Prognoza meteorologica(1981)

SCRISOARE

Imi ceri parerea despre sonetele recent aparute
intr-o frumoasa editie legata in piele de iepure
desi trebuia sa-mi culeg urgent dovlecii turcesti
m-am apucat imediat de citit ei bine
afla ca singurul lor adevar e rima

PROGNOZA METEOROLOGICA

In anul acesta la sfarsitul lui iulie
iarna isi inchide stagiunea deschisa in aprilie
apoi se instaleaza primavara
berzele vor veni mai tarziu
rand pe rand reproduse in noile manuale scolare

TELEGRAMA

Pregatit discursul sosesc punctual
la inmormantarea ultimului iepure de camp
pun si frac

ECOLOGICA

Dispar carabusii berzele broastele
dispar pana si meloanele bunicilor
important e faptul ca nu dispare
increderea in progres

MICA PUBLICITATE

Pierdut hartii adeverind
cunostintele bunicilor despre adevar
oricum erau nule rog gasitorul
sa nu ma mai deranjeze

Pierdut Carta vietuitoarelor din padure
aducatorului recompensa
o pusca de vanatoare

Pierdut in tramvai sau in biblioteca
increderea mea in destin
o declar absolut nula

Pierdut puncte de orientare in ceata
ma aflu langa vila lupilor
astept cu incredere

ILUSTRATA DIN STATIUNEA DE ODIHNA

O duc minunat
aici avem o multime de tranzistoare
aveam si cateva megafoane puternice
din pacate
ma deranjeaza murmurul izvorului

POEM IDILIC

Orasul doarme
de pe terasele sale inalte
pisicile ling stelele cerului
orasul doarme
in canalele sale parfumate
sobolanii planifica
cuceriri de noi teritorii

ALT POEM IDILIC

La marginea orasului
fier vechi sticle sparte anvelope uzate
resturi menajere sesuri de zgura

asezati pe scaunele de plastic
sobolanii asculta cu piosenie
imnul gunoiului

BASM MODERN

Copiii descopera in iarba un peste
copiii deschid o fereastra
si curiosii se strecoara in odaile pestelui
in care vad
containere cu reziduri atomice
cutii de conserve umplute cu pacura
zdrente ziare tuburi de spray
pasari si lacuste moarte
si mii de obiecte din plastic
copiii vad totodata o carte in care se afla
ode inchinate naturii si splendorilor sale

BANALA

Oameni va iubesc
spunea ultima pasare
agonizand pe plaja cu pacura

SCHERZO

Am visat
ca bombardierele
au fost prefacute in baruri de noapte
ca submarinele
au fost prefacute in crescatorii de pauni
ca tancurile
au fost prefacute in locuri de joaca pentru copii

intr-o singura noapte
sa visezi atatea prostii...

ANUNT

La casa de mode a zanei din padure
se pot comanda costume de protectie
impotriva cumplitelor iradiatii atomice
persoanele interesate primesc informatii suplimentare
de la orice intreprindere de pompe funebre

EPIGRAMA

Cunosc trecutul
traiesc prezentul
in privinta viitorului
suflu pana si-n iaurt

POEM DUIOS

Iata-ma purtand acum ochelari
dupa atatea decenii
observ ca in supa mea
plutesc doar frunze de urzici

ANUNT LA MICA PUBLICITATE

Cedez sicriu bidermeier stare
exceptionala preiau adapost
antiatomic confort trei sau patru sunati
dupa incheierea tratativelor de pace

SI TOTUSI

Tatal meu purta pantaloni bufanti
si totusi cel de al doilea razboi mondial a izbucnit
eu port pantaloni evazati

APROAPE O EPIGRAMA

Dupa riguroase cautari prin mari biblioteci
am aflat ca de-a lungul timpului in lume
s-au fabricat opt milioane doua sute douzeci si patru de tunuri
ei si imi spunea cotofana ei si

SI CE?

Si ce daca sunt adeptul ceaiului de sunatoare?
si ce? inseamna oare sa nu am dreptul sa numar
petecele de pe fundul istoriei?

IN LINISTE

In aceasta problema ar fi multe de spus
eu insa imi beau in liniste siropul de coacaze
si din cand in cand ma gandesc la zilele
cand ma chinuia atat de tare maseaua

CARTE POSTALA

Spui ca iti pare rau
cine te-a pus?
mai bine ramaneai crescator de furnici

CHESTIONAR

Unde mananc?
pe unde apuc

unde dorm?
in pod

unde scriu?
in hamac

daca am curaj?
tocmai am ucis o furnica

ce gandesc?
domnule
ma plictisiti cu atatea intrebari

CA UN DERBEDEU

Ca un derbedeu m-am furisat in dosare
se vorbea in ele de virgule de flori se vorbea
despre ultima mea plimbare sub luna la mare
despre alte lucruri descoperite in dosare
voi aminti intr-un poem caligrafiat mai frumos

POEM NEVINOVAT

Iubirea adevarul speranta
inscrise pe aripile fluturelui oprit in poiana
de ce dezinfectarea locului?

Muzica sufletului meu(11)

Poezia de vineri(VIII)

Arta de-a imbatrani

am asteptat o luna un an un deceniu
ba chiar mai mult calendarul jupuit
indica o jumatate de secol

cate mere acre nu am mancat in rastimp
cate umilinte nu am inghitit
am suportat pana si ghearele femeilor
dar mesajul nu a sosit speranta
se plimba pe o strada laturalnica

las deschisa usa ferestrele poarta
cine stie poate soseste
din cand in cand pe neasteptate
rasare un sughit de speranta o vastitate stearpa
pierduta sub bataia pleoapei

mai astept

purtatorul mesajului zarul
se rostogoleste pe undeva jucat la marginea santului
de tanarul barbar cu inel in ureche

astept pana maine pana poimaine
pana la anul cine stie cine

arta de-a imbatrani
presupune rabdare transformarea sughitului
in deliciu

Nici azi

Am asternut farfuriile tacamurile paharele
toate sunt noi toate
au claritate de primavara

si iata ca nu vii nici azi

mancarea se sleieste apa ingheata in pahare
muzica noastra preferata candva
sughite funebru

ma asez la masa imbracat
in hainele actorului ramas fara rol

(din vol. "Pipa lui Magritte", Ed. Brumar, 2005)

Piata Tien An Men II -2-

Elegie

Minciuna preotului-broasca in fata credinciosilor
minciuna iesita din burta grea a legiuitorului
minciuna adapostita in vagine di-n carii dentare
minciuna imprastiata de urina noului filozof
minciuna inflorita pe painea tare ca piatra
minciuna mamei a tatalui si a copilului in fasa
minciuna lipita de piciorusele gandacilor
minciuna rostita pana si-n clipa orgasmului

Doamne mantuieste-ne si arunca o bomba cosmica
peste minciuna care zi de zi
ne roade viscerele

Buletin meteo
(iulie 1990)

Liga femeilor la menopauza spumegand
impotriva studentelor cu pulpe fragede
pe asfaltul capitalei urmele cizmelor de cauciuc
esarfe negre in piata Tien An Men II
cartile Universitatii patate de fecale si urina
promisiuni in care se impreuna broaste raioase
inmultirea exilatilor inlauntrul si-n afara tarii
nomenclatura recitand un nou alfabet teroristi transformati in gradinari blajini
copii cu burta umflata de ciorba
buruieni pe morminte anonime
teama lacrimi plosnite raie sida
si paine uscata

starea vremii ramane stationara

Cer senin

Seara stau in fotoliu si privesc ingandurat
salturile broastei pe ecranul televizorului
ma linisteste doar buletinului meteorologic
care anunta ca maine cerul ramane senin
la fel ca-n anii trecuti cand suflam
in cimpoaiele socialismului victorios

Ziarele

Noapte de noapte citesc ziarele
dimineata cand ma var in asternut
navalesc spre mine monstrii lui Goya

Liniste si pace

In vila nimfelor rosii e liniste si pace
lebedele plutesc pe canale acoperite cu lintita
paznicului i-a crescut barba pana la genunchi
iar cheile ruginesc in buzunarele arhivarilor
care asteapta preluarea documentelor ce atesta
ridicarea fetusilor la rang de printi

da e liniste si pace in vila unde invatatura lui Marx
se impreuna cu imbecilitatea balcanica

Fragmente de jurnal(7-11 februarie)

7 februarie

A nins abundent.

Imi cercetez inima si fredonez cantecul anilor disparuti.

Trec pe la Coana Firica sa-mi imprumute o lopata de lemn spre a-mi putea croi drumul de acces prin curte. Ma pofteste in bucatarie sa-i gust din dulceata, o refuz invocand graba. Insista si cedez. Imi relateaza atmosfera serbarii la care a participat ieri. I -au placut calusarii si "cantaretii din caval", atat. In sala era o galagie asurzitoare. Un pas pana la diatribe la adresa tineretului de azi "care a innebunit, injura, nu mai da buna ziua". Pe toti i-ar tunde. "Ce mai e si cu parul asta lung?', se scutura puritana. ma straduiesc s-o asigur ca nu lungimea parului provoaca raul. Ea o tine nu si nu. Incerc s-o conving ca stramosii nostri purtau parul lung, cazut pe umeri, ca eu insumi apucasem pe bunicul meu dinspre partea tatii cu plete albe, lungi, tare frumoase. Ea, de colo: "Dar perciunii? De ce umbla cu perciuni? Se purtau si perciuni?, reia indignata. Eu, de colo: "Se purtau si perciuni, indeosebi in secolul trecut. Sau nu?". Tace si reflecteaza neincrezatoare. Palavrageala inutila.

8 februarie

Din nou in bucataria Coanei Firica. Examinez calendarul bisericesc prins in pioneze deasupra patului. Sunt curios cat a dat pe el. "Cinsprezece lei, desi costa numai un leu. I-am zis preotului, al de mi-e nepot. El, cica diferenta e pentru biserica, stiu eu, vara banii in buzunar." Ii vorbesc despre realele necesitati ale bisericii. Ea: "As preotul tanar ce pleca, nu adunase bani pentru reparatul bisericii? Si nimic...Avea in inima numai dorul castigului..." Vai, inclin sa cred ca afirmatiile vecinei nu sunt departe de adevar.

Ultima data in capitala, am cumparat o tiparitura deosebit de interesanta: Datini si eresuri populare de la sfarsitul secoluluial XIX-lea, semnata de Adrian Fochi. Deocamdata un citat prin care aflam ce crede taranul despre el insusi: "E ca rachita: toti il smulg si el tot odrasleste".

9 februarie

Nimeni, sau aproape nimeni, nu-si respecta promisiunile. Intr-un timp relativ scurt, am invatat rabdarea si nuantele fofilarii. Trist e ca pentru orice fleac de serviciu, amanat si rasamanat, si in cele din urma prost indeplinit, ti se cer bacsisuri grase. Desi s-a ocupat de iepuri numai in treacat, lui Iancu i-am varat in buzunar trei sutare, marsand la promisiunile sale, una mai frumoasa decat cealalta. Ei, de cand mi-am aratat marinimia, ma ocoleste invocand ba una, ba alta.
Versuri de mare calibru: "Noaptea ca o batista neagra imi bea plansul". (Delmira Agustina) Si: "De cand am parasit pantecul mamei/nu mai gasesc adapost nicaieri". (Christine Lavant).

10 februarie
Imi iau inima in dinti si ma duc la primar sa-i amintesc de vechea-i fagaduiala(capacele de lazi) si, in special, pentru o interventie a sa pe langa tovarasul Tiganila. Bate din palme si da dispozitii. Astept rezultatul... Cum am samanta de vorba, ii cer parerea in legatura cu serbarea de duminica. "A fost ceva extraordinar ! exclama-n extaz. piesa le-a placut la toti, spun cei care au fost in razboi ca le-au dat lacrimile. Am avut si momente vesele, cu critici, nu multe dar am avut, i-am criticat pe unii de la ceape, pe chestia drumului cu noroi". Cat despre calusari, "o minune". vin curand cei de la televiziune ca sa-i filmeze, o sa ma invite. ii multumesc si-l rog sa nu ma uite, fiind realmente interesat. "Nu, nu, pun sa va cheme. Vedeti, poate ii puneti si in roman".

11 februarie

Ma abat pe la Mitu, pentru o fatatoare destinata micsandrei, o iepuroaica de soi ales. As putea s-o injghebez si eu, azi insa n-am chef de munci manuale. Si apoi, e timpul sa-i arat lui Mitu ca l-am "iertat"(asta toamna imi promisese marea cu sarea, si m-a dus de nas). Pentru mine Mitu ramane in continuare om cumsecade si simpatic. Pe drum ma zareste Ion(un biet carpaci in ale zidariei), care o da cu "hai si hai sa-mi vedeti gospodaria". Gospodaria, o mizerie...Nu-mi displace insa soba de tigla ridicata cu propriile-i maini. Se angajeaza sa-mi realizeze una identica. ma daruieste cu nuci si cu basica de porc pentru pastrarea tutunului de pipa. E haioasa aceasta basica uscata, o s-o spanzur de tavanul tindei.
(va urma)

Muzica sufletului meu(10)

Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit la 67 de ani

Criticul literar Mircea Iorgulescu, fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale (RFI) de la Paris, a murit marţi, la vârsta de 67 de ani, şi a fost înmormântat miercuri, la Paris, au declarat pentru MEDIAFAX apropiaţi ai familiei.

Mircea Iorgulescu a murit în urma unui cancer.

Mircea Iorgulescu, născut în 23 august 1943, la Valea Călugărească, judeţul Prahova, a fost critic, istoric şi eseist literar. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti în 1966. Între 1968 şi 1970, a fost redactor la ziarul Munca, iar în perioada 1971 - 1989, la România literară.

S-a stabilit la Paris în 1989. A făcut jurnalism radiofonic la RFI şi Radio Europa Liberă. A fost corespondent, redactor şi director adjunct al Serviciului românesc al postului Europa Liberă, între 1996 - 1999, în timp ce la RFI a fost colaborator permanent între 1989 şi 1992, în 1995 şi din 2000 până în 2008, când s-a pensionat, potrivit site-ului www.europalibera.org.

A debutat publicistic în 1964 în revista Albina, iar debutul literar s-a produs în 1966, în Revista nouă din Ploieşti. În 1974 a debutat şi editorial cu "Rondul de noapte" (Editura Cartea Românească, Bucureşti). Până la plecarea din ţară a mai publicat: "Al doilea rond" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1976), "Scriitori tineri contemporani" (Editura Eminescu, Bucureşti, 1978; premiul Uniunii Scriitorilor), "Firescul ca excepţie" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979), "Critică şi angajare" (Editura Eminescu, Bucureşti, 1981), "Ceara şi sigiliul" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982; premiul Academiei Române), "Prezent" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985), "Spre alt Istrati" (Editura Minerva, Bucureşti, 1986) şi "Eseu despre lumea lui Caragiale" (Editura Cartea Românească, 1988).
În 1994 a apărut a doua ediţie din acest eseu, cu titlul original, interzis de cenzură, "Marea trăncăneală" (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti). Ediţia a treia a apărut în limba maghiară, la Editura Mentor din Târgu Mureş ("A nagy zsibvasar"), iar a patra, în 2002, la Editura Compania din Bucureşti. În 2004 a publicat volumele "Celălalt Istrati" (Editura Polirom, Iaşi) şi "Tangenţiale" (Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti).

În 2001 a alcătuit şi îngrijit volumul de corespondenţă "Florin Mugur - Scrisori de la capătul zilelor". A îngrijit şi ediţii din Dinicu Golescu, C. Dobrogeanu-Gherea şi Panait Istrati. De asemenea, a realizat antologiile "C. Dobrogeanu-Gherea interpretat de..." (Bucureşti, 1975) şi "Arhipelag. Proză scurtă contemporană" (Bucureşti, 1981). A colaborat la publicaţii precum România literară, Luceafărul, Ramuri, Ateneu, Convorbiri literare, Tribuna, Tomis, Dilema, 22, Cultura.

Un volum din emisiunile de convorbiri culturale de la Radio Europa Liberă a apărut la Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, în 2006, sub titlul "Convorbiri la sfârşit de secol".

În februarie 2011, Iorgulescu a fost declarat colaborator al Securităţii de către CNSAS.

Verificările Colegiului CNSAS în privinţa criticului literar au început ca urmare a cererilor depuse în acest sens de către scriitorii Bujor Nedelcovici şi Florica Jebeleanu Vieru (fiica lui Eugen Jebeleanu), care studiindu-şi propriile dosare au constatat că au fost turnaţi la Securitate chiar de către colegul lor Mircea Iorgulescu.

Prima dată, susţine CNSAS, Iorgulescu a fost racolat în 1976, „în scopul furnizării de informaţii despre o serie de scriitori români urmăriţi prin dosare pentru poziţie politică necorespunzătoare, creaţii literare ce contravin organelor de partid şi pentru atitudine protestatară şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini".

Ba „Dorin", ba „Mirel"

Criticul literar a folosit numele de cod „Dorin".Ulterior, în 1985, „Dorin" a devenit „Mirel" şi ar fi furnizat la Securitate „date despre stări de spirit de mediu", într-o perioadă în care şi el făcea obiectul unui dosar de urmărit „pentru relaţiile cu cetăţeni străini, pentru apartenenţă la grupul modernist al scriitorilor, precum şi pentru participare la acţiuni protestatare în mediul literar".

Deşi Iorgulescu nu a semnat un angajament expres cu Securitatea, CNSAS a subliniat că acesta ar fi beneficiat de „privilegiul" de a fi membru al PCR şi a furnizat informaţii „în mod conspirat şi benevol". Dosarul de la Securitate a criticului literar a fost deschis iniţial în vederea urmăririi acestuia, dar a fost transformat în unul de informator în legătură cu „scriitori pe lângă care a fost dirijat".

Printre informările făcute la Securitate de Mircea Iorgulescu se numără şi cele referitoare la atmosfera de la Uniunea Scriitorilor pe marginea votării premiilor ce urmau a fi acordate: „Dumitru Ţepeneag a fost susţinut şi s-a făcut atmosferă pentru el (...) R.V. a părăsit sala ostentativ".

Într-un alt dosar de urmărire deschis pe numele de scriitor, criticul literar ar fi semnalat - conform CNSAS - „creaţii literare ce contravin organelor de partid". „Dorin" ar mai fi turnat la Securitate şi „despre răsunetul, printre scriitori, al acţiunilor lui Paul Goma". Paul Goma este cel mai cunoscut disident român din perioada comunistă.

Bujor Nedelcovici şi „problemele ideologice"

În perioada 1985-1986, sub numele conspirativ „Mirel", Iorgulescu s-a axat pe urmărirea unui scriitor cu scopul expres ca acesta „să nu declanşeze acţiunile protestatare la care ameninţase că va recurge". Tot în acea perioadă, criticul literar ar fi dat mai multe informaţii cu privire la activităţile scriitorului Bujor Nedelcovici:

„A fost invitat la un simpozion în Spania, dar la Consiliul Culturii şi Educaţiei Sociale (CCES) i s-a comunicat că nu poate da curs invitaţiei, întrucât acolo participă mai ales intelectuali cu orientare politică de dreapta", raporta Iorgulescu securiştilor.

Tot „Mirel" a informat că Nedelcovici „ridică probleme de ordin ideologic" şi chiar a încercat să-l convingă să schimbe unele cuvinte dintr-o nuvelă. Refuzat de Nedelcovici, Mircea Iorgulescu a informat Securitatea că acesta „nu este dispus să facă niciun compromis" şi a avansat ideea că ar putea să publice pe căi ilegale volumul care conţinea şi nuvela „Căpetenia din Golf", considerată ca fiind o lucrare subversivă.

A respins acuzaţiile

„Mirel" a mai relatat securiştilor că Nedelcovici susţinea că CCES „a început să manifeste tendinţe aberante şi este firesc ca scriitorii, împreună cu conducerea Uniunii, să li se opună." Mircea Iorgulescu susţinea într-un articol publicat în „România literară", la 7 decembrie 2006, că notele prezentate de Bujor Nedelcovici sunt întocmite de diverşi ofiţeri, dar nu sunt semnate de el.

De altfel, contactat de reporterii „Adevărul" în momentul cererii CNSAS de constatare a calităţii sale de colaborator al Securităţii, Mircea Iorgulescu a respins orice turnătorie împotriva lui Nedelcovici, spunând doar că a avut o polemică în presa literară cu Bujor Nedelcovici.

Poezia de vineri(VII)

Intr-un sertar

Palpaie molii
cuminti, rabdatoare

Din fotografia iodata
cavaleristul cu grad de caporal
priveste melancolic
spre satul natal.

Cambii, foi de vite, chitante
de la "S.A.
de Asigurari Transsylvania".

In noaptea de-aici
s-a stins si ochiul
penei de paun.

Praf de tutun
pe imaginea taurului comunal
premiat demult.

In calendarul pe o suta de ani
ceara si petele creionului chimic
au stricat intelesul
scurgerii vremii.

Ingerul de gips de la targ
pazeste deasupra
acestui mormant.
(din vol. La scufundarea vasului Titanic, Ed. Eminescu, 1999)

Fragmente de jurnal(1-6 februarie)

1 februarie

A. se incinge c-un sort si gateste. Macaroane cu branza, tocana de berbec si compot. multumita casetofonului, bucataria se transforma in sala de concert. Telemann, Bach, Mozart.

La paine dau ochi cu primarul. Tine sa afle ce semnificatie are titlul cartii ce i-o daruisem cu dedicatie. Incurcat, carmesc discutia spre altele. Ii amintesc de promisiunile sale neonorate, totodata ma plang de mizeria ivita sub gardul dinspre bufet. Este si el revoltat. Ingramadiri de sticle sparte, hartii, lazi deteriorate, excremente. Curand, ma asigura, vor fi luate masuri de asanare si de protejarea terenului viran din spatele localului. Spunandu-i ca n-ar fi exclus sa primesc vizita lui Fanus, il cuprinde entuziasmul: " Tare mult imi place cum scrie despre fotbal, nimeni nu-l intrece. Daca vine dau de la mine sapte, opt, zece kile de vin, si taiem si doi pui".

2 februarie

Unul din betivii notorii ai comunei, gonind cu bicicleta prin mijlocul drumului noroios, canta de mama focului: "mantuieste, Doamne, mantuieste"...

Profitand de absenta directorului din birou, N.., nitelus ametita de vin, se apleaca spre mine si intreaba in soapta dulce:
Sunteti discret? Vreau sa va spun ceva"... Ma gandesc cu groaza la posibilele avertismente legate de vreun pericol ce m-ar putea paste.
"Da, sunt o fire extrem de discreta". O asigur solemn. Ea, laconic:"Mi-ar placea sa ne intalnim"...Spune cu inteles, sa ne intalnim. Ei, drace! Salvarea soseste din partea directorului, taman in momentul in care se cerea un raspuns.

3 februarie

Inceput de ninsoare. Zi mohorata cu multe ciori si cu multe cantece ragusite.

Nepaipomenita aceasta carte de vise, provenita de la Voica. Redau cateva dintre "talmacirile" cele mai savuroase:
"Duduca, fecioara virgina iubire, este suparare".
"Glaja visand ca tai, un nas rosu vei avea".
"Glont inseamna societate placuta".
"Cacatul oamenilor inseamna nefericire".
"Cai calari este desfranare".
"Catelitie, vicsoria, este trai ostencios sau cu necaz".
"Cocobeica, buca, bufnita, puhna vedere este pricina, pagubire".
"Cucuici, de gene la pasari, zmeu purtare este onoare".
"Cugla glont de plumb de vant, este dusmanie".
"Curva este nenorocire la loterie".
"Nave, corabie, inseamna batalie incaerare si smulsoare de par".
"Se tine ceva in aer, arata a nefericire".
"Sburare in aer, vant, este nenorocire".
"Sfera, bomba de plumb insemna stire, veste buna".

4 februarie

Retras in umbra urmaresc apropierea unui convoi mortuar. priveliste cu posomoreli de catran. Pare-se ca raposatul este dintr-o familie avuta, deduc dupa numarul si formatul jerbelor de hartie ceruita. Participa doi preoti, cel din Velea si unul tanar necunoscut, cu aspect mai civilizat. Sicriul, incadrat de sase bocitoare, e purtat de caruta lui Dumitru Mandataru. Se impune glasul unei bocitoare ce reia intruna:" Taticule, taticule, cand te-am intrebat".... Convoiul se opreste intre caminul cultural si dispensar, unul dintre preoti citeste din Evanghelie. Vocea paracliserului e sparta, dogita, necajeste auzul. Participantii la inmormantare vorbesc zgomotos,
ba unii si rad. Savarsindu-se oficierea cu aspect de scurta formalitate, plictisitoare pentru toti, convoiul se mistuie pe drumul cu zloata.

5 februarie

La poarta fermei incerc sa descopar individul care ieri mi-a lasat in curte lucerna uscata, ca sa-i restitui sacii. Salariatii ridica din umeri: Cine o fi? In cele din urma afla, e Ciordila. Frumos nume, zic. Portarul: "Asa l-am botezat noi, pentru ca ciordeste".

Blestemat fie plasticul! Foi albe, rosii, galbene, verzi, albastre, murdare si trentuite, plutesc pe ape, atarna de crengi, se iau la intrecere cu ciulinii pe camp. natura este ultragiata. Greu de intreprins ceva impotriva acestui sinistru produs al civilizatiei tehnice.

6 februarie

C. ma indeamna sa particip la serbarea organizata sub semnul festivitatiilor "Cantarea Romaniei". Ezit, in cele din urma ajung la concluzia ca nu strica sa vad cum si in ce fel isi dezvolta consatenii mei simtamintele pentru frumos. Curand nimeresc intr-o camaruta in care "acrorii" asteapta intrarea pe scena. Un tanar profesor, maruntel, urmeaza sa interpreteze rolul lui Penes Curcanul. Este gata echipa. E-n uniforma ofitereasca actuala, foarte larga, uzata si patata de grasimi. Nu-i lipseste pe cap caciula cu legendara pana. Un galon de sergent, din staniol, face uniforma si mai hazlie. (Jalnica claunerie!). Zarindu-ma, profesorul se simte jenat si cearta persoane invizibile. Ies si zaresc echipa calusarilor. Poarta pantaloni albi, lungi, camasi cu alesaturi discrete si braie late, de culoare visinie, neagra si verde intens. Costumele lor, unele surprinzator de bine pastrate, ma lasa sa inteleg cat de frumos a fost odinioara portul national pe meleaguri ilfovene: simplu si fara zorzoane. S-ar putea ca acesta simplitate sa fi constituit expresia unei vieti la marginea traiului prosper. Cu siguranta, in cativa ani vor disparea si relicvele ce le intalnisem azi din pura intamplare. le ia locul salopeta ieftina, bascul albastru-violet, pufoaica rasariteana, moltonul, cojocica din catifea reiata cu aplicatii din material plastic, "gumarii" si scarboasele, dar atat de practicele cizme de cauciuc.
(va urma)

Muzica sufletului meu(9)