Dan Cristea despre Petre Stoica (Postfata la Carnaval prenocturn - 2004)

Deschizând colecţia CĂRŢII ROMÂNEŞTI intitulată "Mari scriitori români" şi poeţilor (pe lângă prozatori şi dramaturgi), ne-am gândit că numele poate cel mai potrivit pentru debutul în acest domeniu ar fi cel al lui Petre Stoica, mare creator liric, cu o operă impresionantă, operă care străbate, într-un chip original şi fără echivoc, ultimii cinzeci de ani de poezie românească.
Petre Stoica este, în primul rând, un poet care se aşează pe sine dincolo de mode, ca şi de cerinţe exterioare versului. În anii proletcultismului, în a căror atmosferă nefastă debutează, poetul întoarce spatele "noului" şi se autoproclamă un cântăreţ al "vechiului". În deceniile şase şi şapte, când mulţi autori lirici din peisajul nostru poetic fac din limbaj obiectul poeziei, Petre Stoica, dimpotrivă, face din obiecte limbajul predilect al acesteia. Poetul desacralizează şi demitizează. Redescoperă absurdul şi discontinuităţile suprarealismului. Astfel, pentru sine, poezia "nu-i fete de l'intelect/ e doar un felinar în ceaţă".Redescoperă, cu forţă de emblemă, eul existenţei banale şi al realităţilor cotidiene, atras de lucruri, dar şi conştient, prin ironie şi autoironie, de posibila lor agresivitate: "eu/ fumător de ţigări ordinare/ consumator de rachiuri ieftine/ şi prieten cu popândăii şi cu toate/ vieţuitoarele ameţite de ploaie/ eu/ o notă veselă pe o partitură tristă".
Acest eu are drept vocaţie fundamentală faptul de a se dezvălui pe sine, dezvăluind, în acelaşi timp, adevărul peisajului care îl înconjoară. Chiar şi autoportretul pe care şi-l compune poetul este acela al unei fiinţe trăind ÎN RĂSPĂR faţă de norme şi convenţii: "Sunt de statură potrivită port barbă/ şi am o concepţie de viaţă perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoşarii în oţet/ şi mai cu seamă îmi place să va pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat"
Poemele "simple" ale lui Petre Stoica, poeme din care "izbucnesc mirosurile şi zdrenţele erei atomice sau behăitul oilor mănate la abator", au reînoit şi reinoiesc, fără îndoială, limbajul liricii româneşti. Nu mai puţin, ultimile volume de poeme ale lui Petre Stoica, cele de după '90, arată fidelitatea "vocii" singulare a poetului ("fidelă în faţă hârtiei/ fidelă oricând şi oriunde") la aventura sinelui sau în lume şi la propriul adevăr uman. Limbajul de astăzi al poetului este, depotrivă, un limbaj al melancoliei, dar şi un limbaj care nu se arată deloc indiferent la discursul rebarbativ, politic şi social.
Marea originalitate a lui Petre Stoica ar consta, însă, în faptul că poemele sale prezintă o dovadă palpabilă că miracolul vieţii trăieşte în orice. Iată, de pildă, "descompus" universul unuia dintre poeme: frunze de tutun, albine lipite de gura borcanului cu urme de zahăr, trepetnicul căzut în oala cu lapte, curcile picotind la umbra gardului, muşcatele prăfuite din cutiile de conserve, un bătrân care trece drumul ţinându-se cu mâna de burtă, autobuzul de seară. Ce se întâmplă cu toate aceste prezenţe, din care clamează însăşi umilitatea? Nimic mai mult, dar şi nimic mai puţin. Toate, cum scrie poetul, "vor învia din morţi şi vor cere o picătură de apă". Poeme despre melancolie (ca loc unde dorinţa se uneşte cu luciditatea), poeme despre tristeţe, teamă, agonie, neant, poeme despre trecut ("bestia tandră ce roade cu dinţişori de oţel""), dar şi despre un prezent confuz ("fumăraia democrată"), poemele lui Petre Stoica întrupează, ca ultima realitate, viaţa şi moartea:
eu îmi contemplu cactuşii unghiile
pe terezia ruginită din pivniţă îmi cântăresc lucrările anilor
în timp ce-n subconştientul meu are loc o luptă năvală
între leii morţi şi stindardele vieţii

(2004)

6 Iulie 2005 de Ion Bogdan LEFTER Marele poet, "naiv si sentimental"

Antologia "Carnaval prenocturn", recent aparuta (la Editura Cartea Romaneasca, in Colectia "Mari scriitori contemporani", cu o "Postfata" de Dan Cristea), ofera o buna ocazie de recitire a poeziei de-o viata a lui Petre Stoica.
Nascut in 1931 (pe 15 februarie), astazi in varsta de 74 de ani, Petre Stoica e unul dintre cei mai valorosi poeti romani postbelici. A debutat in vremurile grele ale proletcultismului, incat nimic nu s-a putut retine in culegerea de acum din prima sa carte, "Poeme" (1957, pe cand avea - deci - 26 de ani). Dintr-a doua, "Pietre kilometrice" (1963) sunt reluate doar doua, modeste, dar reprezentative pentru perioada de iesire din propagandismul de tip bolsevic care dominase prima etapa a istoriei noastre comuniste. Tanarul poet se raliase grupului clujean al lui A.E. Baconsky si participa la mica miscare de iesire dintre limitele narativismului "angajat" catre lirismul timid, discret al poeziei descriptive, naturiste, tip "pastel". Performanta n-a fost mare, insa efectul in epoca a contat.
Antologia sare si peste volumele urmatoare, "Miracole" (1966) si "Alte poeme" (1968), incepand - practic - cu o selectie ampla din "Arheologie blanda" (1969). "Adevaratul" Petre Stoica atunci incepe sa se exprime in poezia romaneasca: autor al unor versuri de notatie, simple, plasate mai ales in decor rural, dar fara pic de idilism, descriptive si narative, cu taietura scurta, dezinteresata de eufonii speciale. Maniera se prelungeste si se stabilizeaza in "Melancolii inocente" (1969), "O caseta cu serpi" (1970), "Bunica se aseaza in fotoliu" (tot 1970), "Sufletul obiectelor" (1972) si "Trecatorul de demult" (1975), din care sunt - de asemenea - retinute multe texte.
Intre timp, atmosfera din jur se schimbase radical. Regimul comunist trecuse prin etapa de liberalizare interna din partea a doua a anilor '60 si "la putere" in poezia romaneasca ajunsese metaforismul euforic. Apreciat in lumea literara, comentat favorabil, Petre Stoica n-avea cum sa ocupe - totusi - decat o pozitie "marginala" in atare peisaj. Nu ocolise cu totul imagismul metaforic si simbolic, dar ramasese un temperat in materie, stilistica sa fiind, in ceea ce avea ea caracteristic, la antipod. Situatie similara - schimband ce e de schimbat - cu cea a lui Leonid Dimov, a lui M. Ivanescu si a celorlalti cativa mari precursori ai postmodernitatii noastre, carora mentalitatea neomodernista dominanta in anii '60-70 nu le-a recunoscut adevarata valoare. De vreme ce vedetele momentului transcriau reverii patetice sau filozofau abstract, intr-un limbaj metaforic-conceptualizant, contrastul creat de poemele ironic-demitizante ale lui Petre Stoica pareau productele unei excentricitati. Registrul caracteristic al poeziei sale era - in linii mari - acesta: univers rural, dar complet rupt de traditia "taranismului" literar national si nationalist, fantezism jucaus, fin abur parodic. Fara exemple - spatiul e prea stramt pentru ele.
Perioada de varf a poetului va fi - insa - abia cea de la "Iepuri si anotimpuri" (1976) si cam pana la "Coplesit de glorie" (1980), trecand prin "O nunta de cenusa" (1977) si "Un potop de simpatii" (1978). El isi asuma acum mai limpede ironismul, aplicandu-l tot "universului mic", esentialmente arghezian, cu infuziile de fantezism care-i personalizeaza reteta (ca spirit afin, l-as indica pe Florin Mugur). Cota autorului creste, el e tot mai des citat intre inovatorii de limbaj poetic de la noi.
Volumele publicate de-atunci incoace, si anume "Prognoza meteorologica" (1981), "Intrebare retorica" (1983), "Numai dulceata porumbelor" (1985), "Tango si alte dansuri" (1990), "Visul vine pe scara de serviciu" (1991), "Piata Tien An Men II" (tot 1990), "Manevrele de toamna" (1996), "Insomniile batranului" (2000) si "Vizita maestrului de vanatoare" (2002), au avut parte de un context pe de o parte mai favorabil, pe de alta usor dezinteresat: retoricile postmoderne pe care le-a anticipat se instalasera o data cu "valul" anilor '80, mult mai radical anti-metaforic, mult mai impetuos-ironic si parodic. Receptivitatea fata de poezia lui Petre Stoica ar fi fost normal sa creasca, dar moderatia sa structurala l-a mentinut si in deceniile ultime intr-o zona de stima, fara mari entuziasme. Este - de fapt - un mare poet al descriptivismului jucat-ingenuu, "naiv si sentimental" (in sens schillerian), autor de splendide miniaturi amuzante la suprafata si tulburatoare pe dedesubt...