marți, 28 februarie 2012
joi, 23 februarie 2012
duminică, 19 februarie 2012
sâmbătă, 18 februarie 2012
duminică, 22 ianuarie 2012
Premiul de Poezie "Petre Stoica"-editia a II a
Premiul Petre Stoica, acordat anual de Fundaţia Pax 21 din Timişoara, îi va fi oferit pentru anul 2011, poetului, eseistului şi jurnalistului Dorin Tudoran, informează un comunicat semnat de Prof. Univ. Dr. Petru Ştefea, preşedintele Fundaţiei Pax. Premiul Petre Stoica răsplăteşte întreaga activitate poetică a unor scriitori de referinţă ai literaturii române, personalităţi care, într-un anumit moment al vieţii, au fost în apropierea poetului şi traducătorului Petre Stoica. Anul trecut, premiul i-a fost înmânat scriitorului Şerban Foarţă, „pentru admirabila şi constanta Arheologie blîndă în slujba Poeziei”.Ceremonia de acordare a premiului va avea loc la sediul revistei ”Orizont” şi al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, vineri, 17 februarie, de la ora 12.00.
miercuri, 17 august 2011
miercuri, 10 august 2011
Scriitorul Constantin Stan a murit
Scriitorul Constantin Stan a murit marţi, la Fundaţia "Sf. Irina" din Voluntari, la vârsta de 60 de ani, după o suferinţă "intensă, dar scurtă", a declarat pentru Mediafax soţia sa, Cristina, precizând că sicriul va fi depus miercuri la Uniuna Scriitorilor, iar înmormântarea va avea loc joi.Trupul neînsufleţit al lui Constantin Stan, prozator, publicist şi profesor, va fi depus miercuri, după ora 12.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Capitală, unde va rămâne şi peste noapte.
Înmormântatrea va avea loc joi la Cimitirul Andronache din Bucureşti.
Constantin Stan a împlinit 60 de ani, pe 28 iulie, când se afla deja pe patul de moarte, a mai spus văduva scriitorului.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi preşedinte al secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Constantin Stan a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, secţia Limba şi literatura română - Limba şi literatura franceză, şi a frecventat Cenaclul de proză "Junimea", condus de Ovid S. Crohmălniceanu.
A debutat ca prozator în revista Luceafărul, în 1972. Ulterior a publicat "Carapacea" (Cartea Românească, 1979), "Nopţi de trecere" (Cartea Românească, 1984), "Vară târzie" (Editura Militară, 1986), "Iubire fără natură moartă" (Biblioteca Română, 1990), "Provizoriu, Sud" (Paralela 45, 2000), "Viaţa ca literatură" (Fundaţia Pro, 2001).
A fost premiat de Academia Română pentru romanul "Gerda" (Cartea Românească, 2004).
Ultimul său roman, "Gde Buharest" (Charmides, 2010), a fost nominalizat anul trecut la premiile USR, în timp ce ultimul său volum publicat - "Confesiuni fără glorie", o carte de eseuri publicistice, va apărea în toamnă la editura Tracus Arte, a precizat văduva sciitorului.
Constantin Stan a mai fost premiat de Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista Luceafărul şi a obţinut totodată premiul Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) pentru jurnalism cultural.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
vineri, 29 iulie 2011
FACHIRUL CU SEPCUTA DE APAS
Stau deseori la masa lui Florin Puca, genialul creator al unei fabuloase lumi surprinse in tus, omul cu figura de diavol, de Rasputin, de bau-bau, de cascador in retragere, de fachir cu sepcuta de apas, de jongler cu stele. Blandetea, gingasia si humorul ii sunt proverbiale, nu numai la restaurant, ci si printre batranelecartierului pe care il paraseste dimineata, dupa vanzarea laptelui. Intre mine si el exista simetria armoniei. Avem aceleasi gusturi (in materie de etilice) si aceiasi Weltanschauung, cum se spune in limba Majestatii-Sale Goethe. Indeobste, el tace ca o libelula oprita pe firul de iarba de la malul lacului acoperit cu broderii de lumina. Uneori insa isi deschide aripioarele albastre si ma completeaza. Ne cunoastem de un sfert de veac, ba mai mult. Semnam condica de prezenta la fosta fabrica de carti(E.S.P.L.A.) de pe Bulevardul Ana Ipatescu, eu in functie de franar la vagoanele de greseli tipografice, el ca retusor al imaginilor iesite din aparatul fotografic cu si fara burduf-exista si o asemenea meserie pe vremea copilariei noastre nevinovate. Purtam deci uniforma umililor, cu galoane de papadie iesite din oul asfaltului. Azi ne mandrim cu chiulul pe care l-am tras si invocam superiorii cu darul iertarii. Dar amintirile ne sunt altele. Eu ii vorbesc de Adrian Maniu, de Stelaru, de Baconsjy, prietenul Puca de cei pe care i-a cunoscut prea bine: Marin Preda, Teodor Paca, Teodor Mazilu-fiinte cu sufletul colindand acum printre stele si candele. Florinel da din cap, cu mana isi matura barba inmuiata in smoala noptilor, apoi isi zvanta lacrima. deunazi am adus vorba despre Baconsky. "Ma , ma intampina el, iesind din mutenie, stii ce mi-a spus intr-o zi la Uniune? Domnule Puca, esti foarte talentat, de ce nu te duci la Paris? Eu i-o intorc cu n-am pantaloni. Raspunsul lui Baconsky: Brancusi a pornit-o spre Paris pe jos". In aceasta farama de dialog, l-am recunoscut pe marele poet, inegalabil in replici, ca de altfel in atatea. Dar si Florin Puca este inegalabil in replici sau in redarea unor evenimente si depanari de anecdote. Eu mai uit unele, el pezevenghiul, retine tot. Nu uita pataniile frumoase, ti le povesteste cu glas pe portativul melancoliei. Pe cele apasate de ghiara tristetii, le ocoleste. De ce? De ce sa nu vorbeasca de mai-marii breslei sale, care pun coroane de hartie ceruita pe fruntile tinerilor genii in ametitoare ecloziune, pe el, artistul nascut iar nu facut, gonindu-l din bastionul lor. Gonindu-l spre rusinea lumii-pentru ca, vezi Doamne, ar fi inactiv, adica si-ar pierde vremea uitand sa deschida vreo expozitie( a avut, totusi, cititi, cinci la numar!) fie chiar si intr-un gang cu scarna de pisici si foi de curechi plimbate de muste. Cum, te intrebi, o carte ilustrata (si cate a ilustrat regal Florin!) n-ar fi si ea o expozitie, si inca permanenta? Si de ce sa nu vorbeasca si de altele, asa, sa ne putem mira de cate se petrec pe pamant. Dar tac, sa nu-i trezesc anumite ceasuri pe care le vrea moarte. La urma urmelor, important e ca Florin Puca are numerosi prieteni. Ei ii sustin arta ajunsa la treapta vulturilor, ii sustin cu silaba incurajatoare, caci bani nu prea au sa-i cumpere tablourile care pe straini i-ar incanta sa le aiba pe pereti. Si la fel de important e faptul ca il gasesc oricand, sanatos si voinic la aceasi masa de la Casa Scriitorlor, unde putem povesti, eu in stilul meu zgomotos, el in limbajul libelulelor.(1981)
Din vol. Caligrafie si culori, Ed.Cartea Romaneasca, 1984
Abonați-vă la:
Postări (Atom)