2013, în Wolfenbuttel) a fost un savant literar german și bibliotecar, cel mai celebru bibliotecar din Germania! |
La ora prânzului mă îndrept spre restaurantul din vecinătatea imediată a muzeului. După cum remarc, aici se adună aceiaşi care stau câteva ore laolaltă în sala bibliotecii. Străinul proaspăt venit e asimilat repede şi, din tact sau instinct, interlocutorul exclude prosteştile întrebări de felul : "de unde sunteţi?" sau "vă place Marbach-ul?" s.a.m.d.
Cu mici excepţii, cei reţinuţi pentru studii în orăşelul şvab alcătuiesc o familie compusă din reprezentanţii celor mai diverse naţionalităţi, germana fiind însă limba de comunicare generală. Aş spune că e vorba mai degrabă de o sectă care face din cercetarea expresionismului o religie. Pentru ea, şi pentru mine (de ce n-o tăinuiesc?), Marbach-ul este o Mecca. În biblioteca anexată a muzeului se află concentrată cea mai bogată colecţie germană de literatură ieşită de sub penitele reprezentanţilor noului "Sturm and Drang". Faptul e remarcabil, dacă mă gândesc că după 1933 în Germania tipăriturile aceste furtunoase mişcări spirituale s-au rărit simţitor, ele fiind destinate rugurilor care iluminau pandalii de sabat modern! Golurile sunt acum umplute cu exemplare elegant fotocopiate după originalele împrumutate de la diferite biblioteci ale lumii. Privită în ansamblu, biblioteca e departe de a fi cea mai bogată din Republica Federală Germania - profilul ei e specializat în acumularea de manuscrise, din care şi posedă până în prezent peste o jumătate de milion de exemplare! De accea i se şi spune "Arhiva literară germană". Având la dispoziţie un material de asemenea bogăţie, incalculabilă ca valoare, Paul Raabe şi colaboratorii săi organizează în cadrul muzeului expoziţii speciale dedicate scriitorilor de seamă, curentelor literare sau unui capitol anumit din istoria literaturii germane. În anul 1960 a fost alcătuită o expoziţie exhaustivă a expresionismului. Ea se bucurase de un succes remarcabil, ecourile importanţei sale fiind înregistrate prompt în străinătate. Voluminosul catalog, opera exclusivă a lui Paul Raabe, reeditat de câteva ori, mi se pare cea mai completă istorie literară a generaţiei de la 1910. Râvnisem mult acest catalog, dar prietenii puşi pe urmele sale primeau întotdeauna invariabilul răspuns: epuizat! Poate că autorul preţioasei lucrări bănuise avatarurile mele în această direcţie, întrucât la despărţire mi-a întins un exemplar pe care scrises "Din inimă".
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu