Cornel Ungureanu în rev. Orizont nr. 5/2016

POETICA LUI PETRE STOICA a fost mereu legată de "obiecte", de materialitatea speciei, de imaginile acelui "acasă" vibrant, lăsat în urmă: de gestul recuperator necesar. Poetica lui e - va fi - legată de o "blândă arheologie" care vrea să regăsească lumea care a fost. Satul, casele, etnografia locului. Instalat în postul de corector la o importantă editura din Bucureşti - la cea mai importantă -, tânărul Petre Stoica are şansa întâlnirii - premieră - cu MOROMEŢII. Trebuie să "corecteze" romanul lui Marin Preda. E unul dintre primii lui cititori. Tânărul scriitor e departe de a trăi, la prima întâlnire cu magnificul roman, entuziasmul confraţilor. Ce sat e acesta? Cum merg dumnealor la seceriş? Cum se trudesc ei, acolo? În Banatul lui sunt secerătoare, sunt maşini, muncile câmpului arată altfel, satele sunt altfel.
Va încerca, mai târziu, să se despartă de Bucureşti, să descopere Satul. Încearcă să se stabilească în satul lui Nichifor Crainic, dar stagiul la Bulbucata nu-i fericit. Nu-i acasă. Momentul fericit este cel în care redactorul, traducătorul, constructorul revistei SECOLUL 20 se stabileşte la Jimbolia. Jimbolia / Simbolia e locul mirabil în care e lângă Serbia, lângă Ungaria şi e la doi paşi de Viena. Acolo înfiinţează FUNDAŢIA ROMÂNO-GERMANĂ (SAU GERMANO-ROMÂNĂ?) PETRE STOICA, acolo înfiinţează MUZEUL PRESEI "SEVER BOCU", unul dintre cele mai mari din Europa. La Fundaţia "Petre Stoica" îşi transferă bibliotecile risipite prin ţară, cărţile cu autografe de la cei mai mari, tablourile ale maeştrilor de ieri şi de azi. În Muzeul Presei adună, găzduieşte reviste din Banatul de odinioară, din Imperiul de odinioară, dar şi conferinţe internaţionale privind mari scriitori ai Europei Centrale.
Poezia lui Petre Stoica, cea din etapa "jimboliana" va fi legată de TRECEREA DINCOLO. Are o vârstă, marile speranţe din decembrie 1989 se destramă. Are o vârstă. Se adună imaginile dezastrului, ale căderii, ale eşecului, ale trecerii dincolo. În acest loc este la graniţă. Semnele rele se înmulţesc, jurnalistul care a fost mereu Petre Stoica trăieşte acum sub asediul răului. Dar rezistă, trăieşte, supravieţuieşte. Ultimele poeme sunt ale supravieţuirii.
Dar oraşul păstrează instituţiile create de el. I-a dat, împreună cu Mihai-Marcel Avramescu, dreptul de a fi un reper notabil în geografia literară a României.