Fragment dintr-un interviu acordat de Petre Stoica lui D.R.Popescu apărut în revista Tribună nr. 46 şi 47 din anul 1980

"... Nichita Stănescu nu mânuia cărţile de joc. Pur şi simplu pentru că prin buzunarele sale bătea mereu vântul. În schimb se juca cu salamandrele, cu păpădiile, cu vrăbiile, cu tinereţea, cu cuvintele pe care le jogla - ca şi astăzi - frenetic. Un adolescent bălai, cu aripi de serafim. Politicos şi darnic peste măsură. Dansator svelt şi ahtiat după dulciuri. Am dat nas în nas pentru prima dată în 1955 : Eu ca anticar pe treptele din holul Universităţii, dumnealui în calitate de cumpărător foarte interesat ("banii ţi-i dau mâine, de acord, bătrâne?""). Peste un an şi ceva ne pomeniserăm fraţi de cruce. Neavând unde să-şi odihnească oasele, l-am adăpostit în "barcă"(Locuiam cu adevărat într-o "barcă", una plutind între cer şi pământ, lungă de trei metri şi lată de unu cinzeci. Râdă ei se afla pe stradă Gutemberg  16, lângă Cişmigiu). Vâsleam din greu... Soţia mea, îngreţoşată de mizeria mansardei, stătea mai mult pe la Craiova. Aşadar, împărţeam cu ploieşteanul un pat, o ţigară şi o coajă de pâine. Scriam pe intrecutelea, felicitându-ne din sfert în sfert de ora. Nichita era că un sifon, apăsai şi ţâşnea din el poezia. Foamea se afla la ea acasă. O sărbătoare de trei zile ne-a surprins fără o lescaie. Aveam în schimb un cartuş de Pall Mall - prea puţin, trecuse o noapte şi ajunseserăm să fumam tigari răsucite din chiştoacele chiştoacelor. O poezie de-a lui Nichitusa consemnează această crâncenă etapă a forţatei noastre boeme :  „Pe strada Gutenberg într-o mansardă / demult, beţiile cu ceaiuri negre / făceau aldinele să sară pe zidurile răzuite, negre / Mari hărţi de fum purtînd cocardă / o luna strălucind din circuri negre / pluteau pe cerul din mansardă / pe zidurile afumate negre / Noi doi visam o mare artă / cu versuri albe, versuri negre / o inima dinamitardă / bătea-n ciolanele noi, negre / şi lungi şi-n creştere bastardă / hrănite doar cu ceaiuri negre / pe strada Gutenberg într-o mansardă / pe strada Gutenberg într-o mansardă / pe strada Gutenberg într-o mansardă…“.Continua să-mi rămână "subchiriaş" şi în Băneasa, cartier ce-mi oferise (cu ajutorul lui Baconsky) două odăi. Decorul se schimbase, actorii rămăseseră aceiaşi : harnici la scris, la şotii şi la băut. Într-adevăr, eram tineri. ""Barca" mă recheamă..."...