Yvan Goll - Noul Orfeu (1972) Traducere, antologie si prefata de Petre Stoica

ÎNGERUL

Yvan Goll

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Pentru Claire

O dată trece îngerul
Şi pe lângă tine atât de aproape
E-o zi de luni ploioasă
Te simţi mai bătrân decât lumea
Cizmele-s prost văcsuite
Inima e pe deplin ruginită

Dar îngerul ursitei tale se îndepărtează
Copleşindu-te cu bunătate
Şi cu-n surâs trandafiriu
Ţine-l strâns!
Întoarce-te!
Până nu se asemuie vântul!

 ORE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Purtătoare de apă
Fiice scurt suflecate
Coboară anevoie drumul morţilor
Legănând pe creştetul lor
Un ulcior umplut cu timp
Un rod al neculeselor picături
Care iată se şi pârguiesc de-a lungul coborâşului
Cascade fluvii lacrimi neguri aburi
Picături din ce în ce mai tainice
Timp din ce în ce mai zgârcit
Purtătoare de umbră
Au şi trecut au şi pierit
Eternitate

MORGUE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

În ghiaţa somnului
De rădăcini desprins
Pribegeşte cel ce visează

Pribegeşte ca în veci
Să nu mai revină
La hanul Pământului

În abisul cărnii lui însă
Un foc străvechi născut-copac
Necontenit în tăcere se parguie



 MĂRUNTĂ SEARĂ DE JOI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Măruntă seară de joi
Ce aştepţi în Piaţa Armelor
Sub şalul tău de umbre ecosez?
Vântul se răsuceşte în jurul fustelor tale
Ploaia îţi piaptănă părul roşcat
Aş vrea să-ţi spun un cuvânt plăcut
Ca tu să nu te simţi atât de singură
La ţărmul nopţii
Dar trebuie să plec
Pământul se roteşte şi mă poartă
Spre ziua de vineri



MÂHNIRE INTIMĂ

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Cunoşti tu oare tristeţea unui robinet de apă?
Care noaptea plânge însingurat în bucătărie

Cunoşti tu oare spaima unei dugheni
Cu uşa zbatandu-se în vânt ca aripa crimei

Cunoşti tu oare teama ploii mărunte
Picurând neajutorată
Pe acoperişe pe fântâni
Şi-al căror chin îl amestecă ţărâna



 MÂNA

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

O, mână de orb
Întinsă în vânt
Agăţându-se cu deznădejde
De ploaia călăuzitoare
Ca de-o funie -
Cu câtă placere te-aş fi luat într-a mea
Încălzindu-te ca pe-o pasăre zgribulită de frig
Mângâindu-te cum mângâi obrajii unui copil bolnav
Dar nu îndrăzneam
Ne priveau toţi trecătorii



ÎNTRERUPEREA CIRCULAŢIEI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Uneori în timpul călătoriei
Un tren se opreşte brusc
Dispreţuind orarul planetei
Un ţipat
Un ţipat omenesc
Blocase frânele
O foarte tânăra femeie cu părul roşcat
Pătează şinele
Cu sângele ei
Cu inima ei preaplină de dragpste



ŞI MEREU ŞI MEREU ÎN MIEZUL NOPŢII

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

Pentru C.

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Şi mereu şi mereu în miezul nopţii
Mă trezesc pe buza prăpastiei singur
Pământul s-a rotit în zadar
Marea şi-a părăsit
Scoicile goale-n nisip

Te caut printre bucuriile tale de ieri
Pe unde eşti? Pe unde eşti?
Vântul spune că nu te-a cunoscut niciodată
Ţi-a uitat numele izvorul pribeag

Acolo - pe tăbliţa de ardezie neagră a cerului
Se conturează forma ta siderală
O constelaţie nouă
Fericirea viitorilor astronomi



 AL ŞAPTELEA TRANDAFIR

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincelea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte în sicriul tău



DINTR-O SCRISOARE A LUI YVAN GOLL

LA "oDĂ MIERLEI"

Paris, aprilie 1932

E din nou ora 5 dimineaţă, ora sfântă, şi mierla m-a trezit
Mă scol pentru rugăciune.
O asemenea durere cosmică e în mine: amară ca buzele celui care doarme. Astfel e o rouă amară la deschiderea inimii mele, acolo unde se arată misterul nopţii lăuntrice. Şi în fiecare dimineaţă din nou aceaşi senzaţie de durere, de parcă aş fi uitat ceva înainte de a muri, de parcă aş fi neglijat ceva ireparabil...
Slavă Domnului, iată că mierla zboară repede în sufletul meu, îl spală şi-l îmbăiază şi-i vorbeşte. Dar nici aşa nu mă simt liniştit. Sunt asemenea ei. E tânără, e din acest an. Şi în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară cântă o capodoperă perfectă.
Dar eu? În aceşti patruzeci de ani am izbutit măcar o dată, cu versul unei dimineţi, atât cât ea?



SOARELE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Brutarii au parfumat aurora
Iată în vitrinele lor
Dincolo parcă de holdele de grâu
Secerate
Se înalţă pâinea de trei kile
Foarte fierbinte
Foarte aurită
Soarele!



MOARTEA POETULUI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Stelele ruginesc
Pe nesimţite le oxidează îngheţul
Plouă acolo şi pretutindeni
Vântul împrăştie în jurul lui păsări zdrobite
Şi ţipă -
Asemenea unui crater pe lună
Inima mea e răcită
Îngheţ pe nesimţite
Dincolo de univers




IOAN FĂRĂ-DE-ȚARĂ OMUL ORCHESTRĂ

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Sunt omul-orchestră
Cânt din brațe coate genunchi și picioare
Cânt temerile mele și tremurul
Din gongul tibiei mele

Sunt omul-acordeon
Mă umflă bucuria mă golește tristețea
Port toate țipetele în plămânul meu de duminică
Și-n măruntaie toți morții

Sunt omul-orgă
Urc și cobor scara-FUGII
Copii ai corului veniți cu mine
La fratele tuturor oamenilor tuturor vecerniilor

Sunt omul-arțar
Cu o panglică de pasăre la pălărie
Și cu veverițe în fiecare buzunar
Coaja mi-o modelează pădurea

Sunt omul-fluviu
Cu douăzeci de brațe apuc pârâiele
Cu douăzeci de picioare încolăcesc văile
Cu douăzeci de guri mușc și sărut

Sunt omul-furtună
Arunc peștele-liră pe plajă
Cu castanieta conduc baletul valurilor
Când Venus se ridică din valvele scoicii

Sunt omul-revoltă
Port în cimpoiul meu strigătul tuturor popoarelor
Îndoliata mea inimă bate toba
În marșul spre libertate



 MULTIPLĂ FEMEIE

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

De ce nu eșți niciodată singură cu mine
Femeie profundă, mai profundă decât abisul
În care se pierd izvoarele trecutului

Pe treptele orașelor lor dărâmate
Mamele tale dezbat
Cu gesturi roșii iubirea noastră în pădurea publică

Și îndărătul ușilor inimii tale
Se aud uriași coborând
Spre domnia absolută a omului

Auzi tu vocea mea care-ți cântă numele
În afara unei urechi
Salasuita de oceane străvechi?

 FAAL

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

De pe balconul nostru din Choesroes
Priveam luna nouă
Alungând soarele ostenit în bârlog

Florile se fac albaștrii și pălesc -
Peștii mor
Hrăniți de păcatele noastre

Ți-am prins mâna de fildeș
Iradierile lunii
A prefăcut-o în ram de mărgean

 ORAȘUL HOR

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Iată orașul Hor
I-am cunoscut mirosul de pucioasă
Înainte de a mă naște acolo

Am disecat carnea de portocală a zorilor
Înainte ca s-o fac femeia mea

La amiază turnurile și-au amestecat
Pletele de culoarea secarei
Pentru că priveliștile ne-au fost prietenoase

Erau cocoși acolo erau cerbi acolo
Ce ne ajutau să tilcuim semnele sângelui

Eu eram când alaiurile albe când alaiurile negre
Căci zilele se alungau
Dar anii își sfărâmau inelele

În orașul Hor erau incendii
Uriașe flori galbene în grădinile publice

Zorile au început curând să disece carnea mea de agrise
Înainte de a deschide porțile spitalului

ÎNCEPUT DE RĂZBOI

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Timbale de argint pătrund în dimineață.
Șuvoaiele oștirilor rup noaptea-n fâșii.
Și pădurile cu flori se sting împrejur.
Satele bocesc strivite
În vântul de purpură-al războiului.
Nori amenințători absorb priveliștea.
Zboară șoselele și câmpiile.
Drapelele freamătă.
Dinspre colină se clatină tobe de oase.
Și un oarecare husar siniliu
Scuipă în iarbă primele flori.

SOLDATUL MOARE

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Iar eu, care nu am avut o iubita, la cine
Să mă poarte gândul în moartea cea lungă?
Cui să-i dăruiesc florile zorilor, pline
De ovațiile cimbrului?
Cine va veni alergând în clipa în care
Scheletul tobosarului va atinge toba gloriei?
Mama va purta val de doliu și va împodobi mormântul meu
Cu stridențele mușcate ale bucătăriei.
Și fotografia mea (dedesubtul diplomei școlare)
Va accepta cei doi epoleți purpurii.
Dar mie, care am fost un copil, cine-mi va păstra
Inocența inimii?

RĂSTIGNIRE

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Toamna are mâini galbene
Toamna are încălțări roșii să poată urca pe cruce
Dar n-are niciun prieten în pădurea de oase

Se aude duruitul merelor căzând
Se aud bătăile de tobă ale nucilor căzând
Pentru dansul morții

Doar un ultim fruct contemplativ
Atârnă încă în spațiu, iubito
Și îngerul nostru geamăn luminează de fosfor