ÎN TOAMNĂ
Petre Stoica din "Pietre kilometrice (1963)
Aşteptându-te,
la picioare cad lampioanele fructelor, stinse,
îşi înclină umbra spre mine
nava norului cu pupă diamantină
în care călătoreşte grăbită
ultima pasăre...
Apari sub bolţile cerului, coborâte,
sunt atât de fericit încât
aud în mine puternic pulsând
viitoarele sclipiri ale iernii,
mătasea privirilor tale îmi îmbracă umerii goi,
trupul ţi-e treapta focului mare -
de ea îmi apropii
îngheţatele mâini.
Dar tu dispari
asemenea anotimpului ce lasă pe câmpuri
ruguri de ceaţă
1961
MĂ REVĂD LÂNGĂ TINE
Petre Stoica din "Pietre kilometrice (1963)
Lunecă norii peste nemărginirea gândului -
imagini se desprind din trunchiul anilor,
asemeni unor crengi reînflorite
ele vin acoperindu-mă
cu altă lumină.
...Mă revăd lângă tine ocrotitor,
îţi şoptesc nimicuri frumoase,
frunzăresc o carte între filele căreia
tremură umbrele profilului tău
de medalie.
Ne turnăm nisip din palmă în palmă
măsurând timpul dragostei
cu nevăzutele-i catarge
înclinate armonios către noi.
Târziu, vântul ne înfăşură
în aceiaşi plasă de argint,
şi cei de pe dig privindu-ne
îşi închipuie că se clatină
o singură flacără...
Dar norii pleacă prin poarta de bronz a serii
destramându-se cu aceste imagini
şi singur rămân pe plajă să le repet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu