Poezia de vineri(XII)-Ultimul spectacol

IN DONJONUL ACDEMIEI DE LITERE

Inutil sa ma convingeti ca n-a fost asa
domnisoarele cultivau placerile sportului
inca din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat in donjonul Academiei de Litere
eu insumi arbitrasem o partida de tenis
ce lent ce lent se deplasau paunitele
in malacoavele lor maturand fara jena ciupercile
si mingea trecea de la racheta la racheta
cu gratia unui salut adresat in gradinile publice
toamna spre amurg, dupa fiecare meci ofeream
cate-o cupa umpluta cu dulceata de coacaze
seara pe terasa domnisoarele primeau complimente
din partea barbisoanelor cu decoratii si ordine
pierdute sau castigate la Waterloo pacat
ca nu ati asistat la discutie

SI NU UITA SI NU UITA

Stam intinsi pe tarmul marii noi baritonii
veacului cu aripi de nailon desigur cu totii iubim
nisipul si soarele dintre valuri apar sirenele cu sex
otravit visam avem nostalgia gramofonului cu palnie
de pe vremea cand doamnele volanase domnisoarele
polka
se-nbaiau in costume metafizice poftim o bomboana cu menta
sa uiti trecutul sa accepti staniolul autentic poftim
o barca sa pleci fara busola sa pleci fara nimb
s-a aflat cu precizie ca ultima iluzie s-a dizolvat
luna e numai o piatra ponce un disc oarecare
poleit cu cenusa lasa computerul si intra in mare
si nu uita niciodata destinul planctonului

din vol. "Ultimul spactacol", Ed.Academiei Romane, 2007