AMINTIDU-MI O DUMINICA

Sori lichizi despica obloane inchise
De mult e totul incremenit-
numai lava furnicilor creste nebuna
si din cand in cand de pe zid
se desprinde var scorojit,

umbrele atarna
ca limbile vitelor insetate pe camp.

Prin alei impodobite cu prafuit cimisir
femei cu picioarele umflate
merg la cimitir
sa le vorbeasca in soapte trandafirilor vii.

La un semn de nimeni banuit
focul fanfarei izbucneste in piata pustie,
batranii raman nemiscati
sub duzii cu frunze de hartie
unde joaca pe boabe de fasole septici

Noi, copiii, prin nori alcatuiti din pucioasa
pe calusei cu vopsea decolorata
calatorim visatori inspre cer-
aripile fragile ni se rup
si nu ajungem mai sus de salcami

o data cu valsurile inserarii domoale
notarul cu pantaloni albi si canotiera
vine sa impuste o gazela
din metal ruginit
si foarte mandru
pleaca sa rastoarne popice.

Factorul postal imparte scrisori de pe front
ne adunam speriati in jurul sau,
nici nu simtim
cum luna ne aseaza pe fata
o alta fata,

si din orologiul bisericii, stricat
inca de pe vremea cand nu ma nascusem,
ca dintr-un cearcan al timpului mort
tasneste o buha diamantina
care plange zburand peste sat...