Marian Paphagi despre Petre Stoica, în volumul "Cumpănă şi semn"(1990)

 ... "Asupra liricii lui Petre Stoica exista un consens în critică, o imagine la conturarea căreia insistenţa poetului în a se defini în perimetrul unei anumite formule uşor de recunoscut n-a fost mică. Am citit sau recitit toate cărţile precedente publicate de Petre Stoica din 1957 şi până astăzi : felul cum a ştiut să-şi identifice reuşitele, să le situeze apoi constant pe linia unor câştiguri anterioare, până la a-şi desena un profil ce-l individualizează inconfundabil, e întru totul demn de remarcă.  În cele câteva interviuri incluse în volumul său CALIGRAFII şi CULORI (1984) autorul îşi consolidează propria idee despre sine, susţinând-o cu multă inteligenţă şi nu fără un latent simt polemic. Sunt câteva convingeri ferme exprimate în legătură cu poemele lui ce trebuiesc aduse din nou în discuţie, fie şi fugitiv."...

Marian Papahagi (n. 14 octombrie 1948, Râmnicu-Vâlcea – d. 18 ianuarie 1999, Roma) a fost un critic literar, eseist și traducător român.
Licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972). Membru fondator al grupării „Echinox”. Doctor în litere „magna cum laude” în Italia. Doctor în filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debut absolut cu critică literară în revista „Amfiteatru” (1966).
După 1990, a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și ministru adjunct al Învățământului. A fost profesor de romanistică la Facultatea de Litere din Cluj și profesor invitat la mai multe universități din Europa. În ultima perioada a vieții, a fost director la Accademia di Romania din Roma.

Mihail Petroveanu despre Petre Stoica in Traiectorii lirice(1974)

Traiectorii lirice(1974) - MIHAIL PETROVEANU

Petre Stoica

"Într-o perioadă de explozii vitale, de crezuri poetice vehemente şi consum de mijloace, Petre Stoica descrie o evoluţie oarecum în afara curentului. Fără tumult temperamental sau provocări vizionare, ataşabil pe anume laturi tendinţelor din jurul STELEI, revista unde s-a cultivat gestul meditativ, sugestia duratei şi graţiile melancoliei, având de luptat şi cu amintirea unui debut incert, care i-a gravat pe nedrept situaţia în conştiinţa critică (inclusiv a subsemnatului) ,bănăţeanul trăit în capitală are astăzi un contur liric configurat."

Nicolae Ciobanu despre Petre Stoica

Nicolae Ciobanu:
..."Ca şi altele, formula lirică conform căreia se structurează poezia lui Petre Stoica purcede dintr-un paradox fundamental privind raportul ei cu lumea fenomenală, cu aşa-zisele ei aspecte prozaice, cotidiene. În dimensiunile ei de certă originalitate estetică, această poezie, cum s-a mai observat, surprinde prin puterea de reintimizare a cititorului cu zone ale existenţei care, îndeobşte, sunt socotite derizorii, de o banalitate domestică insurmpntabila. Parcurgând poemele lui Petre Stoica, ruşinaţi de propriile noastre prejudecăţi, suntem nevoiţi să recunoaştem că fiinţa noastră interioară îşi relevă unele dintre valenţele ei arhetipice, tocmai prin prin retrăirea adânc reflexivă a biografiei cotidiene, care, în general, ne scapă din vedere, ambiţionându-ne, în schimb, să ne compunem o altă biografie, de-adreptul superfluă, graţie veleitarismului ei "metafizic" ...
...ideea că mecanismul intim al poeziei lui Petre Stoica ar rezida în plăcerea afişată a poetului de a rămâne în documentul strict secret este cu totul falsă. În fapt, avem de-a face cu o poezie filtrată de celebralitate. E o poezie "făcută", în sensul în care admitem că o pictură "de gen", reprezentând un grup familial în ambianţa sa elegiac-patriarhală nu este nicidecum o copie după o fotografie, ci produsul celei mai riguroase şi, în acelaşi timp, cu totul libere elaborări artistice, în sfera căreia concreteţea documentară rezultă din iluzia iscată de verosimilitatea estetică..."

Nicolae Ciobanu - PETRE STOICA, Poemul de viziune "prozaică"din volumul Panoramic(1972)


La data de 4 august 1931 se năştea, la Băluşeşti, comuna Girov, renumitul critic, istoric literar şi editor Nicolae Ciobanu. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, Nicolae Ciobanu a lucrat, din 1957, ca redactor la revista „Scrisul bănăţean” din Timişoara. Peste 2 ani a părăsit Timişoara, dezamăgit că nu putuse ocupa un post în învăţământul superior, pe motive de „incorectitudine politică″: în ultimul an de facultate fusese exclus din UTM pentru atitudinea sa din timpul mişcărilor studenţeşti legate de evenimentele din Ungaria, din 1956. Între anii 1960 – 1962, a fost profesor în Dâmboviţa, iar la începutul anului 1963 s-a reîntors la Timişoara ca redactor la „Scrisul bănăţean″, fiind asistent şi lector la Universitate.

La sfârşitul anului 1968, este nevoit să plece definitiv din oraş şi se stabileşte în Bucureşti, angajându-se mai întâi la Televiziunea Română, apoi, din 1971, ca redactor (mai târziu şef al secţiei de critică literară) la revista „Luceafărul″şi director al Muzeului Literaturii Române, din 1985. În 1971 obţine titlul de doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti.

Criticul, dublat de istoricul literar

Debutează în „Gazeta literară”, în 1956, colaborând la diferite reviste literare, cu rubricile: „Cronica literară”, „Retrospective”, „Cartea de debut”. Editorial, a debutat cu „Nuvela şi povestirea contemporană” (1967). Alte cărţi: „Ionel Teodoreanu. Viaţa şi opera”; „Panoramic” ; „Critica în prima instanţă”; „Incursiuni critice”; „Însemne ale modernităţii”; „Întâlnire cu opera”; „Eminescu. Structurile fantasticului narativ” ; „Între imaginar şi fantastic în proza românească”.Publică şi foiletoane în serial, ultimul, despre proza fantastică. A semnat şi cu pseudonimele Nic. C. Sava şi Valentin Ganea.

Criticul Ciobanu este dublat, mai ales în prima parte a activităţii sale, de istoricul literar. Volumul de debut este un studiu sistematic despre „Nuvela şi povestirea contemporană″ (1967), urmat, peste ani, de o antologie, intitulată „De la Constantin Negruzzi la Pavel Dan″ (1979). În 1970 apare monografia „Ionel Teodoreanu. Viaţa şi opera″, Nicoale Ciobanu fiind și autorul unei ediţii a scrierilor lui Ionel Teodoreanu în şapte volume („Opere alese″, 1968 – 1981).

În următoarele sale contribuţii de cronicar literar („Panoramic″, 1972, „Critica în prima instanţă″, 1974), abordează cu preponderenţă domeniul prozei literare. Chiar şi volumul „Eminescu″ (1984) este dedicat prozei poetului, investigând „structurile fantasticului narativ”. Se poate afirma că Nicolae Ciobanu s-a specializat pe problemele prozei scurte româneşti, volumul postum, „Între imaginar şi fantastic în proza românească″ (1987), confirmând această afirmaţie

Gheorghe Grigurcu & Cornel Ungureanu despre Petre Stoica

  De la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la Ion Negoițescu și Gheorghe Grigurcu, de la Nicolae Manolescu la criticii tineri, asupra scrisului lui Petre Stoica au pronunțat propoziții memorabile toate numele însemnate ale foiletonului de întâmpinare. Trebuie să recunoaștem în aceste gesturi nu numai valoarea poetului, ci și prezența lui benignă, reconfortantă, civilizatorie, uneori pitorescă, într-o viață literară care și-l poate recunoaște drept unul dintre cavalerii ei fără pată și reproș.

                                                                                                                                                   Cornel Ungureanu, 1997

  Creator al unui univers liric de o mare bogăție, de un rafinament ce riscă a scăpa ochiului grăbit, înșelat de subterfugiul simplității, de alura lipsei de pretenții, Petre Stoica ni se înfățișează nu numai drept un poet dintre cei mai originali în peisajul literar actual, ci și un important, probabil cel mai important ferment al înnoirii acesteia în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

                                                                                                                                                   Gheorghe Grigurcu, 1986