Petre Stoica-Ceva ce gasesti numai o singura data in viata (2017)

Selectia versurilor: Ion Barbu
Fotografii: Camelia Toma, Ion Barbu, Rolland Szedlacsek
Un produs al SOCIETATII CULTURALE "CONDITIA ROMANA"
Cu sprijinul:
ASOCIATIA PAX 21

PETRILA 2017
Referinte:
www.thebarbu.ro
www.facebook.com

 Sunt nouă ani de când căutătorul de cuvinte celeste își culege inspirația fiind pe alte meleaguri. Așa că prieteni și cunoscători ai lui înainte de marea trecere, dar și după aceasta - grație scrierilor sale - s-au adunat la Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia pentru a-și aduce aminte de Petre Stoica. Ion Barbu a și lansat, cu această ocazie, un album fotografic care vorbește despre legătura pe care Petre a avut-o cu Jimbolia, Marcel Tolcea a oferit o altă piesă din puzzle-ul despre personalitatea marelui scriitor, iar câțiva tineri jimbolieni au adus în actual file din cronica unei localități de frontieră. La final, mulțumindu-i Domnului, s-a oficiat o slujbă la monumentul funerar.

Unicul muzeu al presei din țară, la ceas aniversar - Eugen Rogojan la 22. octombrie 2017

Se află la Jimbolia, iar în aceste zile a împlinit zece ani de existență. Muzeul Presei „Sever Bocu” a fost înființat în 2007 de regretatul poet și publicist Petre Stoica.


„Un muzeu de 10…ani” a fost motto-ul întâlnirii de vineri, 20 octombrie 2017, de la Jimbolia, județul Timiș. Primul deceniu de existență a singurului muzeu al presei din România și Europa Centrală și de Est a fost marcat printr-un eveniment care a reunit o serie de nume marcante ale presei bănățene – și nu numai.

Au fost prezenți reprezentanți ai unor publicații precum Revista 22 (București), Revista Sinteza (Cluj-Napoca), Adevărul (București) sau Banater Zeitung (Timișoara) dar și profesori universitari din țară și străinătate. Întâlnirea de vineri a debutat cu un microrecital de vioară și acordeon oferit de artiștii Laura Roman și Marko Ristić.

„Nu a colecționat pentru el”

Discuțiile au fost precedate de un moment de reculegere în memoria lui Petre Stoica, cel care a lăsat în urma sa, pe lângă textele valoroase, și o colecție incredibilă de publicații din spațiul românesc. Sala de conferințe a muzeului, devenită neîncăpătoare pentru cei prezenți, a amuțit timp de un minut în amintirea celui care a fost „un om care a colecționat nu pentru el, ci pentru ceilalți”, așa cum l-a descris prof. dr. Marcel Tolcea.

Invitat din SUA

Printre alții, au luat cuvântul primarul orășelului timișean, Darius Postelnicu, prof. dr. Marcel Tolcea și prof. univ. Brîndușa Armanca, aceasta din urmă moderând și dezbaterea prin care s-a încercat a se răspunde la întrebarea „de ce moare presa scrisă?”. Invitat special a fost dr. Peter Gross, timișorean stabilit la vârsta de 13 ani în SUA, actualmente profesor al Universității din Tennesee, Knoxville. 

Nu printul, ci calitatea…

În urma dezbaterii s-a ajuns (și) la concluzia că presa scrisă nu este afectată de mediul online doar prin faptul că dispare suportul tipărit, ci – mult mai important – prin dispariția calității actului jurnalistic. Cei prezenți au căzut de acord că odată cu dezvoltarea „world wide web”-ului, cea mai afectată de viteza cu care circulă informația -fie ea reală ori falsă- este calitatea presei. „Datoria unui ziar care apare în continuare în format fizic, nu doar online, este să publice materiale ample, anchete, interviuri, investigații – și nu știri. Locul știrilor este în online”, au concluzionat cei de la pupitru.
O colecție imensă
Din colecția Muzeului Presei „Sever Bocu” din Jimbolia fac parte valori cu greu cuantificabile, cum ar fi „Albina Românească”, „Gazeta de Transilvania” sau „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, cuprinzând publicații de la începutul secolului XIX până în zilele noastre.
Miile de ziare și publicații în limbi precum româna, maghiara, germana, sârba, franceza, engleza, bulgara, rusa, ucraineana, croata, italiana, ebraica sau turca, ar trebui să facă din acest muzeu un mic sanctuar al jurnaliștilor și istoricilor români, dată fiind valoarea incomensurabilă a colecției. Din păcate, însă, prea puțină lume știe de existența muzeului.

Orașul cu șase muzee

Un lucru imposibil de trecut cu vederea este acela că Jimbolia, un orășel cu mai puțin de 11.000 de locuitori, are șase muzee. Aceste adevărate incubatoare de cultură și istorie fac din orășelul bănățean localitatea cu cele mai multe muzee pe cap de locuitor din țară. Cele șase sunt Muzeul „Stefan Jäger”, Muzeul Pompierilor, Muzeul Călătoriei Ferate Române, Casa Memorială „Dr. Karl Diel”, Casa Memorială „Petre Stoica”, dar și muzeul aniversat pe 20 octombrie. Acestea au fost inaugurate între anii 1993 și 2007, cel mai recent fiind cel al Căilor Ferate.

Petre Stoica

A fost un poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil. Născut la Peciu Nou în 1931, acesta s-a stabilit la Jimbolia în 1995. Ne-a părăsit la 21 martie 2009, fiind răpus de o boală incurabilă. Poetul Petre Stoica a făcut parte din pleiada Generației 60, alături de Nichita Stănescu, Matei Călinescu sau Mircea Ivănescu.
Muzeul Presei „Sever Bocu” se află pe strada Lorena din Jimbolia, la numărul 35, putând fi vizitat de luni până vineri, între orele 8-16:30.

"La Tolce Vita!, Robert Serban in dialog cu Marcel Tolcea, Editura Universitatii de Vest 2016

MARCEL TOLCEA e un poet original, un om generos (a ajutat nu puţini scriitori, tineri ori nu, să publice şi să-şi facă literatura cunoscută), un excelent ziarist şi, totodată, un admirat, de către studenţi, profesor de Jurnalistică. E lipsit de emfază, de vanitate, gata oricând, parcă, să facă o glumă bună ori un spectaculos joc de cuvinte care să-i binedispuna pe cei din preajma sa. Şi,înainte de toate, cred că Marcel este un om bun, exemplar. În paginile acestei cărţi îşi va povesti viaţa de până acum.
Atenţie, motor!

Robert Şerban

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei (2013) - Ingrijirea editiei si cuvant inainte: Prof. Univ. Dr. Marcel Tolcea

                                                                             Cuvânt înainte


                                                                              Marcel Tolcea


Cine oare mai credea/spera că vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?


Cu siguranţă, nimeni!


Şi totuşi, cartea de faţă, cuprinzând adnotări lirice la tapiseriile artistei plastice Şerbana Dragoescu(plus alte texte ce nu par a avea o legătură directă cu tema), este o apariţie inedită şi, fără îndoială, neaşteptată, surprinzătoare.


Neaşteptată, fiindcă Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laborioşi poeţi ai literaturii române, publicând -cu o regularitate de orologiu suav-, câte un volum nou cel puţin o dată la trei ani. Asta, numai între 1966 şi 1985. Ceea ce a însemnat, alături de volumele antologice, peste 40 de volume.


Surprinzătoare, mai întâi, prin caracterul ei de circumstanţă, ceea ce, la un poet ireventios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Şi totuşi, e o poezie circumstanţială în sensul goethan al cuvântului, căci Goethe credea că poezia de circumstanţă, legată de un eveniment din imediat, aparent fără miză, înrădăcinează poezia în contemporaneitate. Surprinzătoare, apoi, prin tonul elegic, profund, prin neliniştea şi cutremurarea  în faţă trecerii timpului, prefigurând, prin tonalitate solemnă, singurul său volum din 1977, O nuntă de cenuşă, scris, în contrast cu celelalte volume ale sale, într-un registru complet diferit.


Asemenea oricărei surprize, şi cartea de faţă are o istorie ce pune în evidenţă deplină adecvare cu tema textelor poetice: dacă ele, textele, abordează în cheie lirică tema unor covoare ale artistei Şerbana Dragoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea şi apatitia acestui volum este încă şi mai tulburător.


Aşadar, întâlnirea cu protagonista poemelor.


Pe la mijlocul lui 2009, Doamna Profesor Alexandra Titu mi-a propus o lansare de carte aparte la Muzeul de Artă din Timişoara: un pictor român născut la Paris, cu studii la celebra şcoală Julian, redutabil problemist în şah. Cartea, jumătate în franceză, jumătate în română, îi aparţinea lui Radu Dragoescu, un nume despre care nu auzisem. Familiar îmi era numele fiicei autorului, Doamna Şerbana Dragoescu, cu care am convenit o întâlnire pentru a stabili detaliile de rigoare. Înainte de plecare, Doamna Dragoescu m-a întrebat cine e bărbatul ale cărui fotografii se derulau pe monitorul computerului meu. I-am răspuns ca şi cum le-aş fi făcut cunoştinţă: Petre Stoica. Apoi am adăugat: "A plecat anul ăsta, în 21 martie". A tresărit, s-a reaşezat şi, vizibil tulburată, mi-a spus că l-a cunoscut cu mulţi ani în urmă, că încă nu ştie dacă l-a iertat şi că el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!


Mi-a promis că îmi va trimite originalul. Aşa a fost. Mi-a adăugat un CD cu o înregistrare de la un vernisaj la Muzeul de Artă al României din ianuarie 1981, când expoziţia sa, Spirale, a fost vernisată de Ioan Grigorescu, Radu Ionescu şi Gaston Cosma, iar Ovidiu Iuliu Moldovan a recitat chiar poeziile scrise, în 1975, de către Petre Stoica pentru tapiseriile Serbanei.


Întâlnirea noastră a fost acum patru ani şi, de atunci, lucrurile au intrat pe un făgaş mai precis.


Fundaţia Pax 21 a instituit Premiul Petre Stoica decernat, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, anual, unei personalităţi culturale de prestigiu. Prima ediţie a consemnat numele lui Şerban Foarţă, ediţia a doua l-a omagiat pe Dorin Tudoran, iar anul acesta este sărbătorit profesorul universitar, criticul şi poetul clujean Ion Pop.


Dar şirul coincidenţelor din trama şi urzeala tapiseriei subtile nu s-a sfârşit atunci când Doamna Şerbana Dragoescu l-a redescoperit, în efigia imaginii, pe Poetul despre care nu mai ştia aproape nimic. În vara aceasta, când l-am sunat pe Radu Stoica - fiul lui Petre Stoica - pentru a-i cere permisiunea editării manuscrisului, i-am vorbit şi despre destinatara poemelor. Nu o cunoscuse! Vorbeam cu el pentru prima oară despre volumul inedit, despre ce conţine şi, amândoi, ne bucuram că va fi o surpriză!


A doua zi, Radu m-a sunat pentru a-mi spune doar atât:


"Şerbana Dragoescu a murit ieri seară! Chiar în ziua în care am vorbit despre tata, despre carte şi ea!"



 1

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Iată soseşte clipa
voi plăti pentru tot ce-am văzut
în timp ce îmbrăţişăm nevăzut
negrele şi albele gratii
din pătratul visului ţesut

iată soseşte clipa
dar cine hotărăşte termenul acesta cumplit?



2

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Semne astrale şi semne runice
şi cupa şi trefla celui care pierde mereu
şi pieptul unei păsări clocindu-şi ouăle în oglindă
şi culori ce se apropie geometric
pentru că roşul nu se teme de gri
iar negrul nu se teme de alb



3

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cifra 9 care atinge aripa îngerului
litera gama care atinge orbita timpului fără timp
ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei
o adiere caldă care răsuceşte roata somnului
linia care atinge linia vieţii din palma mortului
o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiază

Din ce spaimă s-a născut această unică nespaima?



4

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cuvinte frânte semne de ani şi de morţi
toate adunate de pe pietre de pe unghii
adunate de pe urne şi adunate poate
din inima unui vultur tăcut

şi în mijlocul lor
o fereastră prin care adie
părul celui destrămat de mult






5

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O formă apropiindu-se de o altă formă
încet ca freamătul sărutărilor
un cerc şi apoi o nouă durere

O lacrimă nevăzută
pe mâinile care ţes timpul
timpul o clipă să-l vezi



6.

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O bucurie fără nume
într-un chenar de aur alb
Nu privi prea mult
s-ar putea să mori
sub aripa porumbelului bocitor



 7

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Alb
numai alb
ca să poţi contempla
iarba albă a timpului
ţesută de melodia acestor degete faracase
de aceste unghii care poartă nume veşnice



8

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Orb şi bătrân
cineva mă duce de mână
spre semnele pe care
le caut de când m-am născut

Şi clipă de clipă
urc scara altui rug



9

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ţesută din lână
berbecului căzut din zodiac
peste fruntea mea fără nimb

Atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ce-ţi sfâşie
carnea care totuşi aude



 10

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Pleci
şi rămâi captiv
în câmpul astral
din care se ridică
un cap de berbec solitar

Ostenit
adormi pe braţe de aur
şi-n somn descifrezi
taina din inima zarului
răsturnat pe covor



11

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Apoi a venit un cântăreţ
cu barbă şi fără liră
uşile basmului s-au deschis
vrând să-şi spună numele
silabele cântăreţului
s-au risipit în ţesătura covoarelor
inegrind-o



2.

 PE AMURG

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Pe amurg
dindărătul urzelii
se înalţă un cocoş ancestral
cu cheia miturilor prinsă în cioc



5.

ARMONIE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cifra 9 care atinge aripa clownului
litera gama care atinge orbita timpului fără timp
ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei
o adiere caldă care despică piatra somnului
linia care atinge linia vieţii din palma mortului
o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiază

din ce spaimă s-a născut această nespaima?



6.

FĂRĂ TITLU

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

1

Un carusel de mituri
pe o întindere limitată

2

O parcelă de simboluri
din care privesc moşnegi
şi linii verticale
dormind pe inimi pătrate



7

FĂRĂ TITLU, II

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Schelet nemaivăzut
schelet împodobit cu salbe calcinate împodobit cu piaştrii cocliţi
schelet lângă o linie verticală lângă
o săgeata semnul mişcării a toate

schelet răsucindu-se deliberat în spaţii abstracte



8

DESCIFRARE MUTĂ

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cuvinte frânte semne de ani şi de ani
toate adunate de pe pietre de pe unghii
adunate de pe urne sparte şi adunate poate
din inima unui vultur tăcut

şi în mijlocul lor
o fereastră prin care adie
părul celui destrămat de mult



9

          *
         * *

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Glob terestru cu meridiane plăsmuite în vis
pentru bucuria de a călători pe alte nisipuri
pentru bucuria de a cunoaşte fulgere mai blânde
pentru bucuria de a simţi pe limbă
dulceaţa unor fructe coapte în clima lichenilor înstelaţi
pentru bucuria de-a asculta la focuri albe
arhetipul basmelor
pentru bucuria de-a dormi sub cerga urşilor din ere albastre

pentru bucuria de-a descifra indescifrabilul
de pe stela Marelui Crin



10

COSMOGONIE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O furtună de vise
reunite melancolic în ordine



 10

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cine va câştiga împăcarea şi liniştea
şi cine va fi osândit
să umble pe cruci de urzici?

Se apropie iarna şi aud
rugăciunea unui pui de lup



11

FĂRĂ TITLU, III

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cer fără nori
şi un craniu din care
curg aştrii de lună

solitudine ce obligă mereu
să visezi arhipeleaguri albe să visezi
flăcări din regiunea calmă



12

MELANCOLIE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Răsuflare oprită

auzi
păsări înotând în ape primordiale
peşti zburând în văzduhuri uşor împenate

auzi
chei răsucite în lacăte mari de pământ

auzi
scrijelitura vântului pe frunze de ardezie lungi

auzi
creşterea brânduşei sub un clopot de lemn

îţi auzi răsuflarea oprită



 1

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

... De atunci
eşti sămânţa culorilor din curcubeu. Iartă-mă pe mine
pe care cel mereu şi mereu a aşteptat
pe trepte faratrepte pierdute spre tine.

... Rămâi
sămânţa culorilor din curcubeu



2

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O piatră descrie cercuri deasupra capului meu
şi nu mai văd decât un val care leagănă resturile unui naufragiu

şi nu mai simt decât nisip de rugină sub piele
şi nu mai aud decât o melodie foarte veche

      una paloma blanca

O piatră descrie cercuri deasupra capului meu
o piatră trăgându-mă
spre adâncul zodiacului negru



3

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Mi-am părăsit cămară cu smirnă
mi-am părăsit creioanele spada şi pipa
mi-am părăsit lanterna invadată de furnici
mi-am părăsit bubele adânci şi mici
mi-am părăsit călimara cu rachiuri tari
mi-am părăsit şi alte idealuri mai mari

... şi totuşi n-a fost destul



4

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Orb şi desculţ
stau în zăpadă

Cine îmi dă
o cruce?



5

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Nu mai sunt decât
sunetul lemnului care
se desface putred

în amintirea vocii mele
pune-i pasarei în cioc
un trandafir de hârtie



6

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

cândva o să doarmă împăcat
acolo în pădure
acolo lângă răul în care
peştii vor scrie cu aripioarele lor
două litere ca două segmente de lună roşii

Vor creşte din craniul său
oglinzi pentru păsări şi o floare mică
o floare pentru întreţinerea unei mici amintiri



 7

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Orb acum
copilul caută poarta basmului
iar vulpea îşi încălzeşte botul în pântecul pasarei

pentru toate mi-e dat să sufăr

şi se scufundă somnoros în zăpadă
ultimul clopot al pădurii...



8

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

e frig în cărţi
e frig în unghii
e frig în pahare

e frig în harta oraşului în care
nu-ţi mai găsesc strada



9.

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Dintr-odată umbre
dintr-odată tăcerea
dintr-o dată negură

dintr-odată doliul ceasornicelor care
nu mai măsoară timpul timpului nostru



10

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Când nu voi mai fi
priveşte-mă seara
în cercul de aur al pâinii

(30-31 decembrie 1957, noaptea)



13

MELANCOLIE, I

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Un disc de lună roşie
tăiat în două
de spada peştelui evadat din zodiac

şi dedesubt
odihna pădurii



STARE DE SPIRIT

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ţesută din lâna
berbecului căzut din zodiac
peste fruntea mea fără nimb

atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ce-ţi sfâşie
carnea care totuşi aude



CE IZVOARE?

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Pleci
şi rămâi captiv
în câmpul astral
din care se ridică
un cap de berbec solitar

ostenit
adormi în braţe lungi de licheni
şi-n somn descifrezi
taina din inima suveicii
şlefuită-n văpăi

ce izvoare
îţi oferă acest imens privilegiu?



ÎNSERARE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Pleoapa de pergament
sub care dormi
visând alfabetul etern
rostit pe vremea
pelerinilor îngenunchiaţi
în şesuri fără apă
la umbra unor stâlpi de grafit



PORTRET ÎNTÂRZIAT

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

De după falduri din lână de oaie spumoasă din lână de capra din lână de urs
apare Doamna Stăpână
înfăşurată în flori de azaleee
duce sub braţ un schelet de peşte un manual
de geometrie veche

se înclină discret zodierului retras în ungher

priveşte prin fereastră înserarea
poate va descoperi o nouă cometă
va descoperi desigur puncte şi virgule oculte
şi mici zăbrele de aur

Stăpâna invasmantata în flori de azalee



 FINAL APROAPE MISTERIOS

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Apoi a venit un cântăreţ
cu barbă şi fără liră
uşile basmului s-au închis
vrând să-şi spună numele
silabele cântăreţului
s-au risipit în ţesătura covoarelor
inegrind-o încet



***

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Ultimul val care se sparge cu fervoare
pleacă străinii cu buchete de soare pe gură
autobuze nichelate camere de luat vederi adio adio
pleacă şi prietenii
adună cearceafurile îşi adună trupurile adio şi lor
cu limbi sărate la toamnă vor povesti
întâlnirea cu sprayul cu alchimia certitudinilor
vor poveşti despre romanele lor construite cu evlavie
toate au avut un final
ultimul val se sparge şi melodia
una paloma blanca
scaune răsturnate pe masă scrisori fără litere
resturi de ţigară cu urme de buze extatice una
paloma blanca
sunt trase şi obloanele barăcilor de tras la ţintă
nu au nimerit inima de metal
nu am câştigat niciodată nimic
leagăne goale
e frig
noi doi rămânem ultimii pe plajă
în braţe cu un pescăruş murind
singurul nostru trofeu
singura noastră căldură
rămânem cu imaginea ultimului val care se sparge
mac verde şi uriaş la picioarele noastre

adu-ţi aminte mereu

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei (2013) - Ingrijirea editiei si cuvant inainte: Prof. Univ. Dr. Marcel Tolcea

                                                                             Cuvânt înainte


                                                                              Marcel Tolcea


Cine oare mai credea/spera că vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?


Cu siguranţă, nimeni!


Şi totuşi, cartea de faţă, cuprinzând adnotări lirice la tapiseriile artistei plastice Şerbana Dragoescu(plus alte texte ce nu par a avea o legătură directă cu tema), este o apariţie inedită şi, fără îndoială, neaşteptată, surprinzătoare.


Neaşteptată, fiindcă Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laborioşi poeţi ai literaturii române, publicând -cu o regularitate de orologiu suav-, câte un volum nou cel puţin o dată la trei ani. Asta, numai între 1966 şi 1985. Ceea ce a însemnat, alături de volumele antologice, peste 40 de volume.


Surprinzătoare, mai întâi, prin caracterul ei de circumstanţă, ceea ce, la un poet ireventios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Şi totuşi, e o poezie circumstanţială în sensul goethan al cuvântului, căci Goethe credea că poezia de circumstanţă, legată de un eveniment din imediat, aparent fără miză, înrădăcinează poezia în contemporaneitate. Surprinzătoare, apoi, prin tonul elegic, profund, prin neliniştea şi cutremurarea  în faţă trecerii timpului, prefigurând, prin tonalitate solemnă, singurul său volum din 1977, O nuntă de cenuşă, scris, în contrast cu celelalte volume ale sale, într-un registru complet diferit.


Asemenea oricărei surprize, şi cartea de faţă are o istorie ce pune în evidenţă deplină adecvare cu tema textelor poetice: dacă ele, textele, abordează în cheie lirică tema unor covoare ale artistei Şerbana Dragoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea şi apatitia acestui volum este încă şi mai tulburător.


Aşadar, întâlnirea cu protagonista poemelor.


Pe la mijlocul lui 2009, Doamna Profesor Alexandra Titu mi-a propus o lansare de carte aparte la Muzeul de Artă din Timişoara: un pictor român născut la Paris, cu studii la celebra şcoală Julian, redutabil problemist în şah. Cartea, jumătate în franceză, jumătate în română, îi aparţinea lui Radu Dragoescu, un nume despre care nu auzisem. Familiar îmi era numele fiicei autorului, Doamna Şerbana Dragoescu, cu care am convenit o întâlnire pentru a stabili detaliile de rigoare. Înainte de plecare, Doamna Dragoescu m-a întrebat cine e bărbatul ale cărui fotografii se derulau pe monitorul computerului meu. I-am răspuns ca şi cum le-aş fi făcut cunoştinţă: Petre Stoica. Apoi am adăugat: "A plecat anul ăsta, în 21 martie". A tresărit, s-a reaşezat şi, vizibil tulburată, mi-a spus că l-a cunoscut cu mulţi ani în urmă, că încă nu ştie dacă l-a iertat şi că el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!


Mi-a promis că îmi va trimite originalul. Aşa a fost. Mi-a adăugat un CD cu o înregistrare de la un vernisaj la Muzeul de Artă al României din ianuarie 1981, când expoziţia sa, Spirale, a fost vernisată de Ioan Grigorescu, Radu Ionescu şi Gaston Cosma, iar Ovidiu Iuliu Moldovan a recitat chiar poeziile scrise, în 1975, de către Petre Stoica pentru tapiseriile Serbanei.


Întâlnirea noastră a fost acum patru ani şi, de atunci, lucrurile au intrat pe un făgaş mai precis.


Fundaţia Pax 21 a instituit Premiul Petre Stoica decernat, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, anual, unei personalităţi culturale de prestigiu. Prima ediţie a consemnat numele lui Şerban Foarţă, ediţia a doua l-a omagiat pe Dorin Tudoran, iar anul acesta este sărbătorit profesorul universitar, criticul şi poetul clujean Ion Pop.


Dar şirul coincidenţelor din trama şi urzeala tapiseriei subtile nu s-a sfârşit atunci când Doamna Şerbana Dragoescu l-a redescoperit, în efigia imaginii, pe Poetul despre care nu mai ştia aproape nimic. În vara aceasta, când l-am sunat pe Radu Stoica - fiul lui Petre Stoica - pentru a-i cere permisiunea editării manuscrisului, i-am vorbit şi despre destinatara poemelor. Nu o cunoscuse! Vorbeam cu el pentru prima oară despre volumul inedit, despre ce conţine şi, amândoi, ne bucuram că va fi o surpriză!


A doua zi, Radu m-a sunat pentru a-mi spune doar atât:


"Şerbana Dragoescu a murit ieri seară! Chiar în ziua în care am vorbit despre tata, despre carte şi ea!"



 1

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Iată soseşte clipa
voi plăti pentru tot ce-am văzut
în timp ce îmbrăţişăm nevăzut
negrele şi albele gratii
din pătratul visului ţesut

iată soseşte clipa
dar cine hotărăşte termenul acesta cumplit?



2

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Semne astrale şi semne runice
şi cupa şi trefla celui care pierde mereu
şi pieptul unei păsări clocindu-şi ouăle în oglindă
şi culori ce se apropie geometric
pentru că roşul nu se teme de gri
iar negrul nu se teme de alb



3

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cifra 9 care atinge aripa îngerului
litera gama care atinge orbita timpului fără timp
ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei
o adiere caldă care răsuceşte roata somnului
linia care atinge linia vieţii din palma mortului
o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiază

Din ce spaimă s-a născut această unică nespaima?



4

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cuvinte frânte semne de ani şi de morţi
toate adunate de pe pietre de pe unghii
adunate de pe urne şi adunate poate
din inima unui vultur tăcut

şi în mijlocul lor
o fereastră prin care adie
părul celui destrămat de mult






5

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O formă apropiindu-se de o altă formă
încet ca freamătul sărutărilor
un cerc şi apoi o nouă durere

O lacrimă nevăzută
pe mâinile care ţes timpul
timpul o clipă să-l vezi



6.

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O bucurie fără nume
într-un chenar de aur alb
Nu privi prea mult
s-ar putea să mori
sub aripa porumbelului bocitor



 7

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Alb
numai alb
ca să poţi contempla
iarba albă a timpului
ţesută de melodia acestor degete faracase
de aceste unghii care poartă nume veşnice



8

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Orb şi bătrân
cineva mă duce de mână
spre semnele pe care
le caut de când m-am născut

Şi clipă de clipă
urc scara altui rug



9

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ţesută din lână
berbecului căzut din zodiac
peste fruntea mea fără nimb

Atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ce-ţi sfâşie
carnea care totuşi aude



 10

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Pleci
şi rămâi captiv
în câmpul astral
din care se ridică
un cap de berbec solitar

Ostenit
adormi pe braţe de aur
şi-n somn descifrezi
taina din inima zarului
răsturnat pe covor



11

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Apoi a venit un cântăreţ
cu barbă şi fără liră
uşile basmului s-au deschis
vrând să-şi spună numele
silabele cântăreţului
s-au risipit în ţesătura covoarelor
inegrind-o



2.

 PE AMURG

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Pe amurg
dindărătul urzelii
se înalţă un cocoş ancestral
cu cheia miturilor prinsă în cioc



5.

ARMONIE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cifra 9 care atinge aripa clownului
litera gama care atinge orbita timpului fără timp
ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei
o adiere caldă care despică piatra somnului
linia care atinge linia vieţii din palma mortului
o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiază

din ce spaimă s-a născut această nespaima?



6.

FĂRĂ TITLU

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

1

Un carusel de mituri
pe o întindere limitată

2

O parcelă de simboluri
din care privesc moşnegi
şi linii verticale
dormind pe inimi pătrate



7

FĂRĂ TITLU, II

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Schelet nemaivăzut
schelet împodobit cu salbe calcinate împodobit cu piaştrii cocliţi
schelet lângă o linie verticală lângă
o săgeata semnul mişcării a toate

schelet răsucindu-se deliberat în spaţii abstracte



8

DESCIFRARE MUTĂ

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cuvinte frânte semne de ani şi de ani
toate adunate de pe pietre de pe unghii
adunate de pe urne sparte şi adunate poate
din inima unui vultur tăcut

şi în mijlocul lor
o fereastră prin care adie
părul celui destrămat de mult



9

          *
         * *

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Glob terestru cu meridiane plăsmuite în vis
pentru bucuria de a călători pe alte nisipuri
pentru bucuria de a cunoaşte fulgere mai blânde
pentru bucuria de a simţi pe limbă
dulceaţa unor fructe coapte în clima lichenilor înstelaţi
pentru bucuria de-a asculta la focuri albe
arhetipul basmelor
pentru bucuria de-a dormi sub cerga urşilor din ere albastre

pentru bucuria de-a descifra indescifrabilul
de pe stela Marelui Crin



10

COSMOGONIE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O furtună de vise
reunite melancolic în ordine



 10

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cine va câştiga împăcarea şi liniştea
şi cine va fi osândit
să umble pe cruci de urzici?

Se apropie iarna şi aud
rugăciunea unui pui de lup



11

FĂRĂ TITLU, III

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Cer fără nori
şi un craniu din care
curg aştrii de lună

solitudine ce obligă mereu
să visezi arhipeleaguri albe să visezi
flăcări din regiunea calmă



12

MELANCOLIE

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Răsuflare oprită

auzi
păsări înotând în ape primordiale
peşti zburând în văzduhuri uşor împenate

auzi
chei răsucite în lacăte mari de pământ

auzi
scrijelitura vântului pe frunze de ardezie lungi

auzi
creşterea brânduşei sub un clopot de lemn

îţi auzi răsuflarea oprită



 1

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

... De atunci
eşti sămânţa culorilor din curcubeu. Iartă-mă pe mine
pe care cel mereu şi mereu a aşteptat
pe trepte faratrepte pierdute spre tine.

... Rămâi
sămânţa culorilor din curcubeu



2

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

O piatră descrie cercuri deasupra capului meu
şi nu mai văd decât un val care leagănă resturile unui naufragiu

şi nu mai simt decât nisip de rugină sub piele
şi nu mai aud decât o melodie foarte veche

      una paloma blanca

O piatră descrie cercuri deasupra capului meu
o piatră trăgându-mă
spre adâncul zodiacului negru



3

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Mi-am părăsit cămară cu smirnă
mi-am părăsit creioanele spada şi pipa
mi-am părăsit lanterna invadată de furnici
mi-am părăsit bubele adânci şi mici
mi-am părăsit călimara cu rachiuri tari
mi-am părăsit şi alte idealuri mai mari

... şi totuşi n-a fost destul



4

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Orb şi desculţ
stau în zăpadă

Cine îmi dă
o cruce?



5

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

Nu mai sunt decât
sunetul lemnului care
se desface putred

în amintirea vocii mele
pune-i pasarei în cioc
un trandafir de hârtie



6

Petre Stoica - Unsprezece adnotări lirice la covoarele Serbanei, Ed. Brumar (2013)

cândva o să doarmă împăcat
acolo în pădure
acolo lângă răul în care
peştii vor scrie cu aripioarele lor
două litere ca două segmente de lună roşii

Vor creşte din craniul său
oglinzi pentru păsări şi o floare mică
o floare pentru întreţinerea unei mici amintiri

Marcel Tolcea Săptămâna vorbită. Ziua lui scrisă. din "Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale"-Cornel Ungureanu(2010)

    Marţi, în 16 martie(2009), am fost la Petre Stoica pe la 4 după-amiază. Era internat la Secţia infecţioase a Spitalului din Jimbolia. Asta după o săptămâna de stat la Municipal în Timişoara şi 3 zile la CFR. Analizele de la Municipal, la dr. Nicodin au ieşit foarte bine pentru plămâni. Se pare că operaţia a reuşit, iar metastaza stagna. Pedrino are un mare respect pentru Dr. Nicodin, accentuat şi de faptul că l-a dus la el Profesorul Petru Drăgan. (În 2007, de Sfântul Petru, povestim şi îmi spune ce gafă a făcut: l-a sunat Profesorul Drăgan să îl gratuleze, iar el a uitat că şi interlocutorul lui era tot Petru!). Minunea e mare, nu îi dădeau, acum doi ani, mai mult de 3-4 luni de când i-a fost depistat cancerul la plămân. Cam de atunci, lumea lui s-a restrâns la vreo 5-6 persoane plus Muzeul Presei pentru care trăia: Kaba, Matei, Ion Barbu şi Mihaela Şchiopu. Şi fata care-i citea seara, între 6 şi 8. Cu noi avea câteva mici secrete. Nici Dr. Nicodin, nici chiar Profesorul Ştefan Curescu, oncologul, nu ştia că el mai făcea un tratament de medicină alternativă, antroposofica, la Masloc. Şi că primise de la prietenul lui drag, Max Demeter Peyfuss, un medicament de ultima generaţie care, spunea Petre, îi salvase viaţa şi lui Grigurcu. Aşa că îl lua cu religiozitate.
    Şi totuşi, ceva era în neregulă cu el. Vorbeam în fiecare zi pentru a ne coafa blogul("globul", cum îi spunea el), iar eu constatam, de la o zi la alta, ceva ciudat. Pretextul unei oboseli, amânări, o voce puţin stinsă. Iar apoi, brusc, de la o zi la altă, o dicţie ciudată, aproape de neînţeles. Cu reveniri la normalitate după ce mânca. Obligat mai ales de nepotul lui, Matei, la care ţinea ca la ochii din cap. "E ceva cu bila", îmi spunea mereu. Cu capul, cum ar veni. Nu prea mai asculta fişierele audio pe care i le copiasem pe un Mp3 Player. Nu vroia să mai creadă ceea ce îi spunea Dr. Nicodin. Simţea că trebuie să plece de acolo. Aşa că s-a mutat la Spitalul CFR, la Profesorul Romoşan. Profesorul scria o carte despre scriitorii sinucigaşi, iar Petre era fascinat de câte ştie. Îmi povestea că l-a pus la încercare cu diverse piste false, dar nu şi nu: era valabil! Am ajuns la Spitalul CFR seara. Era internat undeva la etajul 2, într-un salon-rezervă aflat la capătul unui labirint. E limpede la minte şi vorbim despre moartea lui Modest Morariu. Avem o convenţie: îl pot înregistra fără să îi spun, dar îi citesc textul înainte de a-l posta. Îmi povesteşte tulburător şi profund tulburat cum i-a făcut ultima baie lui Modest. Despre cum Modest îl atenţiona să nu mai vorbească aiurea despre regim fiinca, se pare, semnase pactul cu Securitatea. Petre bănuia asta. Reluăm vechea discuţie: nu a trebuit să fie amabil cu "băieţii" fiindcă ieşea din ţară mereu? Îmi povesteşte iarăşi cum au vrut să-l racoleze şi cum le-a spus securiştilor că, atunci când se îmbată, nu mai ştie ce vorbeşte.
    Marţi, când l-am văzut ultima oară, la plecare l-am minţit că voi reveni după 5. Nu mi-a spus nici el că va muri doar peste 5 zile, în somn. Vorbea greu şi îmi era greu să stau cu el. Era cochet şi am înţeles că infirmiera îi admira pijamalele. În ciuda sfârşelii, era foarte frumos. Obişnuiam adesea să îl mângâi tandru, că pe un copil. A fost una dintre puţinele persoane de sex bărbătesc cărora le-am spus că le iubesc.
    Clar că fost fix aşa!

Muzeul Presei "Sever Bocu"-Jimbolia, Jud.Timis