Petre Stoica:
RAINER MARIA RILKE (1875-1926) s-a născut la Praga ca fiu al unui mic funcţionar feroviar. Frecventează în silă o şcoală militară, după care se înscrie la Academia comercială din Linz; studiază în oraşul natal artele, literatura şi istoria dreptului, dar nu are răbdare să-şi desăvârşească studiile şi, părăsind Austria, se stabileşte rând pe rând la Munchen, Berlin şi Florenţa. Întreprinde călătorii în Rusia, Franţa şi Italia. Rusia a lăsat asupra poetului o impresie zguduitoare, ramanandu-i prieten statornic pentru totdeauna. Întâlnirea cu Tolstoi - care nu i-a împărtăşit viziunea idilică pe care şi-o formase despre evlavia ţăranului rus - n-a decurs într-o prea mare armonie. În anul 1905 a fost secretarul sculptorului francez Rodin, despre arta căruia a şi scris o carte citită şi astăzi cu interes. Între anii 1911-1912 locuieşte în castelul Duino aşezat pe ţărmurile însorite ale Adriaticei. După terminarea războiului mondial se stabileşte în Elveţia, locuind în turnul castelului Muzot din Walis. În general, uzează de ospitalitatea unor prieteni şi protectori bogaţi în ale căror castele găseşte liniştea necesară creaţiei. Bolnav de leucemnie, moare în apropierea localităţii Montreux. Este înmormântat lângă zidurile bisericii din Raron, în mijlocul unor privelişti de o rară frumuseţe.
Rilke "avea nostalgia frumosului şi a marilor valori intr-o epocă în care urâtul se amesteca din ce în ce mai mult cu produsul de masă şi cu standardizarea" (Glaser/Lehmann/Lubos). Autorul lui STUNDEN-BUCH, n-a cunoscut celebritatea timpurie, ca vienezul Hofmannsthal. Primele sale două volume aduceau poeme destul de obişnuite pentru momentul acela, dar caligrafiate cu graţie, în maniera JUGENSSTIL-ului. Pentru ca apoi poezia lui să se reverse în melodii nemaiauzite, legănate într-o limbă plastică, foarte muzicală, pururi proaspătă. Treptat universul lui specific se conturează: copilăria, moartea, dragostea, natura, obiectele. Copilăria revine obsesiv, un simbol al unei purităţi pe care omul modern din epoca rilkeana părea să n-o mai regăsească. Motivele romantice timpurii ("împlinirea prin moarte") revin şi ele des, exprimate printr-o sensibilitate sfâşiată de incurabile melancolii. În creaţia sa atât de inefabilă, Rilke ridică probleme general umane, pe care le credea rezolvabile prin mijloacele artei. Opera lui Rilke demonstrează o permanentă, chinuitoare căutare a unor răspunsuri în zone transcedentale, dar şi pe pământ, unde "Dumnezeu se află în toate". Unii văd dezlegarea acestor căutări în cele ZECE ELEGII DUINEZE, rod al unor experienţe artistice deplin maturizate. Angoasa lui, a omului modern, claustrat, răzbate puternic din versurile elegiilor, în ciuda hermetismului lor.
(Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu