E greu să nu începem analiza lui Petre Stoica fără a lega poezia sa "retro" de constantele literaturii Europei Centrale. Nu numai prin traducerile sale din poezia austriacă, nu numai prin relaţia, cvasiintima, cu Trakl, el este un scriitor al unei zone de contact etnic, configurate de "marginile Europei Centrale". Provincia e mai conservatoare decât centrul; Biedermeierul secolului al XIX-lea austriac îşi întinde efigiile, până către anii treizeci, în Bucovina şi Banat. Resemnarea politică, delectarea estetică, pioşenia, aparţineau unui stil, adesea numit, rareori înţeles ca un stil, care SUPRAVIEŢUIEŞTE. Decorativismul începutului de secol poate fi altă constantă ce se cere aici.
Petre Stoica e un poet al marginilor, al "periferiei", în măsura în care încearcă a descoperi aici Centrul lumii. El s-a despărţit nu numai de un sat, el s-a despărţit de un spaţiu care configura un tip de valori (...)
Intrarea în glorie a poetului în literatură contemporană n-a fost legată numai de grupul STEAUA. Poezia lui Petre Stoica devine model atunci când literatura română se leapădă de gravitatea înţepenită a regulilor oficiale. Cand poetul poate să aibă umor, ironie, când îşi permite să se joace. Când devine om liber. Poet ironic, autoironic, suav, poet al lumilor abandonate, Petre Stoica devine unul dintre maeştrii poeţilor provinciei. Poezia lui Emil Brumaru sau Ovidiu Genaru (ca să dau doar două exemple) sunt prizate la dreapta valoare, fiidca critica "îşi făcuse mâna" pe literatura lui Petre Stoica.
Fiindcă trebuie să spun, Petre Stoica a fost unul dintre poeţii iubiţi de critică, a fost unul dintre poeţii citiţi şi comentaţi cu înţelegere şi iubire. Dacă exceptăm primele momente ale întâmpinării, în anii dominaţi de energiile rele ale proletcultismului, Petre Stoica a fost considerat la dreapta lui valoare: ca unul dintre profesioniştii de primă linie ai literaturii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu