PĂDUREA VIENEZĂ 1896 RAOUL HAUSMANN - poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de Petre Stoica

PĂDUREA VIENEZĂ 1896

RAOUL HAUSMANN

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de Petre Stoica

pentru Friederike Mayrocker

Pe când eram tânăr, mă duceau în pădurea vieneză.
Pentru ce, o știau numai parcele, care se jucau de-a mama și de-a tata.
Se trecea prin străzi lungi cu multe case. Locul îmi era necunoscut, se numea Leopoldstadt.
Nu-l înțelegeam, căci locuiam pe Rennweg.

Am ajuns pe un pod foarte lung, cu o panglică
albastră de amandoua laturile. Mi s-a spus
că-i Dunărea, că-i lată
de o mie de metri. Putea să fie, dar eu
nu înțelegeam nimic.
Despre pădure, nici vorbă. Ceea ce se desfășura
aici se numea Prater.
Se ajungea la o mare alcătuire rotundă, era
Roata cea Mare.
De jur-împrejurul sau atârnau mici vagoane urâte.
Parcele hotărau intrarea. După o vreme, roata
cu lada ei
tremurând se ridică domol.
De sus, priveliștea era atât de vastă, încât
îmi era greu să-mi fac o părere.
Nu înțelegeam nimic.
Într-o parte erau acoperișuri enorme, în cealalalta
parte părea să fie o pădure.
Lent, lada plutitoare începea să coboare din nou.
O dată depuși, coboram și porneam către o masă.
Aici se mânca salam tăiat subțire
stropit cu bere.

Pe vremea când eram tânăr, mă duceau
în pădurea vieneză.
Pentru ce, o știau numai parcele, care se jucau
de-a mama și de-a tata.
Dar mie nu-mi făcea nici o impresie, pentru că
nu înțelegeam nimic.
Astăzi sunt bătrân și nimeni nu mă duce
în pădurea vieneză.
Parcele care se jucau de-a mama și de-a tata,
au pierit de mult,
și mi se pare c-a pierit și pădurea vieneză.

RAOUL HAUSMANN Petre Stoica din "poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre" bpt, editura minerva (1970)

 RAOUL HAUSMANN (12 iulie 1886, Viena, Austria - 1 februarie 1971, Limoges, Franța) vede lumina zilei în capitala Austriei, care nu e dispusă nici azi să-i recunoască personalitatea artistică deosebit de complexă. Dar Housmann e notoriu pe alte meridiane, în Franța și mai cu seamă în Anglia. În primul rând, istoria literară îl înregistrează drept întemeietorul dadaismului berlinez ("Club Dada"), dominat odinioară de inspaimantatorii "H" Hausmann, Huelsenbeck, Heartfield și Herzfeld), infinit mai radicali decât de confrații lor din Svitera, dacă ne gândim că Huelsenbeck propunea "să se facă literatură cu pistolul"... După informațiile admiratorilor lui Hausmann, consemnăm faptul că el este inițiatorul fotomontajului (în anul 1918) și totodată precursor necontroversat al "neodadaismului" și al "pop-art"-ului. Spirit efervescent, teribil de inteligent și cu pânzele mereu îndreptate spre orizontul noului, Hausmann înscrie și alte performanțe în palmaresul "invențiilor". Astfel, i se atribuie descoperirea "complexului Clitemnestra", și a otophonului (în 1927), transferat ulterior în mașina electrică de calculat, care în anul 1935 obține patent la Londra! Totodată, numele sau e trecut în fruntea pionierilor fotografiei, domeniu în care a adus inovații dintre cele mai substanțiale. Hausmann a colaborat la numeroase reviste europene și a expus tablouri în marile capitale ale lumii. Este autorul următoarelor cărți: Hurrah (1921), Tratat de chestiuni fără soluții importante (1958), Courrier Dada (1958), Catrafuse (1961), Limbaj de țăndări (1962), poeme și lemne (1961), Pin și povestea lui Pin (1962), în colaborare cu Kurt Schwitters.

Poezii de ERICH FRIED in traducerea lui Petre Stoica din "Poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre" bpt, editura minerva (1970)

 ÎN PARCUL PENTRU PROTECŢIA PĂSĂRILOR

ERICH FRIED

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Vulturul dusese trei funcţionari
şi un ministru

Acvila dusese un general
cu onoruri militare

Barza luase doi copii
şi o carte despre o naştere nouă

De-aş fi o pasăre mică
aş zbura la tine

NOSTALGIE

ERICH FRIED

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Casa mea se găseşte pe munte
nu-i greu de zărit de pe mare
Pereţii ei sunt răni

Casa mea se găseşte pe munte
pe muntele fără fântână
fără băutură pentru sete
Ferestrele ei sunt ochi de febre

casa mea se găseşte pe munte
un steag pe întinderi
dar scorţos dar bolnav
Ferestrele ei sunt ochi însetaţi
Treptele ei sunt pulsuri ce bat

Casa mea se găseşte pe munte
în soarele mânios
Dacă vântul poartă scântei
va trebui să se mistuie
Dacă vântul poartă fulgi de zăpadă
va trebui să îngheţe
Un steag bolnav
e casa mea de pe munte

casa mea se găseşte pe munte
ca s-o pot zări
Pulsuri bătând sunt treptele ei
pe care nu le cobor
ochi însetaţi sunt ferestrele ei
pe care nu le deschid

Dacă vântul poartă fulgi
mă simt îngheţat
Dacă vântul poartă scântei
mă simt arzând
nu-i greu de zărit de pe mare
bolnav un steag uscat
în casa mea de pe munte
în care nu sunt

MICHAEL GUTTENBRUNNER poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica

SINGURATECUL

MICHAEL GUTTENBRUNNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

El nu s-a încolonat
şi nici nu a cântat împreună
când era oportun să intri în rânduri
şi să cânţi cu ceilalţi.
Din închisoare
trecu direct la militărie.
Vârât cu forţa în haine de soldat
umblă prin numeroase ţări
înghiţite de victorie
şi numai în biserici şi closete
mai găsea răgaz pentru plâns

 CĂLĂTORIE ITALIANĂ


MICHAEL GUTTENBRUNNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

pe vremea când mă transportau încătuşat,
ajungând în faţa oraşului Neapole,
mă apostrofă un domn în pânzeturi albe şi cu pălărie de paie,
şi cu degete inelate arătându-mi turnurile
ce urcau spre vârful scuipând foc
strigă: Vezi, acolo a murit Leopardi!

ÎNSĂNĂTOŞIRE


MICHAEL GUTTENBRUNNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

zăceam pe paie, asemeni câinelui,
deasupra mea, umbra pereţilor şi în jur
roiul şuierător al muştelor nesătule.

Dacă mă gândesc cât de frumos
a fost soarele şi cum a strălucit
cât timp am zăcut în agonie
inima mea se îngrozeşte din nou.

N-a atins raza oasele mele numărate
dar am ajuns la mulţimea
fierbinte, în iarba proaspătă a colinelor.

Am lăsat în temniţă
o piele încărcată de păr aspru.

Gol, am intrat în vale, în pădure.
A trecut războiul, inima mea a vibrat
şi-am străbătut voiniceşte inundaţia.

CONCEDIU


MICHAEL GUTTENBRUNNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Intocandu-mă acasă,
mi-am găsit oraşul tinereţii distrus.
Cu trunchiuri sterpe
grădinile îşi tânguiau pângărirea.
Venisem cu mâinile goale
în faţa porţii îngropate
unde odinioară se află acoperişul părintesc,
şi cu vârful cizmei
am putut să frunzăresc murdarele, trenţuitele,
preavenerabilele cărţi.

Chin şi manie îmi sugrumau gâtlejul şi inima
îndemnându-mi la fugă picioarele.
Moloz şi cenuşă scrâşneau sub tălpile mele.

GEORG TRAKL


MICHAEL GUTTENBRUNNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Un morman de soldaţi cumplit răniţi,
şi nici un ajutor, şi noaptea lungă,
şi apoi, în revărsatul zorilor, pe medean,
cadavrele rutenilor executaţi,
şi apoi, în spitalul de garnizoană, perspectiva
de a fi adus el însuşi în faţă curţii marţiale;
iată şi ultimile lucruri ale acestui poet,
scrisorile, pe care le-a luat cu el.

POETUL


MICHAEL GUTTENBRUNNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Ia până
şi condu înaripată desenatoare
peste hârtia liniştită,
neademenit de nici o beţie
a muncii ropotitoare.

Brutarii frământă aluatul.
Vasul e răsucit de olar.
Altul doarme în patul femeii.

Dar tu ascultă
ceea ce spune îndărătul uşii
pe care nici o cheie n-o descuie vreodată.

MICHAEL GUTTENBRUNNER prezentare de Petre Stoica din poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970)

MICHAEL GUTTENBRUNNER (Născut: 7 septembrie 1919, Althofen, Austria - Decedat: 13 mai 2004, Viena, Austria) înregistrează numeroase momente de restrişte, încadrate în adevărate chenare de doliu. S-a născut la Althofen (Landul Carintia) şi provine dintr-o familie de ţărani proletari. Prima tinereţe şi-a petrecut-o ca ucenic, zidar necalificat şi servitor, şcoala fiindu-i numai parţial accesibilă; tot în anii adolescenţei este arestat de câteva ori, învinuit de răspândirea unor manifeste ilegale. Cum dorinţa sa de instruire era foarte puternică, se înscrie la un institut de grafică din Viena - e însă eliminat pentru că nu voia să cânte faimosul "Horst-Wesel-Lied". Calvarul carintianului Guttenbrunner începe abia după înrolarea în armată, când va cunoaşte interminabilele marşuri de iad, numeroase răniri pe front şi întemniţări. Curtea marţială îl condamnă la moarte, fiind graţiat în ultima clipă... Înzestrat cu simţul dreptăţii şi al omeniei, pe unde trece ca soldat, Guttenbrunner fraternizează cu cei oprimaţi de armata ocupantă, ceea ce îi atrage în continuare persecuţii. În anii apocalipsei, Guttenbrunner a demonstrat că poetului autentic, indiferent de uniforma pe care e silit s-o poarte, în împrejurări dramatice i se cere să fie în primul rând om. Imediat după război, este internat într-un ospiciu de nebuni! Mai târziu se angajează funcţionar, apoi lucrează ca simplu grădinar în Viena. Trăieşte complet retras, îşi continuă viaţa de apostat şi refuză orice colaborare cu cu presa sau cu radio-televiziunea. A fost căsătorit cu una din fiicele cunoscutului dramaturg german Carl Zuckmayer. Moare la Viena la 13 mai 2004.
Lirica lui Guttenbrunner (încoronată cu laurii "Premiului Georg Trakl" - 1954 şi al "Premiului Fundaţiei Theodor Korner - 1956) este una dintre cele mai interesante şi mature din peisajul poeziei austriece contemporane. Ea pare o confesiune continuă, mai exact: transcrierea unor amare experienţe de viaţă. Tonul versurilor lui Guttenbrunner este agresiv (fără să lipsească nuanţele delicate şi duioase!), provocator, dominat în primul rând însă de focul sincerităţii depline. Ele te pot duce cu gândul la Brecht sau la poezia italiană interbelică, de la care Guttenbrunner a învăţat de bună seama lecţia simplităţii. Mai totdeauna, versurile sale sunt nerimate, fără să cadă vreodată în pustiul prozaismului. Despre poezia sa se mai poate afirma că este o replică - poate neintenţionată - la numeroase "experimente" searbade şi fără finalitate.
În afară unei interesante antologii antirăzboinice, care însumează versuri de la marele Andreas Gryphius, până la Karl Kraus (DURERE ŞI INDIGNĂRI- 1947) ai a unui volum de proze scrise pe când se afla internat la ospiciu ( URME ŞI CEEA CE RĂMÂNE - 1948), Guttenbrunner a publicat numeroase culegeri de versuri: NUIELE NEGRE - 1947, LEMN DE JERTFĂ - 1954, POEME NERIMATE - 1959, şi VREMEA LUNGĂ - 1965.

GERHARD FRITSCH poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica

SFÂNTUL MARTIN

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Sfântul Martin nu-şi împarte
niciodată mantaua întreagă. Cerşetorul
continuă să îngheţe la uşa bisericii. Grâul
nu se pârguieşte aici iar prostănacul satului
afirmă că nici morţii nu se scoală din morţi
de vreme ce trompeta Judecăţii de apoi
e făcută doar din lemn.

STAŢII

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

În provincie, blestemând în faţa
mersului trenurilor, din restaurante ponosite
ascultând cum vagoanele
se izbesc unul după altul la manevră;
câinii latră, în timp ce fierul
rugineşte, femeile nu plâng
numai toamna, fanalele din spate
dispar repede din spatele curbelor -
întotdeuna, ca şi acum: de ce aici,
cum, eu? Cât timp, o, cât timp
trebuie să treacă până ca unul
să afle că aşteptarea
e călătoria, şi călătoria
e staţionarea

CUM SE NUMEAU?

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Cum se numeau oraşele de lemn
ce seara se scufundau atât de blând
în mucegai şi muşchi? Îndărătul acoperişelor
un cer imens
sângera ore în şir.

Ştearsă -
aburi de bălegar şi fum de cuptor -
e amintirea acum. Adie mirosul
supei de chimen, apa
se revarsă din găleată. Până-n odaie
străbat greierii. Apoi, ultima,
lună-n fereastră.

Oraşe de lemn, resemnat scufundându-se
în mucegai şi muşchi:
unul dintre voi
şi azi încă
se ridică în noapte
şi ţipă.

Verde era
sângele în piaţă.
Un cal sări
în măruntaiele ei
şi gemu: Ce faceţi?

Toate oraşele de lemn
se înecară
în mucegai şi sânge.
Calul nechează
spre lună.

PANTĂ

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Foarte încet foarte verde
apă spre nord apă spre răsărit
vaci sub arini pe Bzura
ca şi pe Sâmbre ce uşor de spus
toată carnea e asemenea ierbii
către amiază către seară
greu de spus de ce nu
de ce da
pe verdele câmp de bătălie
carne şi iarbă.

PE CERUL DE RĂSĂRIT

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Fum pe cerul de răsărit. Neadiat
un zid de fum ingrosandu-se. Focul
e nevăzut. Frig. Pământ mocnind.
Stepa-i o vie. Părul pânzei de păianjen
se zbârleşte-n oglinzi. Cine îşi cheamă
oamenii şi se aude rostind: trăim?
Marionetele despică dovleci după dovleci
şi aruncă seminţe îndărătul oglinzilor,
Târziu sau devreme, răsuflă răsufletul,
indicatoarele drumurilor dansează. Eu ard
în gerul zornăitor.

CARUSEL

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Aruncat pe cal porniţi împreună cine
rămâne căpitanul pe lemn de cal
în faţă-n corăbioara veşmânt de fetiţe o stindard
cântec de frunziş şi sunet de orgă vântul nechează
în noapte mândru adie vesmântul calului
galopează inima America e mare
cocoşat îngerul cu trâmbiţă dă din cap
suflă praf pe lemn de fetiţe pe care
le văd alb mucegăind
sub lovituri şi zugrăvite
stele-n grindiş
sus jos
acum.

GERHARD FRITSCH prezentare de Petre Stoica din poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970)

GERHARD FRITSCH (1924-1969), ca mai toţi scriitorii generaţiei sale, a "supravieţuitorilor", cum li se mai spune, începe să publice după terminarea celui de al doilea război mondial. Se naşte la Viena şi este fiul unui profesor de liceu. În timpul războiului, face parte din cadrele aviaţiei, la serviciul de transporturi. Între anii 1946-1950 studiază la Universitatea din Viena (germanistică şi istorie), apoi devine bibliotecar. După 1958 îl găsim în fruntea revistei WORT IN DER ZEIT, căreia îi asigura un conţinut de înalt nivel artistic, impunând-o astfel şi peste hotare. Până la sinucidera sa editează, (împreună cu Rudolf Henz şi Jeannie Ebner) lunarul LITERATUR UND KRITIK.
Poezia lui Fritsch, care a evoluat spre o satiră plină de fineţe, a fost adunată în următoarele volume: ÎNTRE KIRKENES ŞI BARI - 1952, LUT ŞI FORMĂ - 1954, şi ULCIORUL DUHURILOR - 1958. A publicat şi două romane de succes: MUŞCHI DE PIETRE - 1956 şi CARNAVAL - 1967 şi traduceri din W.H.Auden: AICI ŞI ACUM - 1961. Se mai cere amintit faptul că Fritsch a tipărit numeroase antologii, eseuri şi prefeţe, preocupat fiind în permanenţă să popularizeze opera colegilor săi întru poezie. A obţinut un şir de distincţii literare, printre care şi "Premiul de stat al Austriei" pe anul 1957. Prin moartea lui Fritsch, literatura austriacă a pierdut unul dintre scriitorii ei de talent viguros, un animator fara egal al vieţii spirituale din patria lui Trakl. (1924-1969), ca mai toţi scriitorii generaţiei sale, a "supravieţuitorilor", cum li se mai spune, începe să publice după terminarea celui de al doilea război mondial. Se naşte la Viena şi este fiul unui profesor de liceu. În timpul războiului, face parte din cadrele aviaţiei, la serviciul de transporturi. Între anii 1946-1950 studiază la Universitatea din Viena (germanistică şi istorie), apoi devine bibliotecar. După 1958 îl găsim în fruntea revistei WORT IN DER ZEIT, căreia îi asigura un conţinut de înalt nivel artistic, impunând-o astfel şi peste hotare. Până la sinucidera sa editează, (împreună cu Rudolf Henz şi Jeannie Ebner) lunarul LITERATUR UND KRITIK.
Poezia lui Fritsch, care a evoluat spre o satiră plină de fineţe, a fost adunată în următoarele volume: ÎNTRE KIRKENES ŞI BARI - 1952, LUT ŞI FORMĂ - 1954, şi ULCIORUL DUHURILOR - 1958. A publicat şi două romane de succes: MUŞCHI DE PIETRE - 1956 şi CARNAVAL - 1967 şi traduceri din W.H.Auden: AICI ŞI ACUM - 1961. Se mai cere amintit faptul că Fritsch a tipărit numeroase antologii, eseuri şi prefeţe, preocupat fiind în permanenţă să popularizeze opera colegilor săi întru poezie. A obţinut un şir de distincţii literare, printre care şi "Premiul de stat al Austriei" pe anul 1957. Prin moartea lui Fritsch, literatura austriacă a pierdut unul dintre scriitorii ei de talent viguros, un animator fara egal al vieţii spirituale din patria lui Trakl.

RICHARD VON SCHAUKAL poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica

CASTELE VECHI

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Dragi îmi sunt castelele vechi cu steme cizelate, deasupra portalului,
cu afumate tablouri de străbuni viguroşi, în săli mohorâte,
vechi castele, prin ruinate ferestre cu bolţi
din înalt crenelat scrutînd spre valea împădurită.
Deasupra se caţără iederă, sprâncene smulse cu forţă...
Liniştea curţii, unde paşii răsună pe piatră.
În parcul răvăşit cad frunze de toamnă,
largile scări
încă visează melodioase înclinări
de veşminte mătăsoase
ale căror parfumuri le tăinuiesc mai departe,
palpaietoarele plecări sărbătoreşti
în lumile de basme şi măşti...
În coroanele copacilor încărunţind
cuiburi îşi fac mari păsări
care zboară îndoliat şi greoi
aici şi acolo în jurul
sulitatelor turnuri...

COPIII

RICHARD VON SCHAUKAL




poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Acum dorm, bălaie capete
au sprijinit domol pe mâinile subţiri.
Încet le potrivesc învelitoarea şi tăcut îmi trec alintul
peste frunţile pure îndărătul cărora
se ascund miracole, ce m-au uitat de mult pe mine.

PHEBUS APOLON

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica



Sub copitele armăsarului solar
aş vrea să sfârşesc,
învâlvorat de rostogolitoarele roţi ale focului,
orbit de ochii strălucitori
ai lui Phebus Apolon,
care avăntă biciul de trăsnete
mare şi rece,
lins de flăcări,
peste coamele roşii.

PERSEPOLIS

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

În lumina albastră a lunii
se scaldă suple scări albe.
Umbre de coloane amuţite pe marmoreenele trepte.
Lacom adulmecând,
cu labe de catifea
leii se furişează
pe scări în sus.

Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970, Petre Stoica - RICHARD VON SCHAUKAL

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

RICHARD VON SCHAUKAL (1874-1942) face studii juridice şi obţine titlul de doctor în drept. Intră în aparatul administrativ chezaro-crăiesc, unde cucereşte titluri superioare (printre care şi cel de consilier ministerial), impunându-se printr-o stăruinţă tipic burgheză. În anul 1918 este înnobilat. Retragandu-se din lumea birourilor, Schaukal îşi dedică restul vieţii slujirii muzelor. Opera sa, de proporţii considerabile (poezie, proză, eseistică şi teatru), se dezvoltă sub semnul pendulării între "decadentism" şi tradiţie. Până la urmă Schaukal optează definitiv pentru ultima formulă, devenind un apărător înfocat al tradiţiei şi duşman al oricărei innoiri. Temele poeziei schaukaliene sunt luate din registrul neoromantismului (castele vechi, moartea, lumea de paradis a copilăriei etc.), dar şi al mitologiei. Versurile sale, simple, spontane, impresioniste, pline de acurateţe şi străine complicaţiilor formale, rezistă cu succes în proba timpului. Primul său volum de versuri apare în 1893 (GEDICHTE) pe care Schaukal îl întregeşte mereu, până în anul 1912, când îşi tipăreşte culegerea VERSURI NOI; peste doi ani le adaugă patriotardele SONETE DE BRONZ iar în 1917 volumul PATRIA SUFLETULUI. Schaukal şi-a legat numele şi de o serie de traduceri din liricii francezi (Verlaine, Herdia, etc.) şi din Shakespeare. Dintre scrierile sale de proză notabil e romanul VIAŢA ŞI OPINIILE DOMNULUI ANDREAS BALTHESSER, DANDY ŞI DILETANT - 1907.

Poezii de JEANNIE EBNER in traducerea lui Petre Stoica (poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970)

UNDEVA

JEANNIE EBNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Golindu-mi paharul, voi pleca mai departe.
Cere puţină despărţire, trudă să mă ridic
şi doi bănuţi de aramă. (Atâta-i socoteala.)
Nu mai am nevoie de palton.
O geantă, umbrelă, o carte?
Cu mine n-am adus nimic. E mai uşor aşa.
Şi ce dacă înainte de căderea nopţii
voi fi încă departe pe stradă?
Sau poate acasă?
Sau cine ştie unde?

FOAME

JEANNIE EBNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Capul tău vine asemenea unei corăbii încărcate.
Aşteptăm în port. Şi ne e foame.
Soseşti de pe ţărmurile negre, cu aur şi fildeş,
dar copiii duc dorul laptelui
şi pier ca florile bolnave.
Inima ne-am crescut-o mare. Încolţea,
se făcu pom şi avea fructe, ce nu se parguiau niciodată:
doar mâini apucând în gol.
Golul adiind umple cu vânt pânza ta nouă
şi asemenea soarelui, în orizont, capul tău
urcă şi coboară
încărcat cu fructul palid al inimilor noastre.

Ne-am îngropat copiii
în turnuri de aur şi fildeş.
Iată-ne din nou aşteptând în porturi.
Şi ne e foame. Şi niciodată nu ştim după ce.

AROMA UNEI BANANE

JEANNIE EBNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Trupul iubitului meu e răcoros precum ploaia
şi-i cald precum soarele,
trupul iubitului meu înmiresmează gingaş şi plin
de taină.
Precum fructul bananului în coaja-i tare, palid-gălbuie,
precum fructul în coajă, astfel stă el aşternut în palmele mele
când buzele ostenite de jocul dragostei
se lasă, mai strânse decât ploaia, mai suave decât
roua.

Trupul iubitului meu e mai moale decât nisipul
şi-i mai cald decât soarele.
pe cerul gurii sale se adună apele vieţii,
apele iubirii, apele veşnicei reveniri.
Iubitul meu doarme. Sub cojile pleoapelor
se ascund întunecatele, dulcile fructe ale ochilor

De pe nisipul fin al ţărmului barca mi-o împing în apă.
Vâsla se ridică şi coboară în ritm egal
şi îngân un cântec vechi.
În barcă bananele coapte zac ciorchini,
evantaie cărnoase, umplute cu fragedă carne de fructe.

Zumzăie o muscă, o muscă verde, somnoroasă.
Soarele se înalţă. Monoton curge fluviul. Eu cânt:

Trupul iubitului meu e pentru mine ploaie, nisip şi soare.
Precum fructul bananului i se topeşte gura
sub sărutările mele.
Aromele sale delicate aţâţă jarul în creştere.
Monoton murmură apele vieţii, apele dragostei,
apele veşnicei reîntoarceri

NISIP

JEANNIE EBNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

În noapte, în nisip, în vânt
piciorul tău nu lasă nici o urmă.
Tu vii cu boabe şi frunze colorate în păr
îngânând un cântec, păzind un vis -
cântecul e numai nisip, visul e numai
nisip ce se scurge printre degete,
în vânt, în nisip, în nisip.

ÎŢI MULŢUMESC...

JEANNIE EBNER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Îţi mulţumesc pentru dragostea care m-a găzduit,
pentru ura care m-a izgonit şi pentru calmul despărţirii.

Mult îţi mulţumesc pentru calea arătată.

Îţi mulţumesc pntru stele şi flori,
pentru iarba sfânta şi pentru Crai nou,
pentru nor şi văzduh, pentru aerul din preajmă.

Mult iti mulţumesc pentru pom.

Îţi mulţumesc pentru duşmanul care m-a atacat la amiază
şi pentru prietenul care seara m-a condus acasă.

Mult îţi mulţumesc pentru viaţa mea -
şi pentru că se trece şi ea.

Dar tu vei rămâne, plin de fericirea existenţei,
când florile se scutură şi stelele se sting, când
arborele se usucă iar drumurile rămân fără ţintă,
când duşmanul putrezeşte, când prietenul e mort,
când n-o să mai fie nici dimineaţă, nici seară.

Tu vei rămâne, după ce viaţa mea se trece
o dată cu dragostea mea pentru viaţă.

De aceea îţi mulţumesc pentru fiinţa mea toată -

pentru existenţa ta, îţi mulţumesc.

Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970, Petre Stoica - JEANNIE EBNER

JEANNIE EBNER

Petre Stoica

JEANNIE EBNER (1918-2004 s-a născut în Australia, la Sydney. Anii şcolarităţii o aduc în capitala Austriei, unde o să locuiască până la sfârşitul vieţii, în 2004. De foarte tânăra intenţionează să între într-o mănăstire, dar renunţă după ce descoperă voluptatea scrisului. Primele ei versuri sunt compuse în 1930! La vârsta de 16 ani lucrează ca funcţionară într-un birou, găsind totuşi răgazul să citească asiduu din Karl Marx şi Rilke. Absolvind gimnaziul, se înscrie la Academia de arte plastice din Viena, fără să obţină vreo diplomă însă. Jeannie Ebner este o vreme stenotipistă, graficiană şi preparatoare de limba engleză. Din anul 1950 îşi câştigă existenţa numai din scris. A fost şi editoarea revistei LITERATUR UND KRITIK
Jeannie Ebner se impune la început prin proză, romanul ei din 1954 (EI AŞTEAPTĂ UN RĂSPUNS) fiind considerat o remarcabilă apariţie editorială austriacă. I-a urmat un alt roman (SĂLBĂTICIUNEA VERII TIMPURII, 1958) şi frumoasa culegere de nuvele (ZEII NU VORBESC, 1961). După Hans Weigel, aceste creaţii constituie "redarea magică a atmosferei vieneze". Bibliografia scriitoarei înregistrează un şir de titluri importante, din care se cere menţionat măcar romanul FIINŢE ÎN VIATĂ, 1964.
Binecunoscută şi ca autoare de versuri, Jeannie Ebner scrie o poezie duios-melancolică, în care sesizăm numeroase simboluri din realitatea cotidiană. Cele mai bune poeme ale ei se află în volumul GEDICHTE, apărut în 1965

Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970, Petre Stoica - Rainer Maria Rilke

Petre Stoica:

RAINER MARIA RILKE (1875-1926) s-a născut la Praga ca fiu al unui mic funcţionar feroviar. Frecventează în silă o şcoală militară, după care se înscrie la Academia comercială din Linz; studiază în oraşul natal artele, literatura şi istoria dreptului, dar nu are răbdare să-şi desăvârşească studiile şi, părăsind Austria, se stabileşte rând pe rând la Munchen, Berlin şi Florenţa. Întreprinde călătorii în Rusia, Franţa şi Italia. Rusia a lăsat asupra poetului o impresie zguduitoare, ramanandu-i prieten statornic pentru totdeauna. Întâlnirea cu Tolstoi - care nu i-a împărtăşit viziunea idilică pe care şi-o formase despre evlavia ţăranului rus - n-a decurs într-o prea mare armonie. În anul 1905 a fost secretarul sculptorului francez Rodin, despre arta căruia a şi scris o carte citită şi astăzi cu interes. Între anii 1911-1912 locuieşte în castelul Duino aşezat pe ţărmurile însorite ale Adriaticei. După terminarea războiului mondial se stabileşte în Elveţia, locuind în turnul castelului Muzot din Walis. În general, uzează de ospitalitatea unor prieteni şi protectori bogaţi în ale căror castele găseşte liniştea necesară creaţiei. Bolnav de leucemnie, moare în apropierea localităţii Montreux. Este înmormântat lângă zidurile bisericii din Raron, în mijlocul unor privelişti de o rară frumuseţe.

Rilke "avea nostalgia frumosului şi a marilor valori intr-o epocă în care urâtul se amesteca din ce în ce mai mult cu produsul de masă şi cu standardizarea" (Glaser/Lehmann/Lubos). Autorul lui STUNDEN-BUCH, n-a cunoscut celebritatea timpurie, ca vienezul Hofmannsthal. Primele sale două volume aduceau poeme destul de obişnuite pentru momentul acela, dar caligrafiate cu graţie, în maniera JUGENSSTIL-ului. Pentru ca apoi poezia lui să se reverse în melodii nemaiauzite, legănate într-o limbă plastică, foarte muzicală, pururi proaspătă. Treptat universul lui specific se conturează: copilăria, moartea, dragostea, natura, obiectele. Copilăria revine obsesiv, un simbol al unei purităţi pe care omul modern din epoca rilkeana părea să n-o mai regăsească. Motivele romantice timpurii ("împlinirea prin moarte") revin şi ele des, exprimate printr-o sensibilitate sfâşiată de incurabile melancolii. În creaţia sa atât de inefabilă, Rilke ridică probleme general umane, pe care le credea rezolvabile prin mijloacele artei. Opera lui Rilke demonstrează o permanentă, chinuitoare căutare a unor răspunsuri în zone transcedentale, dar şi pe pământ, unde "Dumnezeu se află în toate". Unii văd dezlegarea acestor căutări în cele ZECE ELEGII DUINEZE, rod al unor experienţe artistice deplin maturizate. Angoasa lui, a omului modern, claustrat, răzbate puternic din versurile elegiilor, în ciuda hermetismului lor.

(Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970)

ERNST JANDL - POEZII, poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica

SALA DE AŞTEPTARE

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Cu ochelari şi în halat alb
cel aşteptat va privi prin deschizătura uşii
iar unul se va ridica
din mijlocul cetei

Şi înainte ca uşa să se închidă în urma vreunuia
cei din ceaţa ghemuită
se vor retrage umil într-un magazin -
un plasture-caiet pentru rănile gândirii,
un cort al căsătoriei, din hârtie colorată.

Şi înainte ca îndărătul acelei uşi să se întâmple
ceea ce trebuie să se întâmple
cei ghemuiţi îndărătul paravanelor de hârtie
vor îndeplini ritualuri ciudate
cu nasturi de manşetă încheind căsnicii,
çu şampon limpezind crime.

EXCURSIONOSTII

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Ca un os, denumirea localităţii
trece din gură în gură printre excursioniştii
călătorind în barca cu motor.

După înconjurul cu pauzele de contemplare
la debarcarea excursioniştilor
se naşte curiozitatea.

La întoarcerea bolborosită a bărcii cu motor
falca excursioniştilor
e preocupată de guma de mestecat Şi acum.

ICAR

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Zbura înalt,
deasupra celorlalţi.
Aceştia rămăseseră în nisip
crabi şi caracatiţe.
Zbura şi mai înalt
decât tatăl sau, dibaciul
Dedal.
Soarele îi smulgea pene din aripi.
Din ochi îi picurau lacrimi de ceară.
Icar zbura.
Icar se prăbuşea.
Icar se prăbuşea
cu mult deasupra celorlalţi.

DIMINEAŢă

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Trezit, luminos şi uşor legănat
îşi desfăşoară drumul
spre locul acela
care-i determină curgerea zilei.

În urma lui, soarele înverşunat
azvârle bulgări de zăpadă
înfăşurate în sârmele ploii.

După şapca cu clape şi blana de iarnă
îşi depune şi ochelarii -
cum ai depune o sabie

şi apoi, mândru, asemenea unui dulap cu acte
rânduit cu date de specialitate,
eliberat de neglijenţele din somn
tronează în birou.

SEMN

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Fărâmate-s ulcioarele armonioase,
talerele cu chip helenic,
auritele capete ale clasicilor -

dar lutul şi apa se răsucesc mai departe
în colibele olarilor.

ÎN SOMN

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Nimeri un copac.
Îşi clădi dedesubt o casă.
Din copac îşi taie un toiag.
Toiagul era suliţa lui.
Suliţa era puşca lui.Puşca era tunul lui.
Tunul era bomba lui.
Bomba îi nimeri casa
Si smulse copacul din rădăcini
Stătea alături şi se minuna
dar nu se trezi.

ATLAS

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

atlas
e nevoit
să poarte
globul
pe care

maiorul
matadorul
şi un batalion de baroni
gonesc
buchete de flori



    *
   * *

ERNST JANDL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

în cămaşa albă
pulsează
noaptea tulbure

la ţărm
bocesc
pantofii de purpură

cingătoarea mea
amurgeşte
spre acasă

barca mea
se oglindeşte
în abur de mac



   *
  * *

ERNST JANDL

nemărginită
indispensabilă
gratuită
agrafa unui păstrăv
albastră mănuşă a unei găini
scufiţa unui şoarece roşu.

Poezii de Jakob Haringer in traducerea lui Petre Stoica - din poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970)

MELANCOLIE

JAKOB HARINGER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Sunt un străin, cândva am fost un poet.
Sunt ultimul oaspete din zori al prostituatei obosite.
Sunt peretele care aude totul dar nu spune nimic.
Sunt o lumină care noaptea arde la căpătâiul muribundului.
Sunt matelotul care se întoarce din ţări depărtate şi află că l-a înşelat nevasta.
Sunt zăpada deasupra căreia rugineşte ultima rază a soarelui.
Sunt bătrânul orb care nu poate să moară.
Sunt cartea de rugăciuni a cusătoresei, pătată de lacrimi amare.
Sunt moşneagul care se însoară cu o fată.
Sunt noaptea tuturor disperaţilor şi nemângâiaţilor, condamnaţi la moarte.
Sunt cântecul vesel, trist îngânat în celulă.
Sunt copilul pe care nu-l bucură nimeni cu joaca şi surâs.
Sunt mielul orb, care caută zadarnic tată mamei.
Sunt ultimul orăcăit de broască din stufăriş -
sunt o stâncă visând viorele, muşchi şi grozamă,
nu sunt eu steaua care-şi află cerul -
acum sunt doar ceva mai mult, dar ce, nu ştiu nici eu...

VIENA

(V)

JAKOB HARINGER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Ei sunt ca muştele care, prinse de clei, încă speră...
Dintr-o dată izbucnesc duhori de miasme.
Mugurii lovesc în fereastra vagonului,
în cafenea un tânăr stă singuratec.
În grajd, servitorul o apucă pe slujnica blondă
în timp ce ploaia picură lin pe acoperiş.
Nu ţi-a dărui ţie viaţă un drum. Când Domnul
te-a zămislit, s-a înfricoşat şi-a murit.
Prin lumina verde străluceşte o ploaie
trudită ca visul care curge prin viaţă.
Roşcat ţi se topeşte părul în soarele sumbru:
unde sunt uşi, e beznă şi, vai, atâta pustiu!
Izul gărilor nu mai aduce vraja blândeţii
asemeni femeilor frumoase pe cari nu le poţi înţelege
Umerii tremură încă de un plâns înăbuşit -
de unde vin, nicio floare nu mai creşte

Jakob Haringer

Autor
Născut: 16 martie 1898, Dresda, Germania
Decedat: 3 aprilie 1948, Zürich, Elveţia