O SEARA APROAPE UITATA
Orologiul cucului cade in lacul verde
si ultimul sunet de argint se pierde
prin amurgul ce varsa iod
pe ranile zilei, ascunse.
Pe soseaua nationala, chiar langa pod
se clatina carul cu trifoi uscat
deasupra caruia cineva ascuns in praf
isi povesteste viata cantand.
Piere nuanta suava a cerului.
In tacerea asternuta repede
mamele pleaca la pravalie sa cumpere
drojdie, cateva picaturi din petrolul
prelins de pe gura razboiului.
Trist, invat pentru admitere
in gimnaziul cu patru clase
si adorm zarind in somn agitat
dans de siluete curioase.
Totusi, in restaurant ramane ziua:
se discuta pretul cerealelor,
prabusit in el, betivul satului
isi inchipuie ca el este
vanatorul tirolez cu mustata rasucita
din tabloul cafeniu atarnat de perete,
farmacistul isi arata priceperea la biliard-
in pauze scurte soarbe lichior
si-i intreaba pe cei din jur
daca mai stiu ce se intampla pe front.
Printre nori de tus negru
luna este un felinar de dovleac,
sub raze palide, casele
se scufunda-n pamant--
asa i se pare si vacarului
care intra obosit in sat
(din vol. Arheologie blanda, Ed. Dacia XXI, 2010, reeditare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu