Fragmente de jurnal(7-11 februarie)

7 februarie

A nins abundent.

Imi cercetez inima si fredonez cantecul anilor disparuti.

Trec pe la Coana Firica sa-mi imprumute o lopata de lemn spre a-mi putea croi drumul de acces prin curte. Ma pofteste in bucatarie sa-i gust din dulceata, o refuz invocand graba. Insista si cedez. Imi relateaza atmosfera serbarii la care a participat ieri. I -au placut calusarii si "cantaretii din caval", atat. In sala era o galagie asurzitoare. Un pas pana la diatribe la adresa tineretului de azi "care a innebunit, injura, nu mai da buna ziua". Pe toti i-ar tunde. "Ce mai e si cu parul asta lung?', se scutura puritana. ma straduiesc s-o asigur ca nu lungimea parului provoaca raul. Ea o tine nu si nu. Incerc s-o conving ca stramosii nostri purtau parul lung, cazut pe umeri, ca eu insumi apucasem pe bunicul meu dinspre partea tatii cu plete albe, lungi, tare frumoase. Ea, de colo: "Dar perciunii? De ce umbla cu perciuni? Se purtau si perciuni?, reia indignata. Eu, de colo: "Se purtau si perciuni, indeosebi in secolul trecut. Sau nu?". Tace si reflecteaza neincrezatoare. Palavrageala inutila.

8 februarie

Din nou in bucataria Coanei Firica. Examinez calendarul bisericesc prins in pioneze deasupra patului. Sunt curios cat a dat pe el. "Cinsprezece lei, desi costa numai un leu. I-am zis preotului, al de mi-e nepot. El, cica diferenta e pentru biserica, stiu eu, vara banii in buzunar." Ii vorbesc despre realele necesitati ale bisericii. Ea: "As preotul tanar ce pleca, nu adunase bani pentru reparatul bisericii? Si nimic...Avea in inima numai dorul castigului..." Vai, inclin sa cred ca afirmatiile vecinei nu sunt departe de adevar.

Ultima data in capitala, am cumparat o tiparitura deosebit de interesanta: Datini si eresuri populare de la sfarsitul secoluluial XIX-lea, semnata de Adrian Fochi. Deocamdata un citat prin care aflam ce crede taranul despre el insusi: "E ca rachita: toti il smulg si el tot odrasleste".

9 februarie

Nimeni, sau aproape nimeni, nu-si respecta promisiunile. Intr-un timp relativ scurt, am invatat rabdarea si nuantele fofilarii. Trist e ca pentru orice fleac de serviciu, amanat si rasamanat, si in cele din urma prost indeplinit, ti se cer bacsisuri grase. Desi s-a ocupat de iepuri numai in treacat, lui Iancu i-am varat in buzunar trei sutare, marsand la promisiunile sale, una mai frumoasa decat cealalta. Ei, de cand mi-am aratat marinimia, ma ocoleste invocand ba una, ba alta.
Versuri de mare calibru: "Noaptea ca o batista neagra imi bea plansul". (Delmira Agustina) Si: "De cand am parasit pantecul mamei/nu mai gasesc adapost nicaieri". (Christine Lavant).

10 februarie
Imi iau inima in dinti si ma duc la primar sa-i amintesc de vechea-i fagaduiala(capacele de lazi) si, in special, pentru o interventie a sa pe langa tovarasul Tiganila. Bate din palme si da dispozitii. Astept rezultatul... Cum am samanta de vorba, ii cer parerea in legatura cu serbarea de duminica. "A fost ceva extraordinar ! exclama-n extaz. piesa le-a placut la toti, spun cei care au fost in razboi ca le-au dat lacrimile. Am avut si momente vesele, cu critici, nu multe dar am avut, i-am criticat pe unii de la ceape, pe chestia drumului cu noroi". Cat despre calusari, "o minune". vin curand cei de la televiziune ca sa-i filmeze, o sa ma invite. ii multumesc si-l rog sa nu ma uite, fiind realmente interesat. "Nu, nu, pun sa va cheme. Vedeti, poate ii puneti si in roman".

11 februarie

Ma abat pe la Mitu, pentru o fatatoare destinata micsandrei, o iepuroaica de soi ales. As putea s-o injghebez si eu, azi insa n-am chef de munci manuale. Si apoi, e timpul sa-i arat lui Mitu ca l-am "iertat"(asta toamna imi promisese marea cu sarea, si m-a dus de nas). Pentru mine Mitu ramane in continuare om cumsecade si simpatic. Pe drum ma zareste Ion(un biet carpaci in ale zidariei), care o da cu "hai si hai sa-mi vedeti gospodaria". Gospodaria, o mizerie...Nu-mi displace insa soba de tigla ridicata cu propriile-i maini. Se angajeaza sa-mi realizeze una identica. ma daruieste cu nuci si cu basica de porc pentru pastrarea tutunului de pipa. E haioasa aceasta basica uscata, o s-o spanzur de tavanul tindei.
(va urma)