ERNST TOLLER Petre Stoica POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger, Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

ERNST TOLLER (1893-1939),  a cărui viaţă a fost "tragică şi patetică, o flacăra de-o scurtă, strălucitoare frumuseţe, repede mistuită, dar pâlpâind nelinistita in furtuna timpului" (Bodo Uhse), şi-a petrecut tinereţea în Franţa anilor premergători războiului mondial, pe frontul de pe Metz şi în spitale, în Universitatea de la Munchen. Curând, această viaţă, trezită la altă realitate sub imboldul puternicelor mişcări ale proletariatului, intră în vâltoarea evenimentelor care au zguduit instituţiile militariste ale Kaiserului Wilhelm al II-lea. Urmează o paricipare directă la revoluţia sovietică bavareză, victorioasă, dar sangeros înăbuşită de tunurile contrarevoluţiei ; urmează şi anii grei de întemniţare şi emigraţia în Statele Unite, unde se sinucide.

Lirica sa, publicată în trei volume, Poeme ale deţinuţilor - 1921, Cartea rândunelelor - 1924, şi Pătimire lumească - 1934, exprimă propria lui experienţă de viaţă (front şi închisoare), conjugată cu năzuinţele de libertate şi democraţie, nu numai ale poporului german, ci şi ale întregii omeniri. Toller este totodată şi dramaturg notoriu, de factură expresionistă. Străbătute de  patos puternic, piesele sale se ridică împotriva războiului sau pun pe scenă problema revoluţiei proletare (deşi câteodată prin prisma unei viziuni eronate) şi relaţiile dintre mase şi individ. Creaţia lui dramatică se rezumă la mai multe titluri, dintre care amintim: Transformarea - 1919, Omul din mulţime - 1922, Distrugătorii de maşini - 1922, Invalidul- 1924, Hop, trăim! - 1927.