1 februarie
A. se incinge c-un sort si gateste. Macaroane cu branza, tocana de berbec si compot. multumita casetofonului, bucataria se transforma in sala de concert. Telemann, Bach, Mozart.
La paine dau ochi cu primarul. Tine sa afle ce semnificatie are titlul cartii ce i-o daruisem cu dedicatie. Incurcat, carmesc discutia spre altele. Ii amintesc de promisiunile sale neonorate, totodata ma plang de mizeria ivita sub gardul dinspre bufet. Este si el revoltat. Ingramadiri de sticle sparte, hartii, lazi deteriorate, excremente. Curand, ma asigura, vor fi luate masuri de asanare si de protejarea terenului viran din spatele localului. Spunandu-i ca n-ar fi exclus sa primesc vizita lui Fanus, il cuprinde entuziasmul: " Tare mult imi place cum scrie despre fotbal, nimeni nu-l intrece. Daca vine dau de la mine sapte, opt, zece kile de vin, si taiem si doi pui".
2 februarie
Unul din betivii notorii ai comunei, gonind cu bicicleta prin mijlocul drumului noroios, canta de mama focului: "mantuieste, Doamne, mantuieste"...
Profitand de absenta directorului din birou, N.., nitelus ametita de vin, se apleaca spre mine si intreaba in soapta dulce:
Sunteti discret? Vreau sa va spun ceva"... Ma gandesc cu groaza la posibilele avertismente legate de vreun pericol ce m-ar putea paste.
"Da, sunt o fire extrem de discreta". O asigur solemn. Ea, laconic:"Mi-ar placea sa ne intalnim"...Spune cu inteles, sa ne intalnim. Ei, drace! Salvarea soseste din partea directorului, taman in momentul in care se cerea un raspuns.
3 februarie
Inceput de ninsoare. Zi mohorata cu multe ciori si cu multe cantece ragusite.
Nepaipomenita aceasta carte de vise, provenita de la Voica. Redau cateva dintre "talmacirile" cele mai savuroase:
"Duduca, fecioara virgina iubire, este suparare".
"Glaja visand ca tai, un nas rosu vei avea".
"Glont inseamna societate placuta".
"Cacatul oamenilor inseamna nefericire".
"Cai calari este desfranare".
"Catelitie, vicsoria, este trai ostencios sau cu necaz".
"Cocobeica, buca, bufnita, puhna vedere este pricina, pagubire".
"Cucuici, de gene la pasari, zmeu purtare este onoare".
"Cugla glont de plumb de vant, este dusmanie".
"Curva este nenorocire la loterie".
"Nave, corabie, inseamna batalie incaerare si smulsoare de par".
"Se tine ceva in aer, arata a nefericire".
"Sburare in aer, vant, este nenorocire".
"Sfera, bomba de plumb insemna stire, veste buna".
4 februarie
Retras in umbra urmaresc apropierea unui convoi mortuar. priveliste cu posomoreli de catran. Pare-se ca raposatul este dintr-o familie avuta, deduc dupa numarul si formatul jerbelor de hartie ceruita. Participa doi preoti, cel din Velea si unul tanar necunoscut, cu aspect mai civilizat. Sicriul, incadrat de sase bocitoare, e purtat de caruta lui Dumitru Mandataru. Se impune glasul unei bocitoare ce reia intruna:" Taticule, taticule, cand te-am intrebat".... Convoiul se opreste intre caminul cultural si dispensar, unul dintre preoti citeste din Evanghelie. Vocea paracliserului e sparta, dogita, necajeste auzul. Participantii la inmormantare vorbesc zgomotos,
ba unii si rad. Savarsindu-se oficierea cu aspect de scurta formalitate, plictisitoare pentru toti, convoiul se mistuie pe drumul cu zloata.
5 februarie
La poarta fermei incerc sa descopar individul care ieri mi-a lasat in curte lucerna uscata, ca sa-i restitui sacii. Salariatii ridica din umeri: Cine o fi? In cele din urma afla, e Ciordila. Frumos nume, zic. Portarul: "Asa l-am botezat noi, pentru ca ciordeste".
Blestemat fie plasticul! Foi albe, rosii, galbene, verzi, albastre, murdare si trentuite, plutesc pe ape, atarna de crengi, se iau la intrecere cu ciulinii pe camp. natura este ultragiata. Greu de intreprins ceva impotriva acestui sinistru produs al civilizatiei tehnice.
6 februarie
C. ma indeamna sa particip la serbarea organizata sub semnul festivitatiilor "Cantarea Romaniei". Ezit, in cele din urma ajung la concluzia ca nu strica sa vad cum si in ce fel isi dezvolta consatenii mei simtamintele pentru frumos. Curand nimeresc intr-o camaruta in care "acrorii" asteapta intrarea pe scena. Un tanar profesor, maruntel, urmeaza sa interpreteze rolul lui Penes Curcanul. Este gata echipa. E-n uniforma ofitereasca actuala, foarte larga, uzata si patata de grasimi. Nu-i lipseste pe cap caciula cu legendara pana. Un galon de sergent, din staniol, face uniforma si mai hazlie. (Jalnica claunerie!). Zarindu-ma, profesorul se simte jenat si cearta persoane invizibile. Ies si zaresc echipa calusarilor. Poarta pantaloni albi, lungi, camasi cu alesaturi discrete si braie late, de culoare visinie, neagra si verde intens. Costumele lor, unele surprinzator de bine pastrate, ma lasa sa inteleg cat de frumos a fost odinioara portul national pe meleaguri ilfovene: simplu si fara zorzoane. S-ar putea ca acesta simplitate sa fi constituit expresia unei vieti la marginea traiului prosper. Cu siguranta, in cativa ani vor disparea si relicvele ce le intalnisem azi din pura intamplare. le ia locul salopeta ieftina, bascul albastru-violet, pufoaica rasariteana, moltonul, cojocica din catifea reiata cu aplicatii din material plastic, "gumarii" si scarboasele, dar atat de practicele cizme de cauciuc.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu