Parca-i prea mult

Adrian Suciu

blogul unui scriitor

Uniunea Scriitorilor de rîsul curcilor

Scrisoare deschisă către Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România, convocat pentru astăzi, 18 iulie 2011.

Subsemnatul, Suciu Adrian, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă faptul că l-am notificat, prin intermediul avocatului meu, Stoian George Bogdan, pe dl. Horia Gârbea, în legătură cu încălcarea gravă a drepturilor mele statutare, ca act premergător apelării la instanţele de judecată.

Î n fapt, la data de 21.06.2011, conform art. 15, cap. 4 din Statutul USR, am depus o Cerere de transfer, motivată prin schimbarea de domiciliu, înregistrată oficial, prin ştampilare şi înscriere în Registrul de intrări-ieşiri al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Prin rezoluţie olografă, dl. Horia Gârbea solicită „acordul explicit al filialei Sibiu” pentru finalizarea transferului. Preşedintele filialei Sibiu a USR se bagă în seamă şi refuză să-şi dea acordul pentru transfer pe motiv că Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există şi el nu recunoaşte valabilitatea unui document pe care apare ştampila cu inscripţia „Asociaţia Scriitorilor Bucureşti”; Întrucît nu pot furniza un document ştampilat oficial cu inscripţia „Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti”, pe motivul, altfel banal, că o asemenea ştampilă nu există, cel puţin pînă astăzi, 18. iulie 2011;

Vă rog să luaţi act de faptul că sînt pus în imposibilitatea practică de a uza de un drept statutar. De-asemenea, vă rog să luaţi act de faptul că, în situaţia în care dl. Preşedinte Ioan Radu Văcărescu are dreptate şi ştampila cu inscripţia „Asociaţia Scriitorilor Bucureşti” aplicată pe un document este motiv de invalidare a acestuia, toate documentele emise purtînd această ştampilă sînt lovite de nulitate, în condiţiile Legii, lucru pe care rămîne să-l constate instanţele de judecată. Vă rog să luaţi act de faptul că sîntem în procedură, întrucît am înregistrat, cu data de astăzi, Notificarea în acest sens prin intermediul avocatului care mă va reprezenta în raporturile cu Uniunea Scriitorilor din România, dl. Stoian George Bogdan. Pe cale de consecinţă, întrucît e posibil ca instanţa de judecată să anuleze refuzul transferului meu, refuz comunicat pe cale oficială de către dl. Ioan Radu Văcărescu, sau să constate că nu era nevoie de acordul acestuia pentru transferul meu prin schimbare de domiciliu, vă rog să luaţi act de faptul că voi ataca în instanţă orice act administrativ sau decizie care mă priveşte, emisă de către Uniunea Scriitorilor din România, din iniţiativa sau la cererea dlui. Ioan Radu Văcărescu sau a oricui altcuiva, pînă la soluţionarea definitivă şi irevocabilă în instanţă a cauzei privind transferul meu.

Dle. Preşedinte Nicolae Manolescu, vă întrebaţi retoric, într-un editorial publicat în România literară, de ce vă urăsc. Nu vă urăsc, dle. Preşedinte, sînt mult prea relaxat pentru asta. Nu pot, însă, decît să mă amuz copios de birocraţia cu totul ridicolă pe care o patronaţi, fie şi judecînd după situaţia punctuală expusă mai sus. Sînt în dreptul meu statutar de a mă transfera, şi nu există niciun motiv care să mă împiedice dar nu pot obţine transferul întrucît dl. Ioan Radu Văcărescu solicită o ştampilă care nu există, deşi avocaţii consultaţi de mine susţin că nu era nevoie de niciun fel de acord din partea acestuia pentru transfer iar domnul Horia Gârbea îmi condiţionează transferul de acordul „explicit” al dlui. Ioan Radu Văcărescu. Evident, simţul umorului ar trebui să vă facă şi pe dvs. să rîdeţi, deşi o situaţie ca cea de mai sus, fatalmente expusă public, produce instituţiei pe care o conduceţi prejudicii de imagine infinit mai grave decît toate susţinerile, fie şi exagerate ori nefondate, ale contestatarilor dvs. E de rîsul curcilor să constaţi că o structură care „îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului” (am citat din Statut) consumă energii şi resurse ca să împiedice, după un scenariu care pe Kafka l-ar fi umplut de respect, exercitarea unui drept de către un membru al ei.

În treacăt fie spus, toţi avocaţii pe care i-am consultat, fără excepţie, după ce au studiat Statutul USR mi-au declarat faptul că, în conformitate cu Statutul, dl. Horia Gârbea trebuia doar să constate, prin verificarea actului de identitate, faptul că mi-am schimbat domiciliul pe Bucureşti şi să dispună, deîndată şi necondiţionat, înscrierea mea ca membru în organizaţia pe care o conduce. E de rîsul curcilor să constaţi că o structură care „îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului” (am citat iarăşi din Statut), neagă dreptul la liberă circulaţie şi alegere a domiciliului şi reşedinţei unui cetăţean european şi perpetuează, anacronic şi penibil, ideea de „domiciliu forţat”. Atît eu cît şi avocaţii mei sîntem curioşi cum vor reuşi avocaţii USR să argumenteze în instanţă necesitatea vreunui acord al filialei de origine a unui membru USR în situaţia Cererii de transfer prin schimbare de domiciliu, cîtă vreme acest acord, mai ales în situaţia în care este refuzat, reprezintă nu numai o încălcare a drepturilor statutare dar şi o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului!!!

În situaţia dată, dle. Preşedinte, nu am alternativă la a-mi apăra drepturile în instanţă, şi nu-mi rămîne decît să sper că vom conversa mai substanţial decît pînă acum, între noi, colegii, pe coridoarele şi prin sălile instanţelor de judecată.

PS. Întrucît recunosc faptul că discuţia de mai sus e destul de tehnică pentru neiniţiaţii în tainele Statutului Uniunii Scriitorilor din România, ilustrez acest material cu poze cu explicaţii. În felul acesta, sînt convins că orice persoană alfabetizată va pricepe şi va fi impresionată.

PS2. Mă adresez cu această Scrisoare deschisă Comitetului Director al USR, convocat pentru astăzi, întrucît sînt convins că, în înţelepciunea lor, membrii acestui for statutar vor fi întristaţi să afle cele sesizate de mine şi nu-şi vor găsi liniştea sufletească pînă la rezolvarea situaţiei în sensul bunului simţ şi al preverilor statutare.

Cererea de transfer, cu rezoluţia olografă a dlui. Horia Gârbea, care cere "acordul explicit al filialei Sibiu" pentru finalizarea transferului meu. Se pot observa două ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti".

În răspunsul său, dl. Ioan Radu Văcărescu, susţine că îmi refuză transferul întrucît Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există.

În acelaşi răspuns, dl. Ioan Radu Văcărescu declară că nu recunoaşte valabilitatea unei ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti" şi mă ameninţă că va studia el şi cu "colegii" "situaţia specială a domiciliului meu". Dle. Văcărescu, "situaţia specială a domiciliului meu" constă în faptul că mi-am schimbat, legal, domiciliul pe raza municipiului Bucureşti. Asta ca să ştiţi ce să spuneţi "colegilor" dvs.

Articolul din Statutul USR pe baza căruia am cerut transferul la Bucureşti. Este SINGURUL articol din Statut care se referă la transferuri. Pe baza acestui articol, toţi avocaţii pe care i-am consultat susţin că nu este nevoie de niciun acord din partea dlui. Ioan Radu Văcărescu pentru transferul meu prin schimbarea domiciliului. "Acordul explicit" cerut de dl. Horia Gârbea şi refuzat de dl. Ioan Radu Văcărescu nu este prevăzut în niciun articol al Statutului USR!!!