19 mai 1977, Bulbucata.....

    In drum spre V., primarul imi taie calea. Ma trage sub un copac, semn ca vrea sa-mi faca marturisiri importante. Isi drege glasul: "Domnu' Stoica, a trecut azi pe la primarie un maior de securitate. S-a interesat de dumneavoastra. I-am spus ca sunteti om pasnic, ca stati toata vremea prin curte, ca va ocupati cu gradinaritul iar seara scrieti carti. Mai multe lucruri i-am zis ca poate afla de la tov. C., seful garzilor patriotice, care va viziteaza des. L-am indrumat bine, nu? face mutra sireata. Ca doar C. va este prieten"..
   Bravo domnule primar! Destui dintre colegii mei ar putea sa va urmeze pilda onestitatii. Evident, o felicitare neexprimata prin viu grai. Oricum, i-am multumit pentru curajoasa confidenta.
   Seara, fuguta la C. Ii propun o seara de table, facandu-ma ca habar n-am de relatarea primarului. Ia sa vad, gandesc, daca si apropiatul meu este sincer. C., nitelus tulburat, intra in camera alaturata slinoasei sale bucatarii de unde revine cu consacratul rachiu. Isi rasuceste Carpatul in tigaret, scuipa marunt-maruntel, conform ticului care-l paraseste numai in somn, si-si sloboade gura. L-a vizitat un maior de securitate care etc., etc. I-a declarat ferm: tovarasul Stoica este un cetatean corect si mare, mare patriot... Il parasesc seara tarziu, insa si putin ingrijorat. Sa trimita Bucurestiul un maior de securitate pe urmele mele...
   
 (fragment din "Insemnarile cultivatorului de marar", Ed. Cartea Romaneasca, 1998, reeditare cu adaugiri imposibile inainte de 1989, a jurnalui "Viata mea la tara", Ed. Cartea Romaneasca, 1998)