Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit la 67 de ani

Criticul literar Mircea Iorgulescu, fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale (RFI) de la Paris, a murit marţi, la vârsta de 67 de ani, şi a fost înmormântat miercuri, la Paris, au declarat pentru MEDIAFAX apropiaţi ai familiei.

Mircea Iorgulescu a murit în urma unui cancer.

Mircea Iorgulescu, născut în 23 august 1943, la Valea Călugărească, judeţul Prahova, a fost critic, istoric şi eseist literar. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti în 1966. Între 1968 şi 1970, a fost redactor la ziarul Munca, iar în perioada 1971 - 1989, la România literară.

S-a stabilit la Paris în 1989. A făcut jurnalism radiofonic la RFI şi Radio Europa Liberă. A fost corespondent, redactor şi director adjunct al Serviciului românesc al postului Europa Liberă, între 1996 - 1999, în timp ce la RFI a fost colaborator permanent între 1989 şi 1992, în 1995 şi din 2000 până în 2008, când s-a pensionat, potrivit site-ului www.europalibera.org.

A debutat publicistic în 1964 în revista Albina, iar debutul literar s-a produs în 1966, în Revista nouă din Ploieşti. În 1974 a debutat şi editorial cu "Rondul de noapte" (Editura Cartea Românească, Bucureşti). Până la plecarea din ţară a mai publicat: "Al doilea rond" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1976), "Scriitori tineri contemporani" (Editura Eminescu, Bucureşti, 1978; premiul Uniunii Scriitorilor), "Firescul ca excepţie" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979), "Critică şi angajare" (Editura Eminescu, Bucureşti, 1981), "Ceara şi sigiliul" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982; premiul Academiei Române), "Prezent" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985), "Spre alt Istrati" (Editura Minerva, Bucureşti, 1986) şi "Eseu despre lumea lui Caragiale" (Editura Cartea Românească, 1988).
În 1994 a apărut a doua ediţie din acest eseu, cu titlul original, interzis de cenzură, "Marea trăncăneală" (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti). Ediţia a treia a apărut în limba maghiară, la Editura Mentor din Târgu Mureş ("A nagy zsibvasar"), iar a patra, în 2002, la Editura Compania din Bucureşti. În 2004 a publicat volumele "Celălalt Istrati" (Editura Polirom, Iaşi) şi "Tangenţiale" (Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti).

În 2001 a alcătuit şi îngrijit volumul de corespondenţă "Florin Mugur - Scrisori de la capătul zilelor". A îngrijit şi ediţii din Dinicu Golescu, C. Dobrogeanu-Gherea şi Panait Istrati. De asemenea, a realizat antologiile "C. Dobrogeanu-Gherea interpretat de..." (Bucureşti, 1975) şi "Arhipelag. Proză scurtă contemporană" (Bucureşti, 1981). A colaborat la publicaţii precum România literară, Luceafărul, Ramuri, Ateneu, Convorbiri literare, Tribuna, Tomis, Dilema, 22, Cultura.

Un volum din emisiunile de convorbiri culturale de la Radio Europa Liberă a apărut la Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, în 2006, sub titlul "Convorbiri la sfârşit de secol".

În februarie 2011, Iorgulescu a fost declarat colaborator al Securităţii de către CNSAS.

Verificările Colegiului CNSAS în privinţa criticului literar au început ca urmare a cererilor depuse în acest sens de către scriitorii Bujor Nedelcovici şi Florica Jebeleanu Vieru (fiica lui Eugen Jebeleanu), care studiindu-şi propriile dosare au constatat că au fost turnaţi la Securitate chiar de către colegul lor Mircea Iorgulescu.

Prima dată, susţine CNSAS, Iorgulescu a fost racolat în 1976, „în scopul furnizării de informaţii despre o serie de scriitori români urmăriţi prin dosare pentru poziţie politică necorespunzătoare, creaţii literare ce contravin organelor de partid şi pentru atitudine protestatară şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini".

Ba „Dorin", ba „Mirel"

Criticul literar a folosit numele de cod „Dorin".Ulterior, în 1985, „Dorin" a devenit „Mirel" şi ar fi furnizat la Securitate „date despre stări de spirit de mediu", într-o perioadă în care şi el făcea obiectul unui dosar de urmărit „pentru relaţiile cu cetăţeni străini, pentru apartenenţă la grupul modernist al scriitorilor, precum şi pentru participare la acţiuni protestatare în mediul literar".

Deşi Iorgulescu nu a semnat un angajament expres cu Securitatea, CNSAS a subliniat că acesta ar fi beneficiat de „privilegiul" de a fi membru al PCR şi a furnizat informaţii „în mod conspirat şi benevol". Dosarul de la Securitate a criticului literar a fost deschis iniţial în vederea urmăririi acestuia, dar a fost transformat în unul de informator în legătură cu „scriitori pe lângă care a fost dirijat".

Printre informările făcute la Securitate de Mircea Iorgulescu se numără şi cele referitoare la atmosfera de la Uniunea Scriitorilor pe marginea votării premiilor ce urmau a fi acordate: „Dumitru Ţepeneag a fost susţinut şi s-a făcut atmosferă pentru el (...) R.V. a părăsit sala ostentativ".

Într-un alt dosar de urmărire deschis pe numele de scriitor, criticul literar ar fi semnalat - conform CNSAS - „creaţii literare ce contravin organelor de partid". „Dorin" ar mai fi turnat la Securitate şi „despre răsunetul, printre scriitori, al acţiunilor lui Paul Goma". Paul Goma este cel mai cunoscut disident român din perioada comunistă.

Bujor Nedelcovici şi „problemele ideologice"

În perioada 1985-1986, sub numele conspirativ „Mirel", Iorgulescu s-a axat pe urmărirea unui scriitor cu scopul expres ca acesta „să nu declanşeze acţiunile protestatare la care ameninţase că va recurge". Tot în acea perioadă, criticul literar ar fi dat mai multe informaţii cu privire la activităţile scriitorului Bujor Nedelcovici:

„A fost invitat la un simpozion în Spania, dar la Consiliul Culturii şi Educaţiei Sociale (CCES) i s-a comunicat că nu poate da curs invitaţiei, întrucât acolo participă mai ales intelectuali cu orientare politică de dreapta", raporta Iorgulescu securiştilor.

Tot „Mirel" a informat că Nedelcovici „ridică probleme de ordin ideologic" şi chiar a încercat să-l convingă să schimbe unele cuvinte dintr-o nuvelă. Refuzat de Nedelcovici, Mircea Iorgulescu a informat Securitatea că acesta „nu este dispus să facă niciun compromis" şi a avansat ideea că ar putea să publice pe căi ilegale volumul care conţinea şi nuvela „Căpetenia din Golf", considerată ca fiind o lucrare subversivă.

A respins acuzaţiile

„Mirel" a mai relatat securiştilor că Nedelcovici susţinea că CCES „a început să manifeste tendinţe aberante şi este firesc ca scriitorii, împreună cu conducerea Uniunii, să li se opună." Mircea Iorgulescu susţinea într-un articol publicat în „România literară", la 7 decembrie 2006, că notele prezentate de Bujor Nedelcovici sunt întocmite de diverşi ofiţeri, dar nu sunt semnate de el.

De altfel, contactat de reporterii „Adevărul" în momentul cererii CNSAS de constatare a calităţii sale de colaborator al Securităţii, Mircea Iorgulescu a respins orice turnătorie împotriva lui Nedelcovici, spunând doar că a avut o polemică în presa literară cu Bujor Nedelcovici.