Unde nimeni nu vine

Piata Tien An Men II -3-

PERCHEZITIE, 1988

De cand mi-ati intrat in casa
culorile tablourilor put filele
cartilor de poezie sunt gaurite de gloante
toate putrezesc vazand cu ochii
pe sfintele mele icoane danseaza cozi de diavol
vii in casa mea sunt numai coropisnitele
iesite din sufletul vostru de pamant fara tara

BANALA

Unde sunt profesorii de tortura? unde
preotii cu pistoale cub sutana? unde
sunt cei care ne-au rontait cotoarele cartilor?
ei exista se plimba instalati in blindate luxoase
si invata alfabetul democratiei patat
de grasimea icrelor negre ei exista
pe unde trec locotenentii mortii suavii
degetul exterminatului la Canal
ii arata dar multimea priveste vesela
in timp ce asteapta distribuirea malaiului

ELEGIE

Pe terezia vietii noastre
pe-un talger sta bastonul politistului pe altul
se zbate aripa fericirii de mucava

balanta inclina in favoarea fumului dens

POEM OPTIMIST

Stau pe tarm si privesc prin ceata
nici un SOS
aud numai cantecul rechinilor care vestesc
inca un naufragiu sub pavilion romanesc

POEM DE DRAGOSTE(1948)
Pentru cea care in adolescenta purta numele
KATHE BRAUNECKER

Culcati in iarba stralucitoare de la marginea orasului
pe neasteptate ea incepea sa planga in hohote
spunea printre lacrimi tatal meu este deportat in Rusia
stiu dar intr-o zi se va intoarce o imbarbatam
zambea inseninata si o sarutam si ea imi spunea
tatal meu s-a nascut pe aceste meleaguri frumoase
apoi

Fragmente de jurnal(18-23 februarie)

18 februarie

Numele de Bulbucata se trage de la un mosier bulbucat, care venise cu intemeieri pe aceste meleaguri ilfovene. Urmeaza sa aflu in ce secol. Avea si el o moara de apa, in fundul gradinii mele. Cica urmele ei ar fi existat pana deunazi. denumirea de Gaureni, catun incorporat Bulbucatei, are o geneza interesanta. In timpurile indepartate taranii sapau gauri ce le ardeau pe dinauntru pentru a ascunde in ele bucatele ravnite de lacustele semilunei. Din pacate, cei cu toponimia moderna au metamorfozat Gaurenii in Teisor, condusi dupa nu stiu ce ratiuni de pudoare.

19 februarie

Mitu ma implora sa-l ajut cu rezolvarea unei situatii ce-l chinuie cumplit. "N-am dormit toata noaptea", declara abatut. L-au amendat cu sapte sute de lei(pensia lui pe o luna!) pentru motivul ca "nu a predat cantitatea de 220 kg. struguri sau vin in echivalent din productia anului 1976 ca reprezentand sarcina de vanzare prevazuta de H.C.M. nr. 116/1959(modificat)". Astfel suna procesul verbal intocmit de slujbasii "Intreprinderii viei si vinului, Ilfov". Trec peste frumusetea stilului functionaresc si trec si peste interesanta formulare "sarcina de vanzare"(la cate combinatii verbale nu se mai preteaza si dulcea limba romaneasca), si ma opresc asupra declaratiei lui Mitu. In primul rand, a predat jumatate din cantitatea stabilita "ca sarcina de vanzare", in al doilea rand, i-o spusese insusi vicele ca: "in anul asta, din cauza manei si a grindinei, cota se preda numai o parte". Ce sa mai crezi? Purced la redactarea contestaiei adresata judecatoriei din Buftea, o intrerup insa din cauza durerilor de stomac ivite brusc, consecinta probabil a racelii ce ma paste de alaltaieri(oricum, omului nu i se va face dreptate.)

20 februarie

Bolnav cum sunt, ies in padure sa culeg ghiocei. Presimt viitoare duiosii.
Vom avea primavara timpurie? Lalelele din gradina florilor au perforat frunzele protectoare, depasesc inaltimea de opt, zece centimetri. peste tot dau mugurii. presupunand ca iarna se reinstaleaza, ceea ce este foarte posibil, ne asteapta destule necazuri gospodaresti.

21 februarie

Pasesc in biroul primarului. Inauntru, un batran slab si galbejit. omul paraseste imediat incaperea. Primarul: "Multe nenorociri mai sunt si pe lumea asta. L-ati vazut? Il bate fii-su si nu-i da de mancare". "Luati legatura cu militia", ii sugerez. "Pai asa si fac", da replica si apuca receptorul.

"Vremea este sa rupi si vreme sa cosi: vreme sa taci si vreme sa graiesti"(Eclesiastul, 7,8)
"Vai de cei ce fac legi nedrepte si cei ce scriu hotarari silnice"(Isaia, 1, 10)...........

22 februarie

Ma simt srarsit. Gripa, afurisita. Si am atatea obligatii gospodaresti...

A fatat Bubulina, imparatita crescatoriei mele. Sper sa fie o mama buna, asa cum sunt, indeobste, iepuroaicele. Nu am umblat la cuibar, de teama sa nu o sperii. Inca zece iepuroaice sunt pe cale de-a fata. Planuiesc construirea unui padoc incapator.

La dispensar sa cumpar vitamina C. Ia-o de unde nu-i pe "domnisoara", responsabila cu produsele farmaceutice. Sunt informat ca umbla prin sat dupa cai verzi pe pereti. In curtea dispensarului il intalnesc pe Grecu, contabilul-sef al fermei, si el in cautarea binefacatoarei vitamine. Ma sfatuieste cum sa ma medicamentez. Inspre seara imi trimite trei fiole de polidin. Singurul domn din sat.

23 februarie

Iepuroaicele fata una dupa alta. Acum se impun linistea si toata atentia. Iepuroaica, in special cand naste pentru prima oara, speriata chiar si de un soricel, isi mananca puii. Atavism...
Bubulina are noua pui!

Injectii in fesa. Sanatatea mi s-a imbunatatit. In ultimile zile ma simteam invesmantat in pieile de incercare ale batranului Iov.

Reapar mustele si gargaritele, seara broastele ies din cotloane-ce-or fi insemnand toate astea?

(va urma)

Viorica Răduţă - O PERMANENȚĂ DE VIZIUNE, CORNEL UNGUREANU

Rămâne cu fiecare cercetare, memorial, călătorie literară, critică propriu-zisă a lui Cornel Ungureanu aceeaşi „Mitteleuropa ce merită o investiţie de iubire”, ca şi în recentul volum, Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale, Editura Palimpsest, 2010. „Fidelitatea” ţine nu doar de temă, este şi umană, ceea ce încarcă empatic un text alert prin proximitatea autorului la „personajul” literar, acel Petre Stoica re-făcut din bucăţi de memorie, de analize critice dinăuntru, ale criticului C. U., dar şi din adiţionări, cu perspective ale altor viziuni de lectură, citate în capitole separate sau în interiorul textului C. U. , cu amintiri, întâlniri peste timp, interviu etc. Se creionează o figură, un chip bănăţean de fiinţare întru literatură, dublat/ă de o cale a reconstrucţiei lui „acasă” prin acea locuire finală, ultimativă ca un testament, în Jimbolia cea vestitoare, o „insulă” de literatură, adevărat manifest de estetician al vieţii şi artei deopotrivă, la purtătorul ei, Petre Stoica et compagnie, în acea neutralitate… postdecembristă, amară, neprimită cu pasivitate, însă, de spiritul viu al Poetului.
Cornel Ungureanu rămâne acelaşi spiritus loci bănăţean, subiectul Petre Stoica i se potriveşte exemplar pentru demonstraţia, exerciţiul criticului memorialist, care fixase din Mitteleuropa periferiilor Centrul / Viena ca ferment literar („lecţia Vienei”) şi pentru „regiuni” româneşti, mărginaşe lui, dar care păstrează dorul de re-facere a sacrului, cum Jimbolia şi opera poetică a lui Petre Stoica o vor exemplifica de data aceasta. Exerciţiul este mai limpezit, mai amănunţit şi mai aproape de graniţa cu literatura (C. U. se aşază cu graţie în asemenea zone limitrofe, atractive, iniţiatice), datorită memorialului de călătorie, de micropovestiri biografice, de note largi şi de mostre critice. Celălalt spirit al locului, Petre Stoica, devine un alter al Ungureanului, am spune. Seducţia cărţii vine şi din faptul că îşi fac loc mai multe „texturi”, de la critica literară propriu-zisă la memorial, scurte naraţii; un aer de autoficţiune străbate, astfel, această carte a fidelităţii. Volumul e tot ,,mitteleuropean”, o altă re-aşezare în cercurile culturale cunoscute la „geograful” C. U. , tot mai largi după Centrul agonic, preluându-l, des-centrându-l spre/la ,,margini”, re-creându-l prin de-teritorializare, cum precizează autorul.
Ca şi în laboratorul său critic, Mitteleuropa periferiilor (Polirom, 2002), se fixează, prin chipul lui Petre Stoica, momentul inaugural cât şi pelerinajul iniţiatic al „personajului”, larg la timp, în Bucureşti, şi revenirea la poezia şi spaţiul Jimboliei, „acasă” cu prieteni, cenaclu, festival de literatură, în scopul definit de re-facere a întâlnirii primordiale, vieneze, fie şi de adolescenţă, cu miracolul continuat în timp prin constanţa întâlnirilor, prieteniilor, traducerilor, în fine spiritului multiplu al literatului „fără frontiere” în spirit. Dacă ,,Mitteleuropa înseamnă şi un centru care îşi asumă excelenţa, dar şi dreptul de a fi reprezentat de o periferie (…) şi (ne)şansa de a fi exprimat de o periferie”, exprimare explicită a lui C. U., atunci întregirea poetului şi omului Petre Stoica exemplifică tot o asemenea excelenţă. Fixată prin capitole mişcate între critică literară, (auto)biografie, memorial de călătorie, etc. Chiar paginile care vizează un alt spirit local, extins şi la spaţiul sârbesc, Vasko Popa, şi alte figuri ale Centrului de… margine sau din inima sa „spaţială”, sunt memorabile. În special portretul evolutiv al lui Vasko, prin comparaţie cu cel stabil al lui P. S., este tuşat în tehnica oglinzii paralele. Astfel, avatarul său bănăţean, „Petrică”, revenit la matcă după viaţa şi opera multor decenii depărtate Banatului, dar cu aport iniţiatic demn de un conservator al Centrului tocmai la „periferie”, ţine de tehnica basoreliefului, se selectează, se nuanţează şi se diagnostichează singur, parcă.
Analiza şi patosul lui Cornel Ungureanu sunt pe un teren favorabil, bănăţean, uşor cronicăresc dar verosimil prin chipurile şi evenimentele expuse în aceeaşi modalitate a cercurilor concentrice, tehnică verificată şi în cărţile anterioare, de la maeştrii lui Petre Stoica, în crochiuri şi momente de prim-plan, la „steliştii” şi anii de tortură comunistă, la cei „cinci” prieteni al cavaleriei Belgrad ̶ Timişoara, la clipele revelaţiilor de Secol XX, etc. Adâncimea personajului central stă în calea urmată, un itinerar sacru, cu memorabilii, în tuşe biografice şi critice, Ion Cocora, Marc-Mihail Avramescu, Mircea Martin, Livius Ciocârlie, Sorin Titel, Adam Puslojici, Slavsko Almăjan, Ioan Flora, Ioan Holender ş.a.
Provocarea nu vine din orgoliul locului, ci din necesitatea de a întocmi pe harta culturală a Mitteleuropei periferiilor o dinamica, o re-aşezare a proporţiilor Centrului, o Jimbolie unde Capul se mută (e o alegere a locului, ca într-o viziune Mircea Eliade, însăşi retragerea lui P. S. în asemenea loc/locuire) spre periferia cu puteri sacerdotale datorită unui Robinson literar, la vârsta şi în timpuri târzii, mai mult sau mai puţin lepădate. Evenimentele şi ,,personajele” din jurul lui Petre Stoica stau într-o interpretare bine conturată sau sunt scoşi dintr-o proiecţie nedreaptă, înţepenită, difuză, pătimaşă etc. Nu lipsesc tăieturile / spiritul critic aplicat măiastru, diagnosticarea severă, tăietura stilistă la „vidul” unui Livius Ciocârlie, spaţiul Foarţă, vârstele existenţiale şi livreşti totodată ale lui Mircea Martin, universul poetic iradiant al lui Petre Stoica, „barocul” atent descifrat la Anghel Dumbrăveanu, antropologia imaginarului la Vasko Popa, chiar „hiperrealismul” lui Ion Cărmăzan.
C. U. înaintează în demonstraţie din cerc în cerc, capitolele ar putea alcătui un periplu simbolic de solidaritate bănăţeană şi de inaugurare a marginii Jimboliei ca un alt Centru, literar. Toate merg pe urmele toposului ,,acasă”, personajele unei bănăţene Mitteleuropă a periferiilor se apropie de ,,Ithaca”.
„Simbolia”, ca re/construcţie, este vizată, însă, dintr-un ,,nucleu” biografic în adolescenţa formativă a Vienei, cu maeştrii ei, de către cel care-şi alege locul, zidul părăsit, baladesc parcă, numitul Petre Stoica, purtător de Banat şi în „rătăcirile”, vieţile sale compuse, dar şi în ultima locuire, toate recompuse, adunate în mijlocul circumferinţei existenţiale şi scripturale testamentare, Jimbolia. Cornel Ungureanu alcătuieşte o legendă. E felul în care criticul viza şi opera lui Slavici, cu întemeierea, apoi necesara plecare de acasă şi, în fine, reîntoarcerea finală. Centrul poate fi vizat „din orice punct al circumferinţei”, cum Pleşu scria în „limbajul” sacru al „păsărilor”. Armonia construcţiei „mitteleuropene”, redefinită într-un capitol întreg, ţine şi ea de acest model, favorizat chiar de spaţiul şi spiritul multiplu al Timişoarei. Cu Petre Stoica, aflat ,,acasă”, în Banat, Cornel Ungureanu procedează prin învăluire, fixându-i formarea printre habsburgi, apoi la Steaua, cu A. E. Baconsky ş. a. m. d . Paginile, mai ales cele despre Petre Stoica sau Vasko Popa, sunt distincte datorită perspectivei de aproape, a expresiei bine temperate, a glosării „măsurate” strict la autor.
Ca şi în concentrata carte mitteleuropeană, nucleu al tuturor compunerilor editoriale care aparţin lui Cornel Ungureanu, criticul contextualizează, nuanţează, adânceşte, extirpă nepotriviri, localizează dureri, distinge etape, dă relief unor evenimente sau opere insuficient străbătute, pare să se exprime pe sine cu o eleganţă pe care lirica lui Vasko Popa, citat pentru a releva un trup poetic, o întăreşte. Alunecările anecdotice sunt bine strunite. Bucureştiul văzut de poetul sârb pare ,,Centrul lumii” într-un moment de graţie – suprarealismul. ,,Bestiarul sublim” al operei lui Vasko Popa se fişează, ca şi celelalte figuri ale operei, pe linia hermetică, reperul Evola nefiind uitat. Sunt focalizate mai multe momente ale scriitorului sârb, parcă dinăuntru; un discurs oficial ţinut în România este discutat pentru efectele lui benefice, cazul Arghezi, şi prin extragerea substanţei dintre elementele impure ale contextului istoric. Pentru fişa unor scriitori Cornel Ungureanu dezvoltă „note şi contranote”, cu ştiuta sa putere de a ordona şi glosa documentele de viaţă şi de artă. ,,Cercul” Vasko Popa nu estompează vârstele şi opera lui Petre Stoica, dar se situează tot pe o culme a criticii sale aplicate. Volumul e construit din mai multe exerciţii de admiraţie, cu luciditate şi patos împreună. Întâlnim atât ,,fotografii de grup”, cât şi individualităţi, revizuiri, puneri la punct şi premoniţii, generozitate la a da cuvintul celorlaţi, martori sau lectori ai… subiectului Petre Stoica.
Călăuză spre şi în Jimbolia, frumoasa Utopie literară a lui P. S .,, Cornel Ungureanu a realizat o carte necesară prin fişarea, diagnosticarea, comentarea literaturii şi reaşezărilor în marginile unui Imperiu după des şi re- Centrarea sa periferică. Figurile din acest spaţiu cultural au, însă, aerul unor ambasadori ai transmutaţiei Europei Centrale înspre marginea ardelenească, mai ales prin medalionul central.
De data aceasta, Petre Stoica este modelul de adâncime, printr-o ceremonie - scriitură-existenţă a sufl(et)ului ,,geografic” bănăţean, recuperator şi clarvăzător. Se impune un fir de adâncime, unificator, al textelor criticului Geografiei spirituale, acum în constelaţia bănăţeană. Spaţiul arhetipal ordonează viziunea sa artistică şi demonstraţia are nevoie de texte, de mărturii şi biografisme.
C. Ungureanu construieşte pe spaţii mari, demersul său din acest volum se aşază pe urmele Constructorului/ Meşterului, ceea ce explică şi continuitatea sa întru „geografie spirituală”, dar şi fidelitatea (fie şi ) critică, mai rară în timpurile noastre. Şi totul încă vine dintr-o exemplară cunoaştere a literaturii, cât şi din acel spiritus loci care-l veghează în demersurile sale, toate cu amprentă stilistică limpede şi curgătoare. Astfel, şi în mozaicul de critică, memorialistică, jurnal de călătorie care este Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale Cornel Ungureanu arată viu, un scriitor printre critici. Cartea colcăie de vieţi şi de oamenii din jurul lui Petre Stoica. În timp, îi rămâne lectorului şi atmosfera cea retrăită de autor prin personajele sale, locuri anume, stilistice chiar.

(Viata Romaneasca, nr. 5-6/2011

Muzica sufletului meu(12)

Poezia de vineri(IX)

O SEARA APROAPE UITATA

Orologiul cucului cade in lacul verde
si ultimul sunet de argint se pierde
prin amurgul ce varsa iod
pe ranile zilei, ascunse.

Pe soseaua nationala, chiar langa pod
se clatina carul cu trifoi uscat
deasupra caruia cineva ascuns in praf
isi povesteste viata cantand.

Piere nuanta suava a cerului.

In tacerea asternuta repede
mamele pleaca la pravalie sa cumpere
drojdie, cateva picaturi din petrolul
prelins de pe gura razboiului.

Trist, invat pentru admitere
in gimnaziul cu patru clase
si adorm zarind in somn agitat
dans de siluete curioase.

Totusi, in restaurant ramane ziua:

se discuta pretul cerealelor,
prabusit in el, betivul satului
isi inchipuie ca el este
vanatorul tirolez cu mustata rasucita

din tabloul cafeniu atarnat de perete,
farmacistul isi arata priceperea la biliard-

in pauze scurte soarbe lichior
si-i intreaba pe cei din jur
daca mai stiu ce se intampla pe front.

Printre nori de tus negru
luna este un felinar de dovleac,

sub raze palide, casele
se scufunda-n pamant--
asa i se pare si vacarului
care intra obosit in sat

(din vol. Arheologie blanda, Ed. Dacia XXI, 2010, reeditare)

Fragmente de jurnal(12-17 februarie)

12 februarie

Parasesc patul cu noaptea in cap si ma pregatesc pentru aventura in padure, la Babele. Azi lemnele vor fi acasa, scandez vesel. Toate sunt perfect organizate si ziua poarta dulcea pecete a primaverii. Din fata primariei ne ia Chioafta(pe mine, pe Tiganila si pe un padurar). Drumul, adevarat calvar. In cateva randuri am impresia ca ramanem prizonierii namolurilor. Las' ca tractorul nu-si prea face datoria, e o rabla, a implinit venerabila varsta de douazeci de ani! Noroc in indemanarea si indarjirea acestui Chioafta, excelent in meseria lui(de fapt jolly-jocker-ul fermei in tot ce atarna de domeniul mecanicii). Sosim acasa pe la ora pranzului si car singur lemnele in curte. Efort, nu gluma! Frant de oboseala, mananc in graba si fug sa prind autobuzul de patru caci sunt asteptat in Bucuresti.

Ziua mortilor. Pomana Coanei Firica, n-am timp sa ma ating de ea.

In autobuz, aglomeratie. Ca intotdeauna in zilele de sfarsit si inceput de saptamana. Sansa imi ofera un loc in spatele masinii. Atipesc, dar numai pentru o clipa, intrucat se dezlantuie un vacarm infernal. Lumea se cearta, injura, blestema. Solistii scandalului sunt o femeie maruntica cu elan de diavol si cu voce de rata, si un barbat, care in statie mi se paruse potolit., ba chiar si simpatic. Ca introducere, ataca o pasagera din Clejani ce se urcase cu picioarele pe bancheta sa poata conversa prin fereastra de sus cu "nasica". Parasind bancheta se dezlantuie o discutie indracita:
-Ce, e masina ta sa te sui cu picioarele pe banca? Asa sunteti voi, tiganii din Clejani.
-E a statului si fac ce vreau...
-Ba sa te ia naiba, cumpara-ti masina mica!
-Cumpara-ti tu, fire-ai a dracului cu cin' te facu, scarbo.
S.am.d., s.a.m.d.
Aceiasi solisti ai scandalului ataca o invatatoare, tot din Clejani, pe motiv ca retinuse un loc pentru cineva din Velea.
-Ia te uita, dobitoaca, tine locul gol.
-Te rog sa fii cuvincioasa!
-Ce obraznicatura...
-Asaza-te pe locul ala, ce mai stai, ca n-oi fi proasta.
-Cica e invatatoare, si ce daca?...Are salariu, de, cucoana..
-Salariu? Noi, taranii, nu muncim? Cine ii tine in spinare?
S.a.m.d., s.am.d.
La Velea escaladarea scandalului atinge apogeul. Soferul se vede nevoit sa deschida usa dindarat, pe unde navalesc noii pasageri. Un copilas, tras si impins din toate partile, atinge cu ghetele murdare de noroi tocmai ciorapii celei cu voce de rata. Este pedepsit promt, cu una dupa ceafa. Mama maltratatului sare ca arsa:
-Criminalo, nemernico, dai in copilul meu, care sufera, saracul, de hepatita? Acum am dat trei sute de lei pe medicamente.
Ia vezi ce-mi facu...Sau esti chioara?
Suflet de bestie, sa bati un copil bolnav...
-Las' ca nu ti l-am omorat...
-Scroafa ce esti!
-Sa nu-mi vorbesti asa, ca nu ti-am cazut pe masa...
S.a.m.d., s.am.d.
Urmeaza un pic de liniste. Un pic, deoarece niste paznici de noapte, cu leafa la fabricile Capitalei, incep sa faca haz pe seama "matusei Ioana", tiganca in varsta, o budasca, plecata la drum cu "nea Toma", si el tigan. "Nea Toma", sotul "matusi Ioana" le tine hangul si se declara de acord s-o tunda zero la frizeria de lux iar apoi s-o imbrace elegant la cel mai apropiat ferometal. "Matusa Ioana" are gura buna si nu se da batuta, pe unul il declara cacat moale, pe altul il vara in "putina cu draci"...

14 februarie

Pierd o groaza de timp cu gatitul. Am la masa carnati prajiti si chiftele de cartofi.

Verific minutios custile iepuroaicelor gestante. Dupa socoteala mea, cam peste o saptamana doamnele cu urechi lungi incep sa-si aduca rodul pe lume.

15 februarie

Caraghios, dar asa e: azi implinesc patruzeci si sase de ani!
Prilej sa-mi daruiesc versete din Biblie.
"Sosi-vei la mormant, la adanci batranete, ca o sira de grau stransa la vremea ei".(Iov, V, 26)
"Nu cei batrani sunt intelepti si nici mosnegii: cei ce inteleg intotdeauna dreptatea".(Iov, XXX, 9)
"Mila si adevarul sa nu te parasesca: leaga-le imprejurul gatului tau, scrie-le pe tabla inimii tale"(Pildele lui Solomon, 3, 2)
"Ca merele de aur pe politi de argint, asa este cuvantul spus la locul lui".(Pildele lui Solomon, 25, 11)

16 februarie

Nea Costica a fost sluga la Voinea. Sta cu a doua lui nevasta intr-o casa binisor cladita. Ii cercetez oarecum absent curtea vraiste. Deodata il aud pe batran: "Fara Voinea n-as avea casa...Da ca sa vedeti....Intr-o zi ma cheama la el boierul". Imi da banii si vin cu lada, el destupa doua sticle si ciocneste cu mine. Si iar il aud: pai cum sa nu stiu boierule.. Vezi, dumneata, asa mi-am facut eu casa, pe banii lui Voinea. Om bun cum a fost asta, Dumnezeu sa-l odihneasca, nu se mai exista. Si cat l-au mai chinuit comunistii in 1948. L-au batut rau de tot, sa scoata aurul din ascunzatoare si l-au dus, el abia se tara dupa o caruta. L-a plans satu', de pomana. Cica a murit in saracie".

17 februarie

In lunca sa constat la fata locului felul in care natura reanvie. Nu ajung prea departe; intentionand sa traversez un paraias apa depaseste gura cizmei... Fugi acasa si schimba pantalonii, ciorapii! Hazlie excursie.......
(va urma)

Tare s-a mai uratit lumea literara

Recapitulare pentru guvernarea Nicolae Manolescu

Jun 19th, 2011

În ultima vreme, Uniunea Scriitorilor din România, mai bine spus conducerea acestei organizaţii non-guvernamentale!, a fost ţinta mai multor critici ce au argumentat demisii (Nicolae Breban, Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase), autosuspendări (O. Nimigean) sau incredibile cereri de excludere pentru Adrian Suciu şi Liviu Ioan Stoiciu. La mijloc, pro şi/sau contra, a fost pusă sub evaluare, critică sau obedientă, guvernarea USR în cei 6 ani sub preşedinţia lui Nicolae Manolescu. Prietenul meu Horia Gârbea, cu un ton prăpăstios, a găsit o explicaţie tranşantă: e vorba de o „campanie naţională” şi o „campanie murdară” împotriva USR! Cum îmi e mai prieten adevărul, încerc în cele ce urmează să fac propria mea recapitulare despre guvernarea lui Nicolae Manolescu.

În programul său electoral pentru câştigarea celui de-al doilea mandat, preşedintele Manolescu îşi anunţa următoarea prioritate: „Prezenţa USR pe scena publică reprezintă o condiţie esenţială pentru o mai bună imagine şi numai o bună imagine atrage interesul general şi implicit pe al statului”. Mi se pare elementul esenţial de la care ar trebui începută o evaluare a mandatului lui Nicolae Manolescu. Care au fost evenimentele şi proiectele USR cu impact mediatic şi public? Ce mijloace moderne a implementat conducerea USR pentru reformarea instituţiei şi pentru o comunicare reală cu cei din interiorul şi din afara instituţiei?

Selecţie discreţionară pentru festivalul de la Neptun

„Zile şi Nopţi de Literatură” şi Gala Premiilor USR pot fi aduse drept argument pentru evenimentele importante ale USR. Amândouă evenimentele stârnesc, însă, în fiecare an, controverse legate de criteriile de selecţie şi de măsurarea impactului. „Zile şi Nopţi de Literatură” este la discreţia selecţiei lui Nicolae Manolescu şi a vicepreşedintei domniei sale, Irina Horea. Chiar şi atunci când a fost mimată democratizarea selecţiei, prin solicitarea făcută secţiilor şi filialelor USR de a desemna colegi care să meargă la festivalul de la Neptun, selecţionerul(ii) a(u) refuzat propunerile făcute de subsemnatul (în calitatea mea de preşedinte al secţiei de Poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti; am refuzat să mă autopropun pentru Neptun; de altfel, deşi sunt preşedinte la Poezie de 6 ani, nu am fost niciodată, invitat sau pe spezele mele, la Vila Scriitorilor, chiar dacă au fost calomniatori de-ai mei care îmi reproşau această „vină”!). Impactul mediatic al „Zilelor şi Nopţilor de Literatură” de la Neptun poate fi verificat, an de an, printr-o simplă căutare pe motoarele web. Pentru acest eveniment de câteva zile este, însă, plătită o întreagă echipă de angajaţi ai USR. Am cerut de mai multe ori bugetul pentru acest eveniment şi pentru cei care sunt angajaţi să-l pună în pagina realităţii şi, ca de fiecare dată când am cerut informaţii despre execuţia bugetară a USR, am fost tratat cu un categoric refuz!

Premii contestate, premii controversate!

Gala Premiilor USR abia a reuşit anul acesta să aibă un public, cât de cât consistent. Preşedintele Nicolae Manolescu a făcut câteva glumiţe la adresa scriitorilor, glumiţe din care reieşea admiraţia lui totală faţă de ceea ce tocmai premia. Discuţiile despre felul în care au „valorizat” cele două jurii, cel de nominalizări şi cel de premiere, au creat mai multe victime directe şi colaterale. O. Nimigean, cu romanul său „Rădăcina de bucsau”, Editura Polirom, 2010, a anunţat public că se autosuspendă din USR. „Sigur, vina e şi a mea, trebuia să spun limpede, încă de când s-au anunţat condiţiile de jurizare, că resping această comedie regizată pe de o parte de Horia Gârbea, pe de alta, condusă de Al. Dobrescu (imprecator al lui Goma când acesta se afla în arest în ‘77, turnător reactivat taman când preşedintele USR, Nicolae Manolescu, face caz de morala scriitorilor şi dă credit CNSAS-ului – pe vremuri îl credea pe Eugen Uricaru “pe cuvânt”). Din toţi membrii juriilor reunite, doar două persoane sunt credibile, criticii Paul Cernat şi Andrei Terian, dar şi acestora li s-a amputat autoritatea, fiind obligaţi să lucreze pe lista primului juriu, ceea ce, între noi fie vorba, mi se pare umilitor. În fine, asta e, nu cred că USR e reformabilă, cel puţin nu în mandatul lui Nicolae Manolescu. Daniel Cristea-Enache a înţeles şi, acum câteva zile, şi-a anunţat demisia din această organizaţie ce riscă să nu mai aibă membri, ci complici. Îi salut gestul şi, cu toate că va trebui să renunţ la dreptul de a alege şi a fi ales în forurile USR, la călătorii în străinătate plătite şi lecturi cu onorariu, la sufertaş, pensie şi ajutor de înmormântare, la prestigiul de scriitor cu legitimaţie (că oricum cărţile nu contează), mă autosuspend din calitatea de membru USR (sperând totuşi, ca rumânul prost, la vremuri mai bune)”, a scris O.Nimigean pe blogul lui Radu Vancu.

Premiile USR din acest an au fost atacate chiar de juriul de premiere (Alexandru Dobrescu – preşedinte, Mircea Bârsilă, Paul Cernat, Gellu Dorian şi Andrei Terian), care a dat publicităţii următorul comunicat: „Luni, 23 mai a.c., a avut loc prima întâlnire a juriului de acordare a premiilor USR pentru anul 2010. Examinând, cu această ocazie, lista de nominalizări, juriul a constatat că ea cuprinde unele titluri mai puţin convingătoare sub raport literar, fiind omise, în schimb, volume a căror valoare a fost deja recunoscută prin cronici favorabile şi premii. Cum nu se poate pronunţa înaintea datei de 8 iunie asupra calităţii îndoielnice a unor titluri incluse în lista de nominalizări, juriul îşi rezervă, totuşi, dreptul de a face publice câteva exemple de volume care, în opinia sa unanimă, ar fi meritat cu prisosinţă să figureze în respectiva listă:Poezie: Traian T. Coşovei, Aerostate plângând; Radu Vancu, Sebastian în vis; Proză: O. Nimigean, Rădăcina de bucsau; Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!; Debut: M. Duţescu, şi toată bucuria acelor ani trişti; val chimic, umilirea animalelor. Conform prevederilor statutare, cele două jurii ale USR sunt independente, iar opţiunile membrilor juriului de premiere nu pot modifica lista stabilită de către juriul de nominalizări. Respectând acest principiu, nu vom putea lua în calcul pentru premiere niciunul dintre titlurile menţionate mai sus. Sperăm, totuşi, că intervenţia noastră va putea conduce în viitor la o selecţie mai riguroasă a titlurilor nominalizate”.

Horia Gârbea cere excluderea din USR a lui Liviu Ioan Stoiciu

Liviu Ioan Stoiciu a scris pe blogul lui următoarele: „În a doua parte a Consiliului USR s-a discutat de eşecul nominalizării Premiilor USR în acest an, juriul nominalizărilor făcându-se de râs (promovându-şi apropiaţii). Voi relua altădată povestea premiilor acordate de către USR, deşi nu-mi face nici o plăcere. Mi-e ruşine să mai arăt cu degetul membri ai juriului plini de umori, care fac jocurile lor, acordând lauri nu cărţii, ci autorului-prieten”. Această opinie a lui Liviu Ioan Stoiciu a stârnit o reacţie disproporţionată a lui Horia Gârbea prin care cere, printr-o scrisoare adresată preşedintelui Nicolae Manolescu, nici mai mult, nici mai puţin, excluderea din USR a lui LIS:

“Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Gîrbea Horia, membru al USR din anul 1994 la secţia dramaturgie a filialei Bucureşti, membru al juriului de nominalizări al USR în anul 2011 pentru volume apărute în 2010, vă rog să luaţi act de calomnia proferată public la adresa (şi a) mea de către domnul Liviu Ioan Stoiciu, membru al USR, secţia poezie, filiala Bucureşti, angajat al USR în calitate de redactor la revista Viaţa Românească (citez anexat fragmentul publicat de domnul Liviu Ioan Stoiciu, pe blogul său la data de 12 iunie 2011).

Faţă de fapta incalificabilă a colegului meu, pe care l-am susţinut în repetate rînduri şi din întîmplare chiar şi la şedinţele juriului de nominalizare unde însă nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării pe lista nominalizărilor

Faţă de faptul josnic de a prezuma reaua-credinţă a unui juriu care a lucrat în deplină independenţă pe baza opţiunilor estetice proprii

Faţă de faptul că niciunul dintre autorii votaţi de mine sau nominalizaţi la final nu se numără printre „apropiaţii mei” (formulă de altfel voit ambiguă)

Faţă de faptul că la Consiliul evocat de domnul Liviu Ioan Stoiciu, nu s-a pronunţat formula „eşec al nominalizării” fiind vorba oricum de o liberă exprimare a opţiunilor

Vă solicit respectuos următoarele:

Convocarea unei şedinţe a Comisiei USR responsabilă cu apărarea demnităţii şi onoarei membrilor USR pentru a discuta ceea ce au consider o abatere gravă de la regulile minimale de comportare între numiţii membri USR. Solicit să fiu convocat la acestă comisie pentru a propune excluderea domnului Liviu Ioan Stoiciu din Uniunea Scriitorilor avînd în vedere şi antecedente pe care le pot evoca şi dovedi.

Suspendarea domnului Liviu Ioan Stoiciu din Consiliul USR şi din funcţia retribuită de USR pînă la soluţionarea litigiului avînd în vedere gravitatea faptei sale.

Suspendarea indemnizaţiei de merit plătită de statul român dlui Liviu Ioan Stoiciu, pe temeiul că ideea de „merit” este incompatibilă cu comportarea domniei-sale.

Acordarea de asistenţă juridică, în conformitate cu statutul USR care o stipulează explicit pentru a deschide acţiune în justiţie împotriva domnului Liviu Ioan Stoiciu pentru calomnia proferată explicit şi public şi obţinerea de la acesta a unor sume reparatorii proporţionale cu prejudiciul creat. Am în vedere şi statutul meu de persoană publică şi care îmi datorez veniturile şi prestigiului personal, grav lezat în speţă.

În cazul în care nu veţi da curs cererii mele, mă voi adresa oricum justiţiei, dar mi se pare cu totul firesc să consideraţi că prezenţa mea în Uniunea Scriitorilor este, într-o asemenea situaţie, neîntemeiată şi vă rog să mă consideraţi demisionat din USR.

Cu deosebită consideraţie

Horia Gîrbea

membru USR din anul 1994, secţia dramaturgie a ASB”

Cazul Adrian Suciu vs. Ioan Radu Văcărescu

O altă excludere din USR e cerută de preşedinte filialei Sibiu a USR, Ioan Radu Văcărescu, în urma unui text critic, “Fariseul Manolescu şi sfertoautorii”, scris de poetul Adrian Suciu, proaspătul laureat al filialei Sibiu pentru cartea sa “Viaţa fără urmări”, Editura Brumar, 2010, şi căruia, înainte de a începe acest scandal al excluderii, i-am luat un interviu pentru AgenţiadeCarte.ro . Adrian Suciu şi-a exercitat un drept constituţional şi unul prevăzut chiar de articolul nr.2 al Statutului USR: libertatea de opinie şi de expresie! Apropo de Statutul USR şi de transparenţa organizaţională: acesta nu există pe pagina web a USR şi nici nu e de găsit la filiale!

Nu poţi să dai pe cineva afară pentru că are o opinie negativă! Art.11, litera b, din Statutul USR, spune clar că un membru stagiar sau titular poate fi exclus pentru “prejudicii materiale sau morale grave”. Când Nicolae Manolescu m-a calomniat folosind sintagma “dobitoc agitat”, nici Horia Gârbea şi nici Ioan Radu Văcărescu nu au sesizat Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Să spui ceea ce gândeşti, chiar şi că “Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani”, nu reprezintă în faţa oricărei instanţe un prejudiciu moral grav! În faţa acestei reacţii incredibile a unui ales al scriitorilor din Sibiu, Ioan Radu Văcărscu, în numele cărora vorbeşte cu prea mare uşurinţă, i-am aprobat lui Adrian Suciu cererea de transfer la secţia de Poezie, unde ar putea avea o bună comunicare cu un alt critic al conducerii USR, Liviu Ioan Stoiciu. Mi-e tare teamă că dacă scriitorii din USR ar scrie cu toţii ceea ce gândesc despre felul cum e gestionată astăzi organizaţia lor, Nicolae Manolesc ar rămâne doar cu fidelii săi Irina Horea, Gabriela Chifu, Horia Gârbea şi Gelu Vlaşin!

Problema Timbrului literar

Un apărător al conducerii USR, Horia Gârbea, pe blogul său, e tranşant: „Nicolae Manolescu este CEL MAI BUN administrator pe care l-a avut USR în 21 de ani. USR nu a pierdut nimic cu Manolescu, dimpotrivă a cîştigat enorm, inclusiv Legea timbrului votată azi (vineri, 17 iunie 2011 – n.n.) în Senat şi cele 11 miliarde lei vechi pentru reviste”.

Legea timbrului literar nu este o victorie a lui Nicolae Manolescu. Nici nu avea cum să fie de vreme ce ea există din 1994 (Legea nr 35 din 6 iunie 1994), fiind republicată în Monitorul Oficial în 2008, iar Ministerul Culturii a invitat de câţiva ani toate uniunile de creaţie să lucreze la un acord comun pentru „modificarea şi completarea Legii nr. 35 din 6 iunie 1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment“.

USR, dacă a luat cineva în seamă din conducerea USR Raportul Comisiei de Cenzori, are câteva probleme legate de aplicarea legală a Timbrului Literar. Am cerut de mai multe ori execuţia bugetară a Timbrului Literar în ultimii 6 ani şi iarăşi am fost tratat cu refuz! Oricum, noile norme ale Timbrului literar vor obliga USR să comunice ce şi cum face cu aceşti bani.

Cum a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori

Când anul trecut am iniţiat Greva fiscală împotriva suprataxării drepturilor de autor, preşedintele Nicolae Manolescu a tăcut mâlc. Fiind reprezentantul Guvernului Boc, Nicolae Manolescu era legat de mâini şi de picioare în a avea o opinie critică. Speriat de căderea în sondaje şi de criticile deţinătorilor drepturilor de autor, Emil Boc l-a chemat pe subordonatul său Nicolae Manolescu pentru a găsi o soluţie de contracarare a grevei fiscale: bani pentru revistele literare ale USR. Banii aceştia n-ar fi venit dacă Nicolae Manolescu n-ar fi sacrificat interesele deţinătorilor drepturilor de autor care sunt acum suprataxaţi. Astfel, a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori! Să te lauzi cu această victorie a unor bani primiţi, fără licitaţie!, de la Boc, e indecendent.

Dan Mircea CIPARIU

P.S. După o corespondenţă electronică purtată sâmbătă, 18 iunie 2011, cu preşedintele Congresului Naţional de Poezie, Gellu Dorian, o corespondenţă ce privea calitatea mea de purtător de cuvânt al Congresului Naţional de Poezie (CNP), aşa cum a fost votată la Suceava, şi în urma unor discuţii legate de această calitate, vă comunic decizia mea irevocabilă de a mă retrage din conducerea CNP. Voi încerca prin proiecte personale să realizez câteva dintre dezideratele CNP, cu sau fără sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutului Cultural Român, Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi al Uniunii Scriitorilor din România.

Prognoza meteorologica(1981)

SCRISOARE

Imi ceri parerea despre sonetele recent aparute
intr-o frumoasa editie legata in piele de iepure
desi trebuia sa-mi culeg urgent dovlecii turcesti
m-am apucat imediat de citit ei bine
afla ca singurul lor adevar e rima

PROGNOZA METEOROLOGICA

In anul acesta la sfarsitul lui iulie
iarna isi inchide stagiunea deschisa in aprilie
apoi se instaleaza primavara
berzele vor veni mai tarziu
rand pe rand reproduse in noile manuale scolare

TELEGRAMA

Pregatit discursul sosesc punctual
la inmormantarea ultimului iepure de camp
pun si frac

ECOLOGICA

Dispar carabusii berzele broastele
dispar pana si meloanele bunicilor
important e faptul ca nu dispare
increderea in progres

MICA PUBLICITATE

Pierdut hartii adeverind
cunostintele bunicilor despre adevar
oricum erau nule rog gasitorul
sa nu ma mai deranjeze

Pierdut Carta vietuitoarelor din padure
aducatorului recompensa
o pusca de vanatoare

Pierdut in tramvai sau in biblioteca
increderea mea in destin
o declar absolut nula

Pierdut puncte de orientare in ceata
ma aflu langa vila lupilor
astept cu incredere

ILUSTRATA DIN STATIUNEA DE ODIHNA

O duc minunat
aici avem o multime de tranzistoare
aveam si cateva megafoane puternice
din pacate
ma deranjeaza murmurul izvorului

POEM IDILIC

Orasul doarme
de pe terasele sale inalte
pisicile ling stelele cerului
orasul doarme
in canalele sale parfumate
sobolanii planifica
cuceriri de noi teritorii

ALT POEM IDILIC

La marginea orasului
fier vechi sticle sparte anvelope uzate
resturi menajere sesuri de zgura

asezati pe scaunele de plastic
sobolanii asculta cu piosenie
imnul gunoiului

BASM MODERN

Copiii descopera in iarba un peste
copiii deschid o fereastra
si curiosii se strecoara in odaile pestelui
in care vad
containere cu reziduri atomice
cutii de conserve umplute cu pacura
zdrente ziare tuburi de spray
pasari si lacuste moarte
si mii de obiecte din plastic
copiii vad totodata o carte in care se afla
ode inchinate naturii si splendorilor sale

BANALA

Oameni va iubesc
spunea ultima pasare
agonizand pe plaja cu pacura

SCHERZO

Am visat
ca bombardierele
au fost prefacute in baruri de noapte
ca submarinele
au fost prefacute in crescatorii de pauni
ca tancurile
au fost prefacute in locuri de joaca pentru copii

intr-o singura noapte
sa visezi atatea prostii...

ANUNT

La casa de mode a zanei din padure
se pot comanda costume de protectie
impotriva cumplitelor iradiatii atomice
persoanele interesate primesc informatii suplimentare
de la orice intreprindere de pompe funebre

EPIGRAMA

Cunosc trecutul
traiesc prezentul
in privinta viitorului
suflu pana si-n iaurt

POEM DUIOS

Iata-ma purtand acum ochelari
dupa atatea decenii
observ ca in supa mea
plutesc doar frunze de urzici

ANUNT LA MICA PUBLICITATE

Cedez sicriu bidermeier stare
exceptionala preiau adapost
antiatomic confort trei sau patru sunati
dupa incheierea tratativelor de pace

SI TOTUSI

Tatal meu purta pantaloni bufanti
si totusi cel de al doilea razboi mondial a izbucnit
eu port pantaloni evazati

APROAPE O EPIGRAMA

Dupa riguroase cautari prin mari biblioteci
am aflat ca de-a lungul timpului in lume
s-au fabricat opt milioane doua sute douzeci si patru de tunuri
ei si imi spunea cotofana ei si

SI CE?

Si ce daca sunt adeptul ceaiului de sunatoare?
si ce? inseamna oare sa nu am dreptul sa numar
petecele de pe fundul istoriei?

IN LINISTE

In aceasta problema ar fi multe de spus
eu insa imi beau in liniste siropul de coacaze
si din cand in cand ma gandesc la zilele
cand ma chinuia atat de tare maseaua

CARTE POSTALA

Spui ca iti pare rau
cine te-a pus?
mai bine ramaneai crescator de furnici

CHESTIONAR

Unde mananc?
pe unde apuc

unde dorm?
in pod

unde scriu?
in hamac

daca am curaj?
tocmai am ucis o furnica

ce gandesc?
domnule
ma plictisiti cu atatea intrebari

CA UN DERBEDEU

Ca un derbedeu m-am furisat in dosare
se vorbea in ele de virgule de flori se vorbea
despre ultima mea plimbare sub luna la mare
despre alte lucruri descoperite in dosare
voi aminti intr-un poem caligrafiat mai frumos

POEM NEVINOVAT

Iubirea adevarul speranta
inscrise pe aripile fluturelui oprit in poiana
de ce dezinfectarea locului?

Muzica sufletului meu(11)