De
la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la Ion Negoițescu și Gheorghe
Grigurcu, de la Nicolae Manolescu la criticii tineri, asupra scrisului
lui Petre Stoica au pronunțat propoziții memorabile toate numele
însemnate ale foiletonului de întâmpinare. Trebuie să recunoaștem în
aceste gesturi nu numai valoarea poetului, ci și prezența lui benignă,
reconfortantă, civilizatorie, uneori pitorescă, într-o viață literară
care și-l poate recunoaște drept unul dintre cavalerii ei fără pată și
reproș.
Cornel Ungureanu, 1997
Creator al unui univers liric de o mare bogăție, de un rafinament ce
riscă a scăpa ochiului grăbit, înșelat de subterfugiul simplității, de
alura lipsei de pretenții, Petre Stoica ni se înfățișează nu numai drept
un poet dintre cei mai originali în peisajul literar actual, ci și un
important, probabil cel mai important ferment al înnoirii acesteia în a
doua jumătate a secolului al XX-lea.
Gheorghe Grigurcu, 1986
