FRANZ THEODOR CSOKOR (1885-1969) întruchipa acel tip de literat, reprezentativ în cultura unei ţări, acceptat deopotrivă de academie, ca şi de cititorul cu oarecare veleităţi. Deci, un "clasic". S-a născut la Viena, din părinţi austrieci cu amestec de sânge croat, sârbesc, ceh şi maghiar. Tatăl său a fost consilier aulic, profesor şi medic uman şi veterinar. Csokor îşi face cunoscute darurile poetice prin anul 1905, iar primul volum şi-l editează în 1912 (VIOLENŢELE). În 1913 întreprinde o lungă călătorie la Petersburg, unde desfăşoară şi o activitate teatrală. (Este preludiul neîntreruptelor sale voiajuri, pe care în anumite împrejurări va fi nevoit să le facă silit de avataruri de celor ivite după 1938, an atât de nefast pentru destinele Austriei.) Csokor participă ca simplu soldat pe fronturile primului razboi mondial. După ce dezbracă haina militară, tânărul poet începe să se impună ca dramaturg, şi curând e numit regizor pe lângă Rudolf Beer-Hofmann, directorul teatrului Raimund şi al teatrului popular german. În 1937 are loc premiera importantei sale piese, TREI NOIEMBRIE 1918, care aduce pe scenă momentul destrămării armatei austro-ungare. După dramaticul "ANSCHLUSS", Csokor ia calea exilului voluntar. Se stabileşte în Polonia, apoi în România, unde se bucură de ajutorul şi prietenia unor scriitori, în primul rând de cea a inimosului Liviu rebreanu. În paranteză trebuie spus că scriitorul austriac ii este familiară opera marelui nostru romancier. Într-un eseu dedicat lui Robert Musil, Csokor sezizeaza în anumite creaţii ale unor celebri prozatori printre care şi cea a lui Liviu Rebreanu, o problematica identică, născută din realităţile vechei monarhii danubiene. În Bucureşti Csokor lucrează la o carte de memorii, CIVIL ÎN RĂZBOIUL POLONEZ. Pleacă în Iugoslavia şi în 1941 se refugiază în faţa trupelor germane invadatoare, ca peste doi ani să ajungă, după multe peripeţii, la Bari, punându-se la adăpost în zona eliberată de americani. Csokor revine în România, ca invitat oficial la sărbătorirea lui Eminescu în 1963.
Opera lui Csokor, alcătuită din poezie, teatru, memorialistică şi proză, constituie expresia unui artist de factură umanistă. Subiectul principal al operei sale e omenirea, pe care o visează ferită de spectrele dezastrelor pricinuite de războaie. El crede în tăria morală a omului şi a destinului său istoric. Ca poet, e legat mai mult de tradiţie, ceea ce se şi poate vedea în înclinaţia sa pentru genul baladesc. În schimb, ca autor de teatru, e sincronizat la modernitate, fiind alături de Franz Werfel cel mai important dramaturg expresionist din Austria.
Din şirul lung al scrierilor sale, menţionăm doar volumele de versuri: PUMNALUL ŞI RANA - 1917, ETERNA IZBUCNIRE - 1926, CORABIA NEAGRĂ - 1944, MEREU E UN ÎNCEPUT - 1952, culegere antologică.
Csokor a fost preşedintele P.E.N.-clubului austriac şi membru al Academiei pentru limba şi creaţie din Darmstadt, deţinător a numeroase titluri onorifice, distincţii şi premii literare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu