POEZIA NORDICA MODERNA, E.P.L, BPT, Traduceri de Tascu Gheorghiu, Veronica Porumbacu si Petre Stoica

HENRY PARLAND

Nu ştiu

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Nu ştiu
cine a dat cu piciorul în nori,
dar acum soarele străluceşte.
Nu ştiu
cine a împrăştiat
toate umbrele
dar toate se ascund
pe câmp.
Nu ştiu cine a lansat bomba,
dar bomba a nimerit ţinta.

EDITH SODERGRAN

Descoperire

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Iubirea ta îmi întunecă steaua -
luna se ridică în viaţa mea.
Mâna mea se simte străină în mâna ta.
Mâna ta e numai jind.
Mâna mea e dor înfocat.

  EDITH SODERGRAN

Taurul

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

De ce întârzie taurul?
Firea mea e o pânză roşie.

Oare nu văd ochi bălţaţi de sânge,
nu aud răsuflări gafaite,
nu tremură pământul sub copite nebune?
Nu.
Taurul umblă fără corn;
stă în faţa ieslei
şi îndărătnic îşi mestecă fânul aspru.
Pânza cea mai roşie
flutură nepedepsită în vânt.

EDITH SODERGRAN

Ai căutat o floare

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Ai căutat o floare
şi ai găsit un fruct.
Ai căutat un izvor
şi ai găsit o mare.
Ai căutat o fată
şi ai găsit un suflet -
şi eşti dezamăgit...

EDITH SODERGRAN

Iadul

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

O, ce măreţ e iadul!
În iad nu vorbeşte nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pământului
şi-i înfrumuseţat cu flori de jăratec...
În iad nimeni nu spune cuvinte deşarte...
În iad nimeni n-a băut şi nimeni n-a dormit
şi nimeni nu zăboveşte şi nimeni nu are tihnă.
Nimeni nu vorbeşte în iad, şi totuşi strigă cu toţii,
lacrimile aici nu-s lacrimi şi mâhnirea şi-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăveşte nimeni şi nimeni nu oboseşte.
Iadul e acelaşi mereu. Iadul e veşnic.

 GUNNAR BJORLING

Totul e cenuşiu şi albastru

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Liniştita bătaie din aripi
a pescăruşilor şi a raţelor sălbatice
şi precum la niponi
o luntre de pescuit,
şi totul e cenuşiu şi albastru,
la fel ca odionioara,
în lumina soarelui
şi-n scânteierea liliacului
aici, dedesubt.
O velâ albă
pe cea mai albastră apă.
Cea mai cenuşie claritate
deasupra toamnei, zi
a măreţiei şi a tihnei,
zboară, o, zboară, norule alb,
zboară în această
zi a cerului!

 HELVI JUVONEN

Copil găsit

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Copil găsit
desprins de stânca maternă
departe purtat de gheaţă
de gheaţă lăsat în urmă
în pădure un străin
singuratic.

Nepăsător, când copiii
se joacă în preajmă-mi,
nepăsător, când zăpada
cade pe umerii mei. Dar
lăsaţi-mă aşa, necioplit:
eu stau şi visez mormăind ca un urs.
Şi nu spuneţi că-s rece. Mă încălzesc  şi eu
când straluceste ziua.

ELVI SINERVO

Dimineaţa lumii

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Închideţi bine uşile voastre,
bateţi în cuie obloanele ferestrelor,
rugaţi-vă să rămână noaptea,
să ascundă ruşinea faptelor voastre.

Iată, la răsărit,
cerul a început să lucească.

Noi venim, fericiţii,
venim peste mormintele proaspete
şi tinerii martirizati surad în sicriele lor.

Noi, cei puternici, păşim
peste satele fumegând până-n zare,
şi iarba ţâşneşte printre ruinele negre,
şi graurul îşi înalţă cântecele
peste cuibul său carbonizat.

În colibele joase de la marginea drumului
trezim sugacii şi ei ne zâmbesc,
iar bătrânul muribund
mâna şi-o ridică binecuvântând -
ochii lui au văzut izbăvirea.

Ştergeţi sângele de pe mâinile voastre, călăi, -
vă trece timpul curând!
Ascunde-ţi-va banii, îmbuibaţilor, -
vă trece timpul curând!
Împerecheaţi-vă, neputincioşilor, -
vă trece timpul curând!

ARVO TURTIAINEN

Standardul de viaţă

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Aud vorbindu-se despre standardul de viaţă şi creşterea lui -
ce-i asta oare?
Tatăl meu a avut un rând de haine, două am eu,
dar hainele mele au trecut şi pe la Muntele de Pietate.
Tatăl meu a avut patru pereţi, opt am eu,
dar şi chiria mea a rămas neplătită,
tatăl meu înmuia cartofi în sare - cu degetele;
eu îi înmoi în sare - cu furculiţa.

 P. MUSTAPAA

Clipa

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Aplecat deasupra izvorului albastru-verzui -
în ochiul izvorului, în albăstrimi-verzui -
văd ochiul tău oglindit albastru-verzui
şi văd mici bule ce urcă neliniştite
în ochiul tău şi în ochiul izvorului,
văd un nor al verii lunecând
peste catifeaua apei şi peste
catifeaua ochilor tăi, văd un mândru iris
înflorind în irisul tău, o libelulă albastră-verzuie
clipind în lumina irisului şi-n lumina ochilor tăi -

ea zboară cu zumzet uşor,
se depărtează de noi, depărtează,
într-un niciunde
se ridică pe veci.

 KATRI VALA

Mamele

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

O, e cumplit să fii mamă
în această lume!
Cumplit ai fost dezumanizată,
tu, viaţă frumoasă,
când mamele spuneau:
mai bună moartea pentru copil!

Plânsul ţărilor pârjolite de război,
spaima lângă trupurile mici, însângerate,
casele aplecate într-o parte,
coloanele refugiaţilor cu paloare de moarte
şi vaierul lor pierdut în lume...
Clintit din rădăcinile sale,
ca uriaşul rănit
tremură copacul vieţii.

Totuşi, asemenea coşului de papură de la malul Nilului,
împletit de stăruitoarele degete ale mamei sclave,
inima de mamă a lumii
leagănă copilul
şi îl ascunde pe toate ţărmurile
sperând, cercetând cu privirea:
poate vin ei
şi aduc liberarea -
ei, cei puternici, ei, cei puri, ei, temerarii!

TOIVO PEKKANEN

Peştele

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Sunt hoinarul singuratic al oceanului necuprins

Cunosc transformarea culorilor şi tăcerea universului meu.
dar numele nu mi-l cunosc.

Ştiu toate vietăţile ce mişună în drumul meu,
ştiu care varietate va fi jertfită foamei de mine,
ce pântec va îndestula carnea mea -
dar ţelul călătoriei mele nu-l ştiu.

Cunosc întinderea uriaşă a universului meu,
îmi sunt familiare sumedenii de ţărmuri,
gurile fluviilor unde îmi las
icrele, fără să ştiu vreodată dacă ele vor fi
hrană pentru alţii sau o nouă viaţă.

Simt înaltul şi simt adâncul,
între ele sunt nevoit să înot până la sfârşitul vieţii.

Nu mi-e străină osteneala, odihna, somnul şi deşteptarea,
pacea o cunosc, toate treptele bucuriei, frica şi gheenele spaimei,
dar naşterea mea cunoaşte numai înaltul,
moartea mea cunoaşte numai adâncul.

 TOIVO PEKKANEN

Înainte de furtună

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Cât de neliniştit e vântul azi!
Se rasuceste spre toate punctele cardinale,
geme ca un moşneag în largul mării,
goneşte cu rafale prin golfuri,
se înalţă, o clipă se roteşte, dispare, din nou se înalţă.

Vântul e plin de aşteptări.

Corăbiile tinere îşi întind cu voioşie toate pânzele.
Dar bătrânul barcaz la timona crestează în apă
mereu şi mereu aceleaşi cuvinte:

rămâi credincios până la moarte!
Poate chiar în această noapte va fi desprinsă ultima filă
a jurnalului tău de bord

 ELMER DIKTONIUS

Mormântul dictatorului

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

primăvară
pe mormântul
dictatorului,
un vanticel
pe monumentul teroarei.
Mâinile sale -
aidoma răsufletului îngheţat
de pe numele lui -
au pierit odată cu el însuşi,
intrând în neamul uitării.

Dar unde-s cuceririle lui formidabile,
înfricoşătoarele acvile ale drapelelor sale?
În desişul sălciilor dai de cuibul sifilisului.
Miliarde de anemone
acoperă mormântul dictatorului,
flori diafane, efemere
ubduiesc deasupră-i în vânt.
A împilat popoare, state,
dar unde-i acum?
Miliarde de anemone
răsar printre ruine
şi-n flăcările primăverii, aburindă ţărână
râde de zădărnicia morţii.

PENTII SAARIKOSKI

Păpuşa

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

După ploaie cerul e de culoarea ochilor de lup.
În pădure fetiţă îşi hrăneşte păpuşa cu flori de coacăză neagră,
fiidca lumea e străvezie
şi păpuşa are un ochi de lup.
Şi fiidca lumea e străvezie,
îşi zice fetiţa, pleacă să înoate,
coboară în apă, saltă şi picioarele şi înoată.

 JON FRA PALMHOLTI

Ziua execuţiei

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Câteva clipe înainte de ceasul morţii o bătrână se ridică de pe scaun şi-i ruga pe cei de faţă să îngâne o litanie frumoasă întru cinstirea morţilor. Cu mâini tremurânde se porni să bată tactul şi să murmure un imn binecunoscut. Lacrimile i se prelingeau pe obraji iar basmaua roşie adia în ritmul cântecului. Cei care nu-şi reveniseră încă din răscolitoarea întâmplare, la început nu ştiură ce să facă: să râdă ori să plângă. Dar cum bătrâna nu dădea nici un semn c-ar vrea să înceteze acest joc de măscărici, cu toate că nu o imită nimeni, izbucni râsul. Sala răsună în hohotiri.  În timp ce cioclii împinseseră mortul prin mulţimea cuprinsă de râs, unul dintre ei întrebă dacă nu cumva s-ar putea deschide o fereastră. Dar nimeni nu luă  în seamă întrebarea, în afară doar de ceilalţi ciocli. Trebuiseră astfel să lase o clipă leşul, iar cel care se află cel mai aproape de fereastră o deschise. Râsul se revarsă în stradă amestecându-se cu zgomotul maşinilor, până când cineva îşi reveni şi întrebă dacă leşul se mai află acolo. Leşul? întrebară oamenii şi se priviră cu ochi de corbi. A! Leşul, a, da, întocmai, spuseră şi se împrăştiară tăcuţi în stradă, cu frunţile aplecate asemenea flăcăilor sfioşi de la ţară.

 JOHANNES úr KOTLUM

Cântecul pastorului

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Din creştetul munţilor vin turmele mele
cu coarne şi copite despicate şi cozi înnodate,
berbeci cu coarne scânteietoare
şi pe dealurile verzi se rostogolesc torentele

şi costişa e-nmiresmata de trestiile parfumate.
Vai mie, vai mie, mieluşeii mei tineri!

Vine iarna cu zăpadă şi Crăciun,
iarba rumegaţi-o şi behăiţi în beznă,
până când mielul se face noaten!
Vai, voi, berbecilor falnici!

Şi turmele mele aleargă pe bolta cerului,
dragi vietăţi cu lână moale, albă asemeni zăpezii,
cu coarne şi copite despicate şi cozi înnodate
şi cu preamoale lână pentru veşmintele sfinte.

Ca un torent dalb-luminos de pământească fericire,
ele se înşiruie chiar la ieslea Domnului.

 JOHANNES úr KOTLUM

Raganarok

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Pogoară adânc în marea de flăcări,
stea clătinată alături cu drumul,
pământ oropsit şi orb,
glob al ochiului meu!

Mistuie pulberea decepţiei:
păsări de lut şi flori ţesute,
soldaţi de plumb, viaţă sintetică,
războaie organizate perfect.

Răsări apoi în altă zi
departe peste soare şi lună
perpelită în alb-albastră lumina -
limpede ca lacrimă pură.

Străluceşte, ţâşneşte acolo în fiecare dimineaţă
trezit de nouă iubire
a zeului tău - şi plămădeşte-mă
din roua ta!

P.S. În mitologia scandinavă Raganarok înseamnă lupta dintre viaţă şi moarte, dintre bine şi rău!

 JON OSKAR

Poemul şi lumea

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Poţi să-mi culegi poemul şi să-l duci
iubitei tale, care nu ştie decât c-ar putea spune
te iubesc; şi puteţi râde împreună
de poemul meu şi să spuneţi: O, e ciudat,
o, ciudat mai e acest poem despre libertate,
şi ciudate-s aceste cuvinte care-au liberat
mâinile, piepturile şi limbile noastre
şi ne duc spre îmbrăţişare, e ciudat
să fii liber şi să iubeşti cu minţi pline de bucurie,
cu căldura visului acestui poet care şi-a aruncat
simţămintele sale în vântul nopţii,
o, ciudată-i această odă adusă minunii
şi-acest poem despre noi doi în mâinile
vântului de noapte, ca să îmbine o coroană-nflorata
în jurul amândurora. Poţi să-mi culegi poemul
şi să-l iei de aici; eu nu-l cunosc.

EINAR BRAGI
Refren

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Barca în seara albă că zăpadă,
înaripată de vâsle cu muchiile roşii
pe fluviul de argint în somnoroasă tăcere.
Cu molcome picuri măsoară
eternitatea clipelor noastre.

 EINAR BRAGI

LUMÂNĂRI ÎN BISERICĂ

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Şovăielnice lumini
dibuie cu vârful degetelor amorţite
pereţii umezi de frig
ai bisericii de piatră tăcută.

Cornul lunii de toamnă
pune un crucifix sumbru
pe sânul palidei zăpezi
de pe pământul înfrigurat.

Peste întinderea aţipită,
în căciula lui de metal rece,
grav răsună bătaia clopotului
în tăcerea şubredă.

În sicriul de brad negru
fecioara palidă se duce
cu inima veştedă, străpunsă
de alba săgeată a arcaşului

PAAVO HAAVIKKO

    *
   * *

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Şi în crengile copacului pe care-l zăresc, reţin clipa visării
când noaptea depăşeşte ziua; toamna-i pe şesuri,
şi stolul de păsări se scurge prin atingerea ochilor, singur încălzeşte-te
dacă urmele îngheaţă la temelia unei albăstrimi,
subţire e cerul, pierde poverile şi desprins e sufletul acum.

PAAVO HAAVIKKO

   *
  * *

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

La cimitir, în această împrejurime cutreierată de vânt,
sub brazi, pe locul acesta,
m-am oprit şi am revenit pe alee.
Vântul suspină printre copaci, şi mă gândeam la cele trecătoare,
la ziua de ieri, la părintele vântului, la neliniştea
pricinuită de neliniştile mele, la faptul
că pribegeam fără să regret pe cineva,
fără ca cineva să regrete ceva
în această împrejurime cutreierată de vânt.

PAAVO HAAVIKKO

   *
  * *

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

Un făcăleţ de aur învolbură frunzele.
Veneam cu bacurile, iarna trece pe rău în sus,
zăpada cade alene pe munţi,
e târziu, porţile se închid. Vinul a fost băut,
cu bacurile plec, dar spune
cât timp mai e de vâslit pe torentul de gheaţă
până la porţile inimii?

 EEVA-LIISA MANNER

Legendă

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecția BPT

Amurg străin ca licărirea despărtită de lumină.
Copacii despuiați de umbre, de cântecul vântului
și indărătul copacilor depărtare pustie, chipul de amurg al frunzelor.
Și fluviul trece întunecat prin amurg,
vis, despărtire, liniște,
o, somnul liniștit!
Și totuși, cu apele acolo se trece-n uitare
ceea ce numim iubire, legendă, uitare; liedul
și-l cântă străină și frumoasă,
pleacă cu ochii încremeniți și cântă
într-una tristețea, dar nu incetează să spere
timp să apuce că pasărea
în zbor-și, totuși, timpul i se irosește în zbor-
pescuiește vise din fluviu,
liedul și-l gravează în argintul salciei.
Sălciile, cele mai mici creaturi ale Domnului, plâng
ori de câte ori iubirea pornește în pribegie,
cu ochii amurgului langă torentul uitării-
plâng și plâng. O, lied al legendei,
amintire, o, lied al legendei!

EEVA-LIISA MANNER

Iarnă

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecția BPT 

Vârtej de frunze, de ore, de anotimpuri
din incăpere în incăpere.
Zăpadă se invălură, steagurile beznei în fereastră.
Golul izbește zidul, casă se lărgeste în alb,
umbrele scad, propteaua umbrelor gemând.
pe picioarele de jder zăpadă își depune
cuibul în ungherul incăperii.
Ochii, geamuri subțiri, sunt acoperiți de gheată.
Drumul rătăcitor al pasarei stă scris pe pereți.
Cade, oriunde cade, mână nu dă căldură.
Vocile moarte
aici
rătăcesc doar din perete-n perete,
se cuibăresc în părul meu,
în zăpadă usoară a simțurilo
 care acoperă adâncurile,
marginile prefirate,
întunecimea inăbusitoare, și șoarecii dornici de viată.

EEVA-LIISA MANNER

*
* *

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecția BPT

Iată-mă acuma bătrană: multumită
cu orezul șlefuit, cu simpatia animalelor,
nu mi-a dat lumea grăunte mai bune.
Deoarece câinele docil ascultă atent, nesătul,
e răbdător și cunoaște destule
despre lucrurile pădurii, ale veșniciei și ale vântului,
nemărginirea și intuiția să le întrec pe-ale noastre.
Iar orezul e hrănitor, nuca e grasă,
impapusata-i că o crisalidă a viermelui de mătase;
prăjite, boabele au gustul inimii
și fierbinți, pe limba mea clocotesc vioi:
le mănanc cu degetele ce-au pipăit atâtea zădărnicii,
sătulă-s și multumită și pregătită pentru smerenie,
un destin străin și îndelungat
aici, în această colibă,
în casă, între zidurile de hârtie făramicioasă,
ce pare să doarmă,
dar care în nopțile vântoase necontenit se ridică,
la fel unei corăbii ușoare vâslește-n necuprins
de la o stea la altă,
având drept timonier curajul, luna drept felinar
și zodiacul drept hartă:
timpul cască-gonește viclenia aerului, vânturile,
oferind fiecăruia o soartă și spațiul de care-i lipsit,
când semnele-s priincioase și vremea ce zăboveste
își abate privirea.