Florile toamnei

Pan si nimfele tutelare parasesc un taram care ii primea in fragedele lui asternuturi mangaiate de zaimfuri ametitoare. Sunetele naiului pier luandu-le locul bubuiturile vantului izbucnite din gura fanfarelor de arama si bronz. Pozitia astrilor indica deschiderea portii anului, a treia. Neinitiatul in miscarile ceresti constata sosirea toamnei astfel: privind aratatoarele ceasornicului, umbra le este mai scurta. Copii, urmaream conclavul clampanitoarelor berze, la chemarea comandorului lor insiruite melancolic pe nava bisericii. Stiam ca vara isi traieste declinul. Un miracol succeda altui miracol. Dar unde-s berzele de altadata? La tara, unde timpul e timp, substanta anului se exprima cristalizata in firul de iarba, in sfantul bob de strugure si-n frunza coapta. Oraseni despuiati de bucuriile cerului curat, am uitat aromele fanului, al dovleacului proaspat despicat, al porumbului smuls din scutecele sale sticloase. Epoca tehnicizarii excesive ne fura pana si aceste bucurii elementare daruite de mama geea. Putem evita inexorabilul?
Singurele semne ce vestesc integral fiilor betonului sosirea noului anotimp sunt florile. Cele ale toamnei impresioneaza indeosebi: canta melodia eroziunii. Gasim peste noapte tarabele pietelor prefacute in paleta unui pictor cosmic. Scala culorilor se intinde de la albul neprihanit, galben lucitor si turungiu, pana la nuanta purpurei si a agatinului, ros-violeta. Florile de sera, gladiolele si garoafele fanate, raman in amintire biata cenusa.
Taranii ne aduc harul pamantului reavan, dorul copilariei pierdute, formele basmelor dizolvate in ceata anilor. In caldari, in papornite, ne asteapta modeste si cuminti, cu priviri de sfinti coborati din icoane, gherghinele, craitele semanand unor portocale infoiate, daliile numite de floricultori Bonne Esperance, Domingo, La Gioconda, My Love Arc de Triomphe, Charles Dickens. Si ne asteapta in vaste desfasurari ochiul-boului alb, roz, mov, rosu, brumareaua, sofranelul, ruscuta tomnateca, atat de poetic indicata latineste adonis autumnalis. Degetele canta mangaind smalturi, atlazuri, gevrele, baiadire. Cumperi un buchet si il duci acasa asezandu-l in canceu: Ai pentru cateva zile un tablou de Luchian, de Ghiata. Clipa iti devine frumoasa, mai suportabila in fata fumului si a zgurei. Si apoi urmeaza ploile reci, marunte, mucede, cand inima cauta caldura, mangaiere. Le-o ofera generoase ultimile flori ale anului pe care Poetul stia sa le cante ca nimeni altul la noi:

O, dalii, tufanici si crizanteme,
Flori tarzii, flori de toamna-
De arama, de purpura steme
Peste paloarea gradinilor brumate
Un sentiment nelamurit ma tot indeamna
Sa va iubesc mai mult decat pe toate.
(1981)