Se afișează postările cu eticheta Ernst Toller. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ernst Toller. Afișați toate postările

miercuri, 2 noiembrie 2016

Ernst Toller - poezie Traducere de Petre Stoica din: POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967







AMURG, PRIETEN BUN...

Ernst Toller

Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger

Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967

Amurg, prieten bun al prizonierilor, liniştea ta
E plină de melodii legănătoare...
Zac pe priciul îngust şi ascult,
Fraţilor, aud inima voastră bătând
Acolo... şi acolo... şi acolo...
Azvârliţi în închisorile tuturor continentelor:
În Atlanta şi Nîmes, în Barcelona, Calcutta şi Milano,
Fraţi îmi sunteţi, voi, revoluţionarilor, luptătorilor,
răzvrătiţilor - da, pe voi vă salut!
Au vrut să vă refuze o lume! Dar lumea voastră
trăieşte în propria voastră voinţă.
Şi pe voi vă salut, fraţi din temniţele Africii, Asiei, Australiei:
negri, galbeni, buni ocrotitori
ale venerabilelor
privelişti supuse şi înjosite
de civilizaţia europeană.
pe voi vă salut, fraţi din puşcăriile şi locurile de penitenţă
Ale pământului pe care
L-aţi îngrijit când patria se afla la nevoie,
Piept aţi ţinut nedreptăţiţii-n cămin,
În pat aţi dormit părăsiţi,
Voi, pe care v-au făcut hoţi şi spărgători, şi criminali.
Si gandind, mă întreb:
Cine spune despre sine că nu ar fi prizonier
Chiar dacă nici o zăbrea
nu-i răpeşte cerul şi nici
un zid nu-i ascunde pământul?
Aud inimile voastre bătând
Acolo... şi acolo... şi acolo...
O, de ce nu mi-e dat să ascult
Cu dragostea nemăsurată a zeului visat?
Ascult
Singura bătaie de inimă
A tuturor neamurilor omeneşti,
A tuturor stelelor, a tuturor sălbăticiunilor, a tuturor
pădurilor, a tuturor florilor şi a tuturor pietrelor.

Am ascultat
Unica bătaie de inimă
A tuturor vieţuitoarelor.

1921

ERNST TOLLER Petre Stoica POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger, Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)


ERNST TOLLER (1893-1939),  a cărui viaţă a fost "tragică şi patetică, o flacăra de-o scurtă, strălucitoare frumuseţe, repede mistuită, dar pâlpâind nelinistita in furtuna timpului" (Bodo Uhse), şi-a petrecut tinereţea în Franţa anilor premergători războiului mondial, pe frontul de pe Metz şi în spitale, în Universitatea de la Munchen. Curând, această viaţă, trezită la altă realitate sub imboldul puternicelor mişcări ale proletariatului, intră în vâltoarea evenimentelor care au zguduit instituţiile militariste ale Kaiserului Wilhelm al II-lea. Urmează o paricipare directă la revoluţia sovietică bavareză, victorioasă, dar sangeros înăbuşită de tunurile contrarevoluţiei ; urmează şi anii grei de întemniţare şi emigraţia în Statele Unite, unde se sinucide.

Lirica sa, publicată în trei volume, Poeme ale deţinuţilor - 1921, Cartea rândunelelor - 1924, şi Pătimire lumească - 1934, exprimă propria lui experienţă de viaţă (front şi închisoare), conjugată cu năzuinţele de libertate şi democraţie, nu numai ale poporului german, ci şi ale întregii omeniri. Toller este totodată şi dramaturg notoriu, de factură expresionistă. Străbătute de  patos puternic, piesele sale se ridică împotriva războiului sau pun pe scenă problema revoluţiei proletare (deşi câteodată prin prisma unei viziuni eronate) şi relaţiile dintre mase şi individ. Creaţia lui dramatică se rezumă la mai multe titluri, dintre care amintim: Transformarea - 1919, Omul din mulţime - 1922, Distrugătorii de maşini - 1922, Invalidul- 1924, Hop, trăim! - 1927.