Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002) POEME PENTRU KATHARINA

"Unde eşti, ingandurato! sortită să treci
Prin timpi alături de mine, Lumină, unde eşti?
..................
Mult desfătată de rod şi grădini îmi dădeai
Povaţă bună din inimă, Lumină, unde eşti?
Iarăşi mi-e inima trează, dar crudă şi rece
Mă soarbe amarnică noapte"
( Holderlin)

 ÎNTRE FRAGMENTE DE VIAŢĂ

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

POEME PENTRU KATHARINA

Ca Ulise am trecut de la o insulă la alta
noaptea în fiecare pat mă îmbătăm cu miere
dimineaţă în fiecare pat mă trezeam cu vin năpraznic

zile şi ani zile şi ani
şi deodată m-am văzut în oglindă

cu pavilioanele trenţuite cu etrava ciuruită de rugină
bătrân şi îngheţat am revenit
la poarta prin care am fugit în lume
când iubirea era de-abia cârlionţ de miel

am găsit poarta aplecată spre neant
pe cărare mă aştepta scheletul
unui câine îngheţat şi el

trădată făgăduita mea mireasă plecase demult
purtând pe deget alt inel

adăpostit între fragmente de viaţă
mi-am refăcut emblema coclită
aşezând sub relieful unui schelet de câine
inscripţia mea maxima culpa

 NU TE VEDEAM DECÂT PE TINE

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Nopţi încinse
petrecute în braţele unei sofiote
ale unei pariziene ale unei unguroaice
ale unei olandeze ale unei slovace
în braţele atâtor berlineze
şi atâtor şi atâtor românce

nopţi încinse în care dimineţile
scuturandu-mă de cenuşa rece
nu te vedeam decât pe tine
crin aplecat în suavă rugăciune

(aprilie-mai 2002)

 NIMENI NU ŞTIE

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Sunt bărbatul despre care în orăşelul de câmpie
se spune că este haihui că are numeroase
relaţii cu îngerii metamorfozaţi în vrăbii

cu toţii îi admiră barba veselia şi mersul sprinten
dar nimeni nu ştie câte zile îndoliate
sunt ştanţate în inima sa

nu ştie cât de mare-i distanţă dintre el şi fiinţa de la care
zilnic aşteaptă semnul mântuirii

nimeni nimeni nu ştie că bătrânul poet
care păşeşte înainte de fapt păşeşte
îndărăt mereu îndărăt în căutarea
magicului potir pierdut

mai, 2002

 ÎNSERARE

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Vântul iernii intră uşor pe sub uşă
îţi înveleşti picioarele în pled
fulguirile penumbrei îţi apasă pleoapele
degetul rămâne în cartea închisă
ce păsări vin dinspre sud? ce tigri
vin dinspre nord? cineva bate clapele
pianului îmbătrânit în pod visezi şi nu visezi
la capătul aleii apare fiinţa care ţi-a fost
logodnică sănii ei sunt lumina de dimineaţă
întinzi mâna spre valul ei de iasomie
şi valul se deşiră în negre fire de ani
vântul scutură coşul acoperişului nins intră
uşor pe sub uşa te trezeşte zvâcnetul
din degetul rămas în cartea închisă

ianuarie 2002

 DIMINEŢI LA RÂND ZĂBOVESC...

Dimineţi la rând zăbovesc
pe treptele bisericii româno-catolice
aşteptând să iasă copila care mi-a fost
credinţă rozmarin şi speranţa

de fiecare dată apare preotul
care îmi spune că biserica-i pustie
că este timpul să văd numai sufletul
nu şi învelişul lui ce aparţine
timpului iluzoriu

mereu mă îndepărtez
urmărit de un fluture ce-mi şterge din zbor
lacrimă rămasă-n colţul ochilor

Tagebuch, 3 mai 2002

AZI NOAPTE M-AM OPRIT LA FEREASTRA EI

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Azi noape m-am oprit la fereastra ei
voiam s-o întreb
dacă mai simte gustul apei din care am băut împreună
dacă mai simte răcoarea mărului din care am muşcat împreună
dacă mai simte cum degetele mele
îi sărutau genele de polen

un trecător întârziat m-a bătut pe umăr
şi mi-a spus: Strainule pleacă
arătătoarele ceasului tău s-au oprit
la jumătatea veacului trecut

Tagebuch, 11 aprilie 2002

LIED NEGRU

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)


În locurile copilăriei tale
vieţuieşte strâmb un pom fără rod

în locurile copilăriei tale
cade zilnic o pasăre din zbor

în locurile copilăriei tale
timpul naşte timp devorator-

în locurile unde ne-am cunoscut

aprilie, 2002

ACEA ZI...

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Acea zi în care astrele înnobilau
lumina începutului de toamnă
acea zi în care trecând pe lângă fântână
prinţului Eugen de Savoya
umbrele noastre se apropiau fără să ştim

acea zi în care ne-am spus unul altuia numele

nume azi săpate în piatra de moară a timpului
care macină grâul amintirilor
prefăcându-l în fainisuri de aur menite
să ne hrănească zilele câte rămân

mai 2002

ÎN PARCUL ROZELOR

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

În parcul Rozelor la ceas de seară plenar de vară
lipindu-mi buzele de pieptul ei cu bluza desfăcută
simţeam trecând prin mine
dulci înjunghieri de stele-
un vis din care
nici azi nu m-am trezit

Tagebuch, 30 mai 2002

 ELEGIE

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Fără harta şi busola
caut urmele noastre în oraşul
cândva numai al nostru
traseele-s schimbate străzile
au nume cu rezonanţe duşmănoase
caut şi rătăcesc în teritorii demolate

demult e ruptă harta busola a rămas la tine

pe negândite un parfum de iasomie
stârnit de-un vânt venit din amintire
mă îndrumă spre locurile întâlnirilor secrete
unde azi se-mbrăţişează dezinvolt
nepoţii copiilor făcuţi de noi în vis
în timp ce aţipeam culcaţi pe spate strânşi unul lângă altul
sub cupolele de salcie pletoasă
pe malul răului care treptat
ne-a dus alintul şi anii tinereţii
spre alte ape mai adânci şi pentru totdeauna
pierdute-n pâclă deasă

mai 2002

SPUNE-MI

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Unde ai fost în aceşti ani?
puieţii grădinii mele s-au făcut pomi viguroşi
dar au rodit numai omizi

unde unde ai fost aceşti ani?
eu am colindat lumea
dar m-am ales numai cu praful adunat pe ghete
unde ai fost în aceşti ani?
eu mi-am jucat la zaruri fericirea
dar parte am avut numai de numere mici
spune-mi spune-mi unde ai fost?

mai, 2002

ÎNCĂ ÎI AUD PAŞII

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Încă îi aud paşii venind spre mine
paşi grăbiţi răscolind frunze uscate
spulberând zăpadă parcului măruntă-

zvonuri de-a lungul vremii
prefăcute în cristaline fulguiri de plan

Tagebuch, 28 aprilie 2002

VALSAM PE O PLAJĂ PUSTIE

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Valsam pe o plajă pustie
ea adolescentă în crinolină roz
eu magician în fracul tânărului Werther
când m-am aplecat să-i şoptesc la ureche
cifrul reîntoarcerii eterne
m-a trezit din vis explozia soarelui în fereastră

Tagebuch, 2 aprilie 2002

PE O VREME RECE...

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Pe o vreme rece ploioasă
din gara localităţii O.
am plecat cu un tren
care n-a ajuns niciunde

Tagebuch, 11 mai 2002

ORICÂND ŞI ORIUNDE

Petre Stoica - VEŞNIC ABSENTĂ, VEŞNIC PREZENTĂ (2002)

Te simt lângă mine când răsfoiesc o carte
dimineaţă când mă privesc în oglindă
pe inserate când ud florile din grădina
noaptea când măsor adâncimile cerului
când sunt în tren în aer sau pe mare
te simt şi în somn

de fapt te simt lângă mine oricând şi oriunde

mai, 2002