Poezii de Oskar Pastior

Cu un disc de patefon

Oskar Pastior

(în limba română de Alexandru Al. Şahighian)

Singur când eşti pune degetul, lin,
pe spirală şi-ascult-o suind ca pe-un fus,
pân' ce vioara noastră e-a ta pe deplin,
şi măru-ţi întinde ramul, de sus.
Dar braţul opreşte-l în clipa când
miezul mişcărilor noastre-au prins glas.
Auzi-ne-n calmul de-afară păşind
şi luna în mere cum râde cu haz.

Te-a-ntremat, Sofia dragă,

Oskar Pastior

(în limba română de Gabriel H. Decuble)

ca un roib ce-am răsgândit
noaptea sus pe Helicon
fleacurile ştiu pesemne
despre folosinţa lor
cât ştie şi domnul Lorenz
când l-am pomenit în faţa-i
iar pudelii harfei sale-s
mult prea singuri pentru foarfec
căci trompeta ta nocturnă
în alaiul împroşcat
chiar şi fără franj de pene
se va frânge ca păpuşa
când te-ncrunţi la mămăligă

poezia pe bandă de magnetofon are o voce de aur ea

Oskar Pastior

(în limba română de Corina Bernic)

povesteşte despre un omor în timp ce banda rulează cu o voce de
aur ea spune povestea acestui omor vocea de aur este vocea celui
omorât ea povesteşte cum banda mai rulează în timp ce lovitura
peste ureche şi ceafă produce o prăbuşire un horcăit o moarte dar
totul ca într-un film mut pentru că în tot acest timp pe bandă se
aude doar vocea de aur a celui omorât ea povesteşte ca o poezie
aşa încât pe de o parte ar putea apărea impresia că un film mut
este rupt dar muzica merge mai departe pe de altă parte că filmul
mut din sală încă mai rulează aşa încât chiar vezi cum un pahar
alunecă de pe marginea scaunului dar nu auzi cum se sparge la
fel ca receptorul telefonului care se bălăgăne fără să înregistreze
scâncitul pentru că vocea de aur încă mai anunţă ora exactă poezia
pe bandă de magnetofon poartă titlul de basm ineluş-învârtecuş