Poezia de vineri(VIII)

Arta de-a imbatrani

am asteptat o luna un an un deceniu
ba chiar mai mult calendarul jupuit
indica o jumatate de secol

cate mere acre nu am mancat in rastimp
cate umilinte nu am inghitit
am suportat pana si ghearele femeilor
dar mesajul nu a sosit speranta
se plimba pe o strada laturalnica

las deschisa usa ferestrele poarta
cine stie poate soseste
din cand in cand pe neasteptate
rasare un sughit de speranta o vastitate stearpa
pierduta sub bataia pleoapei

mai astept

purtatorul mesajului zarul
se rostogoleste pe undeva jucat la marginea santului
de tanarul barbar cu inel in ureche

astept pana maine pana poimaine
pana la anul cine stie cine

arta de-a imbatrani
presupune rabdare transformarea sughitului
in deliciu

Nici azi

Am asternut farfuriile tacamurile paharele
toate sunt noi toate
au claritate de primavara

si iata ca nu vii nici azi

mancarea se sleieste apa ingheata in pahare
muzica noastra preferata candva
sughite funebru

ma asez la masa imbracat
in hainele actorului ramas fara rol

(din vol. "Pipa lui Magritte", Ed. Brumar, 2005)